Prevederi legislative - Sistemul de protectie speciala din Romania

Prevederi legislative

Sistemul de protectie speciala din Romania s-a aflat si se afla intr-un proces de cautare a formelor de organizare. Schimbarile produse la acest nivel nu au avut intotdeauna efecte pozitive imediate in ceea ce priveste calitatea: au fost intarzieri in acordarea unor prestatii, o anumita dezorientare in randul beneficiarilor etc. Domeniul protectiei speciale a persoanelor cu handicap necesita un proces continuu de reevaluare si perfectionare; o utilitate deosebita revine experientei si practicilor pozitive acumulate la nivelul diferitelor proiecte dezvoltate de organizatiile neguvernamentale. In conformitate cu traditia sa istorica si cu sistemul de valori atasat conceptului edificarii unei Europe unite, Romania construieste o societate care isi propune sa respecte integral drepturile si libertatile cetateanului, asigurand libertatea de gandire, actiune si miscare si care sa garanteze accesul egal si nediscriminatoriu la exercitiul acestora.

De aceea, adaptarea legislatiei nationale la legislatia Uniunii Europene a fost o preconditie a realizarii tuturor celorlalte obiective propuse.

In Legea nr. 53/1992 privind protectia speciala a persoanelor handicapate, masurile de protectie aveau ca scop prevenirea, atenuarea si inlaturarea consecintelor profesionale, economice si sociale ale handicapului si egalizarea sanselor prin : depistarea activa si precoce a persoanelor cu handicap, asistenta medicala si educatie normala sau speciala, orientarea scolar profesionala, calificarea, sprijinirea incadrarii in munca si a integrarii sociale.

Secretariatul de Stat pentru Persoane cu Handicap (SSPH) - este institutia in subordinea careia au functionat, conform Legii 53/1992, Inspectoratele de stat pentru handicapati (ISTPH), infiintate si ele in 1992, fiind primele institutii specializate in protectia speciala a persoanelor cu nevoi speciale. SSPH era in subordinea initiala a Guvernului dar ulterior a trecut in subordinea Ministerului Sanatatii si Familiei.

SSPH era organul administrativ central cu atributii in:

Acordarea certificatului de handicap si solutionarea plangerilor persoanelor cu handicap din intreaga tara;

Verificarea propunerilor de buget ale institutiilor din subordine;

Evaluarea si luarea deciziilor asupra propunerilor de investitii si a propunerilor inovative;

Colectarea tuturor informatiilor administrative si statistice la nivel national referitoare la persoanele cu handicap, asistentii personali, locatii, institutii si servicii alternative;

Bugetarea si monitorizarea activitatilor ISTPH-urilor.

In plus, SSPH are sarcina de dezvoltare, coordonare si implementare de politici:

Elaborarea si aprobarea Strategiei Nationale pentru Persoane cu Handicap;

Implementarea, dupa aprobare, a Strategiei Nationale;

Initierea, formularea si acceptarea noii legislatii;

Dezvoltarea si facilitarea programelor de instruire si formare pentru persoanele implicate in protectia persoanelor cu handicap;

Coordonarea si dezvoltarea unei politici guvernamentale integrate pentru persoanele cu handicap, impreuna cu celelalte ministere implicate, cu ONG-urile si cu autoritatile judetene, in momentul in care politicile vor fi descentralizate.

ISTPH-urile aveau sarcini executive, administrative si sarcini de dezvoltare si coordonare de politici la nivel local. Se pot diferentia 3 tipuri de sarcini:

a) sarcini administrative si executive:

coordonarea activitatii Comisiilor de Expertiza Medicala in acordarea certificatului de handicap si reevaluarea persoanelor incadrate temporar intr-o categorie de handicap;

sa coordoneze comisiile de admitere in institutii;

sa verifice si sa discute propunerile de buget ale institutiilor rezidentiale;

sa furnizeze statisticile cerute;

sa furnizeze asistenta sociala persoanelor cu handicap;

sa sprijine si sa finanteze partial asistentii personali.

b) sarcini privind dezvoltarea de politici si de coordonare:

coordonarea si integrarea implementarii politicilor pentru persoanele cu handicap cu celelalte sectoare, cum ar fi educatie, munca si protectie sociala, la nivel judetean;

rezolvarea problemelor individuale cu agentiile guvernamentale;

discutarea problemelor persoanelor cu handicap cu autoritatile locale, ONG-uri, si alte structuri guvernamentale, si cautarea de solutii structurale;

sa contribuie la dezvoltarea politicilor SSPH.

c) sarcini legate de oferirea de informatii si consultanta persoanelor cu handicap si/ sau familiilor lor.

Reforma institutionala a continuat in 1998 cu aprobarea HG nr. 939 care a permis reorganizarea SSH in SSPH tinand cont de necesarul de servicii impus de punerea in practica a strategiei pe termen mediu propusa de SSPH si aprobata in sedinta de Guvern. Principiul care sta la baza reformei institutionale este cresterea calitatii vietii persoanelor cu handicap asistate in unitatile din subordine. Acest lucru a vizat nu numai aspectele financiare ci si pe cele legate de asigurarea procesului de recuperare, abilitare si reabilitare, integrare sociala. In acest sens s-au luat mai multe masuri:

a)     Reorganizarea caminelor spital sub forma de centre:

de recuperare si reabilitare pentru copii cu handicap;

de recuperare si reabilitare neuropsihiatrica:

de ingrijire si asistenta;

de integrare prin terapie ocupationala.

In aceste centre, accentul se deplaseaza de pe activitatea de ingrijire medicala pe cea de recuperare si reabilitare a persoanelor cu handicap in vederea integrarii lor sociale, in acest mod este pus in practica unul din obiectivele majore din strategia SSPH:

b)  scaderea medicalizarii excesive a serviciilor oferite in institutii;

c)   dezvoltarea alternativelor la asistenta in institutii de tip rezidential in primul rand prin evaluare si finalizarea proiectelor incepute anterior si initierea altora noi;

d)  diversificarea tipurilor de alternative la institutionalizare;

e)   diversificarea serviciilor puse la dispozitia persoanelor cu handicap in vederea dezinstitutionalizarii treptate.

Prin elaborarea si aprobarea in iunie 1999 a OUG nr. 102 privind protectia speciala si incadrarea in munca a persoanelor cu handicap, care abroga Legea nr. 53/1992 s-a urmarit eliminarea tendintelor discriminatorii sau a celor care induc riscul de stigmatizare prin conotatiile negative, categoriale sau depersonalizatoare, prin evitarea unor termeni ca handicapat, irecuperabil, needucabil, incapabil de munca, in toate actele administrative, oficiale si legislative, pentru a nu se aduce prejudicii demnitatii umane.

Din punctul de vedere al continutului sau, OUG nr. 102 s-a aliniat standardelor europene in domeniul protectiei speciale a persoanelor cu handicap cuprinzand pentru prima data in Romania reglementari asupra:

Asigurarii accesibilitatilor la mediul fizic a persoanei cu handicap;

Relatiei administratiei de stat centrale si locale cu societatea civila prin crearea cadrului legal necesar pentru infiintarea si administrarea eficienta de centre de asistenta si recuperare pentru persoanele cu handicap;

Infiintarii propriilor comisii de expertizare a persoanelor cu handicap; aceste comisii complexe, formate din medici specialisti, psihologi, asistenti sociali, reprezentanti ai organizatiilor neguvernamentale, au evaluat fiecare caz in parte si au elaborat un plan individual de recuperare care sa cuprinda necesitatile de protectie, de recuperare, abilitare si reabilitare, recomandarea pentru integrare in munca.

Crearea propriilor comisii de expertiza a aparut ca o conditie obligatorie in atingerea celorlalte obiective strategice (singurii beneficiari ai drepturilor si facilitatilor conferite de lege trebuie sa fie persoanele cu handicap, depistarea precoce a deficientelor si aplicarea in timp util a programelor de recuperare, corelarea sistemului de evaluare a handicapului cu programul individual de recuperare si cu repartizarea fondurilor alocate din Fondul Special de Solidaritate Sociala pentru Persoanele cu Handicap).

Descentralizarea treptata a serviciilor specializate adresate persoanelor cu handicap prin deplasarea spre comunitatile locale a responsabilitatii legate de plata salariilor pentru asistentii personali ai persoanelor cu handicap precum si asigurarea gratuitatii transportului.

Introducerea pentru prima data in legislatia pentru protectia persoanelor cu handicap a masurilor coercitive impotriva celor care nu respecta prevederile actelor normative in vigoare.

O alta reglementare legislativa a fost HG nr.109/ 1999 privind valorificarea serviciilor si produselor realizate in cadrul caminelor atelier si al altor camine din coordonarea SSPH si normele metodologice aferente. Aceasta Hotarare de Guvern a oferit posibilitatea institutiilor aflate in coordonarea SSPH de a-si asigura noi surse de venituri care sa alimenteze bugetele proprii, infiintarii de sectii si ateliere protejate, cat si a implicarii persoanelor cu handicap institutionalizate in terapii ocupationale si ergoterapii.

Elaborarea unui proiect de Hotarare de Guvern pentru reorganizarea SSPH a fost impusa de diversificarea sarcinilor si activitatilor aparute ca si conditie obligatorie pentru implementarea eficienta a OUG nr. 102/1999. Transformarile aparute in ultimii ani au determinat reconsiderari in stabilirea raporturilor dintre administratie si societate, cu privire la rolul statului in protectia sociala si speciala a persoanelor cu handicap, precum si in modul de functionare a infrastructurilor din administratia publica.

Reforma in acest domeniu necesita schimbari de substanta si reorientari majore in conceptualizarea modului de organizare, legaturi clare si coerente intre scopuri si proceduri, intre beneficiari si ofertanti, intre cadrul legislativ si institutional creat pentru realizarea unei administratii publice centrale si locale eficiente.

Ca parte a reformei administrative a intregului guvern, reforma administrativa a SSPH s-a bazat pe urmatoarele principii:

comunicare;

flexibilitate;

transparenta si are drept obiectiv consolidarea administratiei publice centrale si locale prin imbunatatirea capacitatii manageriale la nivelul SSPH si unitatile subordonate prin definirea clara a rolurilor si responsabilitatilor compartimentelor de specialitate;

descentralizarea unor activitati;

managementul eficient al resurselor umane;

modernizarea sistemului de monitorizare a promovarii si respectarii drepturilor persoanelor cu handicap prin informatizarea retelei SSPH;

instruire de specialitate;

asigurarea unui management eficient al centrelor de tip rezidential;

diversificarea serviciilor publice.

Situatia persoanelor cu handicap in Romania a fost marcata de puternice lipsuri in anii comunismului nepermitandu-se o abordare civilizata, orientata spre egalizarea sanselor in vederea recuperarii si integrarii sociale a acesteia. In plus mentalitatea cetateanului si a autoritatilor a fost afectata de impunerile insidioase ale doctrinei, ducand la excluderea persoanelor cu handicap din preocuparile societatii. De aceea, sarcina guvernelor postdecembriste a fost dificila, intampinand obstacole importante in calea implementarii strategiei in domeniul protectiei speciale a persoanelor cu handicap care si-a propus reinstaurarea valorilor esentiale ale civilizatiei europene. Cu toate acestea, pasii facuti pana in prezent dau certitudinea schimbarii fundamentale in domeniul spre care aspiram si pentru care colaborarea cu institutiile europene este considerata ca fiind esentiala.

Strategia s-a bazat pe ideea egalitatii sanselor. Ea se subscrie total principiilor stabilite de Regulile Standard ONU pentru Egalizarea Sanselor pentru Persoanele cu Handicap. In principal, acestea sunt urmatoarele:

Principiul egalitatii drepturilor: implica faptul ca nevoile fiecarui individ sunt de importanta egala, ca acele nevoi trebuie sa fie baza de planificare a societatilor si ca toate resursele trebuie sa fie in asa fel exploatate incat sa asigure fiecarui individ sanse egale de participare.

Principiul egalizarii Sanselor: toti cetatenii, in particular persoanele cu handicap, pot avea acces la diversele sisteme ale societatii: cadru material, servicii, informatii, documentare, activitati.

Principiul asigurarii serviciilor de sprijin: persoanele cu handicap sunt membri ai societatii si au dreptul sa ramana in comunitatea locala. Ei trebuie sa primeasca sprijinul de care au nevoie la nivelul obisnuit al structurilor de educatie, sanatate, angajare si servicii sociale.

Principiul obligatiilor egale: deoarece persoanele cu handicap obtin drepturi egale, ele vor trebui sa aiba si obligatii egale. Atunci cand aceste drepturi sunt obtinute Societatile trebuie sa-si creasca asteptarile din partea persoanelor cu handicap. Ca parte a procesului de egalizare a sanselor, trebuie elaborate prevederi care sa i sprijine in preluarea totala a responsabilitatii, ca membri ai societatii.

Cresterea calitatii vietii persoanelor cu handicap a fost si este scopul strategiilor postdecembriste.Obiectivele cresterii calitatii vietii si integrarii persoanelor cu handicap intr-o societate fara discriminari sunt:

Persoanele cu handicap vor beneficia de sanse egale ca oricare cetatean. Aceasta inseamna drepturi si indatoriri egale, furnizarea asistentei pe baza individuala, nu numai pe baza faptului ca apartine unui grup.

Persoanele cu handicap vor fi sprijinite sa-si atinga scopurile personale si sa-si sporeasca abilitatile prin formare, independenta si conducere.

Se va realiza un mediu accesibil pentru beneficiul tuturor cetatenilor. Acesta va include transport accesibil, locuinta accesibila, un mediu public accesibil si acces la informatie, comunicare si servicii.

Schimbarea mentalitatii si a atitudinii atat a comunitatii cat si a persoanelor cu handicap pentru a deveni agenti activi ai schimbarii.

Principiul care a stat la baza reformei cadrului normativ a fost elaborarea unui cadru legal unitar si coerent in vederea obtinerii unui sistem integrat de acte normative in domeniul protectiei persoanelor cu handicap, in deplina concordanta cu legislatia Comunitatii Europene, a conventiilor internationale la care Romania este parte si a prevederilor din Constitutia Romaniei. Exersarea drepturilor de baza ale persoanelor cu handicap precum si dreptul de a nu fi discriminati, trebuie sa fie protejate prin lege. In cazul in care persoana cu handicap, minor sau adult, este in imposibilitate totala sau partiala de a-si administra bunurile personale, ea trebuie sa beneficieze de protectie sub forma unei tutele. Aceasta protectie nu trebuie sa fie restrictiva, ci sa fie bazata, pe cat posibil, pe dorintele individului. S-a urmarit, totodata, si transferarea de competente si responsabilitati catre autoritatile locale in contextul general al descentralizarii activitatii de protectie a persoanelor cu handicap printr-o colaborare intre SSPH, ministere cu atributii in acest domeniu si autoritatile publice locale.

O prioritate a fost crearea cadrului legislativ privind organizarea si functionarea serviciilor comunitare pentru persoanele cu handicap (centre de zi, locuinte protejate, centre de abilitare, centre de orientare si formare profesionala,etc). Organizatiile neguvernamentale ale persoanelor cu handicap a carui membru este persoana cu handicap (indiferent daca aceasta traieste sau nu intr-o institutie de ocrotire de stat sau particulara) au dreptul de a o reprezenta in justitie atunci cand drepturile acesteia sunt incalcate.

Monitorizarea respectarii drepturilor persoanelor cu handicap si de prevenire a abuzurilor se va face de catre un organism independent in colaborare cu ONG-urile (de exemplu, Avocatul Poporului).

Prin OG nr. 14/2003 privind infiintarea, organizarea si functionarea Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap (ANPH), se reorganizeaza SSPH, organ de specialitate al administratiei publice centrale aflat in subordinea Ministerului Sanatatii si Familiei, care se desfiinteaza, prin infiintarea ANPH ca organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului, sub directa coordonare a ministrului pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului. Autoritatea coordoneaza la nivel central activitatile de protectie speciala si promovare a drepturilor persoanelor cu handicap, elaboreaza politicile, strategiile si standardele in domeniul promovarii drepturilor persoanelor cu handicap, asigura urmarirea aplicarii reglementarilor din domeniul propriu si controlul activitatilor de protectie speciala a persoanelor cu handicap.

Atributiile ISTPH privind acordarea si plata de la bugetul de stat a drepturilor cuvenite, potrivit legii, persoanelor cu handicap se preiau, de catre consiliile judetene, respectiv consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, care le vor exercita prin serviciile publice de asistenta sociala infiintate potrivit legii (SPJAS).

In realizarea obiectivelor sale Autoritatea indeplineste urmatoarele atributii principale:

a) elaboreaza si supune spre aprobare Guvernului, cu avizul Secretariatului General al Guvernului, Strategia nationala in domeniul protectiei speciale a persoanelor cu handicap, in conformitate cu principiile si normele internationale;

b) organizeaza, coordoneaza si controleaza, prin inspectiile regionale, realizarea masurilor de protectie speciala a persoanelor cu handicap si a strategiei nationale in domeniul respectiv;

c) initiaza, elaboreaza si avizeaza actele normative din domeniul protectiei speciale a persoanelor cu handicap;

d) actioneaza pentru promovarea alternativelor de tip familial la protectia institutionalizata a persoanelor cu handicap, prin dezvoltarea si diversificarea serviciilor de recuperare si reintegrare ambulatorii;

e) analizeaza factorii carentiali, generatori ai handicapului, si stabileste masurile adecvate de prevenire a aparitiei acestora;

f) monitorizeaza respectarea drepturilor persoanelor cu handicap, realizarea accesibilitatilor, intocmeste analize si studii in domeniu si elaboreaza metodologii de aplicare a masurilor ce se impun pentru ameliorarea situatiei in aceasta materie;

g) intocmeste studii in vederea propunerii unor masuri de diversificare a resurselor economico-financiare, destinate sustinerii actiunilor de protectie speciala a persoanelor cu handicap si cresterii eficientei in gestionarea acestor resurse;

h) realizeaza indrumarea si controlul in aplicarea si respectarea legislatiei in domeniul protectiei speciale a persoanelor cu handicap, cu privire la aplicarea politicilor si standardelor in activitatea institutiilor de protectie speciala a persoanelor cu handicap, aflate in coordonarea sa;

i) organizeaza activitatea de selectionare a personalului pentru aparatul propriu si pentru structurile subordonate, de evaluare periodica, precum si de perfectionare a pregatirii profesionale a acestuia;

j) organizeaza activitatea de instruire a personalului din cadrul institutiilor de protectie speciala a persoanelor cu handicap, aflate in coordonarea acesteia, in colaborare cu autoritatile administratiei publice locale;

k) initiaza, cu avizul Secretariatului General al Guvernului, implementeaza si evalueaza proiectele cu finantare externa in domeniul protectiei speciale a persoanelor cu handicap;

l) finanteaza si cofinanteaza programe si proiecte an domeniul protectiei speciale a persoanelor cu handicap;

m) colaboreaza cu ministerele si celelalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale din subordinea Guvernului sau a ministerelor, cu autoritatile administratiei publice locale, precum si cu organizatiile neguvernamentale, in actiuni sociale comune de educatie si protectie speciala a persoanelor cu handicap, in vederea atenuarii, limitarii sau eliminarii consecintelor handicapului, precum si a reabilitarii profesionale si integrarii lor in societate;

n) initiaza, negociaza si incheie, prin imputernicirea Guvernului, documente de cooperare internationala in domeniul protectiei persoanelor cu handicap;

o) dezvolta un sistem de informatie si consultanta accesibil persoanelor cu handicap si familiilor acestora;

p) sprijina crearea unei retele nationale de unitati protejate, ca parte a unei strategii globale de angajare in munca a persoanelor cu handicap;

r) elaboreaza, coordoneaza si monitorizeaza planurile de actiune privind implementarea strategiilor in domeniu;

s) urmareste implementarea planului national de actiune in acest domeniu;

s) asigura crearea si dezvoltarea unei baze de date referitoare la persoanele cu handicap, compatibila cu cea a sistemului national de asistentasociala;

t) elaboreaza standarde privind calitatea serviciilor oferite persoanelor cu handicap;

t) evalueaza necesarul si calitatea serviciilor, stabileste planuri noi de dezvoltare a serviciilor pe baza nevoilor reale din comunitate;

u) coordoneaza si evalueaza activitatea comisiilor de expertiza medicala a persoanelor cu handicap pentru adulti, informand despre aceasta autoritatile administratiei publice locale;

v) autorizeaza persoanele juridice de drept public sau privat, cu avizul Secretariatului General al Guvernului, sa desfasoare activitati in domeniul protectiei speciale a persoanelor cu handicap;

x) realizeaza inspectii ale serviciilor prestate persoanelor cu handicap in cadrul institutiilor de protectie speciala a persoanelor cu handicap;

y) controleaza modul de respectare a reglementarilor legale in vigoare in domeniul protectiei speciale a persoanelor cu handicap.

Prin Legea nr. 47 2006 privind sistemul national de asistenta sociala Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei (MMSSF) este autoritatea publica centrala care elaboreaza politica de asistenta sociala si promoveaza drepturile familiei, copilului, persoanelor varstnice, persoanelor cu handicap si ale oricaror altor persoane aflate in nevoie. Stabileste strategia nationala si sectoriala de dezvoltare in domeniul social, coordoneaza si monitorizeaza implementarea acestora, sustine financiar si tehnic programele sociale si exercita controlul asupra acordarii serviciilor sociale si prestatiilor sociale. In elaborarea strategiei nationale Si sectoriale, MMSSF se consulta cu autoritatile publice centrale si locale care au responsabilitati in finantarea si acordarea serviciilor sociale, precum si cu reprezentanti ai societatii civile cu activitati in domeniu.

In domeniul protectiei copilului, familiei si a persoanelor cu handicap functioneaza organe si institutii de specialitate, organizate la nivel de autoritati sau agentii nationale, subordonate MMSSF infiintate prin lege. In exercitarea atributiilor sale, colaboreaza cu celelalte ministere si organe de specialitate din subordinea Guvernului, cu alte institutii publice si cu organisme de drept privat. De asemenea poate constitui structuri executive sau consultative in scopul implementarii si monitorizarii politicilor sociale, precum si a programelor de dezvoltare in domeniu.

Pentru asigurarea aplicarii politicilor sociale in domeniul protectiei copilului, familiei, persoanelor varstnice, persoanelor cu handicap, precum si altor persoane, grupuri sau comunitati aflate in nevoie sociala, autoritatile administratiei publice locale infiinteaza si organizeaza servicii publice de asistenta sociala. Consiliile judetene infiinteaza si organizeaza, in subordinea lor, serviciul public de asistenta sociala, la nivel de directie generala (DJAS), cu urmatoarele atributii principale:

    a) elaboreaza ai implementeaza strategiile si planurile de actiune la nivel judetean, in concordanta cu strategiile si planurile nationale de actiune in domeniu, precum si cu programul propriu de dezvoltare comunitara;

    b) initiaza si aplica masuri de prevenire si combatere a situatiilor de marginalizare si excludere sociala si asigura solutionarea urgentelor sociale;

    c) coordoneaza infiintarea, organizarea si furnizarea serviciilor sociale, in concordanta cu nevoia sociala identificata, asigurand o acoperire echitabila a dezvoltarii acestora pe intreg teritoriul judetului, si acorda sprijin financiar si tehnic pentru sustinerea acestora;

    d) propune infiintarea si administreaza serviciile sociale specializate, direct sau in parteneriat, ori prin contractare cu alte autoritati si institutii publice si private, forme de asociere a societatii civile, inclusiv cu institutii de cult recunoscute de lege, implicate in derularea programelor de asistenta sociala;

    e) acorda sprijin autoritatilor locale, in scopul dezvoltarii si organizarii serviciilor sociale;

    f) asigura activitatile de informare, formare si consiliere, in vederea cresterii performantei serviciilor publice de asistenta sociala de la nivelul consiliilor locale ale municipiilor, oraselor si comunelor;

    g) monitorizeaza si evalueaza serviciile sociale infiintate si administrate;
    h) elaboreaza si implementeaza proiecte cu finantare nationala si internationala in domeniu;

    i) acorda asistenta tehnica necesara pentru crearea si formarea structurilor comunitare consultative, ca forma de sprijin in activitatea de asistenta sociala;
    j) elaboreaza si propune consiliului judetean proiectul de buget anual pentru sustinerea serviciilor sociale si a altor masuri de asistenta sociala, in conformitate cu planul de actiune propriu.

Prin Hotararea nr. 1434/2004 privind atributiile si Regulamentul-cadru de organizare si functionare ale Directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, se infiinteaza in anul 2005 Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului (DGASPC), care este institutie publica cu personalitate juridica, in subordinea Consiliului Judetean, prin comasarea si reorganizarea a doua institutii : DJAS si Directia Generala pentru Protectia Drepturilor Copilului, DGASPC preluand, in mod corespunzator, atributiile si functiilor acestora.

Cel mai important document de reglementare legislativa in vederea implementarii Strategiei Nationale 2006-2013 este elaborarea si aprobarea de catre Parlamentul Romaniei a Legii nr. 448/2006, privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cu modificarile si completarile ulterioare. Legea are la baza urmatoarele principii : respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, prevenirea si combaterea discriminarii, egalizarea sanselor, egalitatea de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca, solidaritate sociala, responsabilizarea comunitatii, subsidiaritatea, adaptarea societatii la persoana cu handicap, interesul persoanei cu handicap, abordarea integrata, parteneriatul, libertatea optiunii si controlul sau decizia asupra propriei vieti, a serviciilor si formelor de suport de care beneficiaza; abordarea centrata pe persoana in furnizarea de servicii; protectie impotriva neglijarii si abuzului; alegerea alternativei celei mai putin restrictive in determinarea sprijinului si asistentei necesare; integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap, cu drepturi si obligatii egale ca toti ceilalti membri ai societatii.

Noutati promovate de lege:

- Diversifica tipurile de prestatii sociale - introduce bugetul personal complementar: anumite facilitati au fost valorizate, suma obtinuta urmand sa fie cheltuita de persoana cu handicap, conform nevoilor personale,

- Elimina diferentele care existau din punct de vedere al prestatiilor sociale intre nevazatori si persoanele cu alte tipuri de handicap,

- Previne institutionalizarea prin dezvoltarea de servicii alternative comunitare: servicii de suport pentru familie, asistent personal, servicii la domiciliu, asistent personal profesionist.

Stimuleaza incadrarea in munca a persoanelor cu handicap prin:

-acordarea integrala a indemnizatiei cumulativ cu veniturile salariale si cu  

bugetul personal complementar.

-acordarea de credit a carui dobanda se suporta din bugetul de stat pentru

achizitionarea unui mijloc de transport si pentru adaptarea locuintei conform

nevoilor individuale de acces.

-autoritatile si institutiile publice, persoanele juridice, publice sau private care

au cel putin 50 de angajati au obligatia de a angaja persoane cu handicap intr-

un procent de cel putin 4% din numarul total de angajati.

Introduce dreptul la optiune pentru persoanele juridice care nu angajeaza persoane cu handicap:

-fie platesc lunar, catre bugetul de stat, o suma reprezentand 50% din salariul de

baza minim brut pe tara, inmultit cu numarul de locuri de munca in care nu au

angajat persoane cu handicap

-fie achizitioneaza produse de la unitatile protejate autorizate in suma

echivalenta cu suma datorata la bugetul de stat oferind oportunitati de

dezvoltare pentru unitatile protejate si, implicit, de crestere a numarului de

persoane cu handicap angajate.

Prevede diversificarea modalitatilor de realizare a accesului la mediul fizic si, in mod deosebit, a mediului informational si comunicational, autoritatile publice avand obligatia sa ia unele masuri specifice, cum ar fi : promovarea si implementarea conceptului "acces pentru toti", sa sprijine cercetarea, dezvoltarea si productia de noi tehnologii de informare si comunicare si tehnologii asistive; sa recomande si sa sustina introducerea in pregatirea initiala a elevilor si studentilor a unor cursuri referitoare la problematica handicapului si a nevoilor acestora; sa asigure accesul la informatiile publice, sa asigure interpreti autorizati ai limbajului mimico-gestual si a limbajului special pentru cei cu surdo-cecitate, sa proiecteze si sa deruleze programe de accesibilitate sau de constientizare asupra importantei acesteia.

- Stabileste atat drepturile cat si obligatiile ce revin persoanelor cu handicap, familiei sau reprezentantilor legali ai acestora, deoarece nu numai societatea are obligatii fata de aceste persoane, ci si persoanele cu handicap fata de societate si fata de ei insisi.