CANTECUL RAZBOIULUI (1916)

CANTECUL RAZBOIULUI (1916)

Colilie de iasomie

In noaptea de san'marie

S-a sunat mobilizarea.

Suna goarnele, rasuna

Trage clopotul a jale

Plang femeile s-omoara

Razboaiele s-au pornit

De la apus la rasarit

Si nu s-a mai ispravit.

Am zis verde mar mustos

Pamantule, pamantos

Mult ai fost norocos

Te-a luat nemtii pe din dos

Nu te-a luat luptand la front

Si te-a luat c-ai fost vandut

De vrajmasii de demult

Pamantule, pamant uscat

Pe unde te vaz crapat

Si cu sange-amestecat

De trei ani te ploua sange

Si tie nu-ti mai ajunge.

Vad la oameni mereu strange

Ma mir singur unde-i duce

La front sa se faca sange.

Cand oi zice diditel

Cum s-a pleznit fierea-n el

Care a poruncit razboi

De-a luat toata lumea-n el

N-a ramas nimenea-n sat

Au ramas oameni batrani

Si-aia sunt robi la pagani

Au ramas femeile

De-si blestema zilele

Iar femeile ca striga

Haide si noi bia

Ajutoare le-om mai da

Copii i-am imbraca

Femeile ca striga

Si femei si copii mici

Vine trenul cu raniti

Femeile alerga

Dar degeaba cauta

Ca pe nimeni nu vedea.

Am zis verde trei banane

Erau incuiati in vagoane

Sa nu se vada in tara

Ca era urgie mare

Am zis verde anason

Ascultand si eu ca om

Aud unul din vagon

"Of ranile cum ma dor"

Da-mi doamne sfarsit sa mor

Sa nu am atata dor.

Aud altul mai a jale

"Dar eu ce fac fratioare,

Fara maini, fara picioare?

M-oi duce si eu acasa,

Nevasta nu m-o primi

Cu schilodul cum o trai?"

Mi te-oi duce vere acasa

Sa-i spui si nevestei mele

C-am luptat in lupte grele,

O schija de la obuz

Mi-a luat piciorul de sus,

Mana dreapta mi s-a dus.

Saracii copiii mei

Mananca numai la paine

Intreaba mereu de mine

Mama, tata cand mai vine?

Asteptati maica la pace

Alta tata nu voi face

De-oi facea mama si-o mie

Ca taticu nostru nu e

Ca ne punea pe genunchi

Ne spunea la vorbe dulci

Ne-nvata sa fim cuminti

Dar-ar dumnezeu sa dea

Sa se sparga tabara

Tabara din Moldova

Sa vie toata lumea

Sa vie si bun si rau

Sa vie si sotul meu

Blestemat de dumnezeu.

(Cules, in 1969, de la Manolache Zamfir, 78 ani, comuna Icoana)