MARFURI COSMETICE:

I.1. Importanta si scopul marfurilor cosmetice:

Cosmetica sau cosmetologia este stiinta,care se ocupa cu ingrijirea si infrumusetarea corpului omenesc,folosind preparate si tratamente speciale.Deci cosmetica nu are numai un scop decorativ,de infrumusetare,ci urmarestesa realizeze si o buna stare fiziologicaa corpului.

Cosmetica moderna se sprijine pe temeinice cunostinte chimice si se bazeaza in primul rand pe reguli igienice.Ingrijirea rationalaa pielii,folosirea corespunzatoare a preparatelor cosmetice si prepararea lor corecta necesita cunoasterea pielii,a functiunii si a structurii ei.

Cu toate ca preparatele cosmetice au fost cunoscute si intrebuintate din timpurile vechi,totusi fabricarea si larga lor folosire nu s-a putut realiza decat odata cu dezvoltarea chimiei.Ca studiu organizat si de nivel superior,cosmetica dateaza abia din anul 1895.

I.2. Dezvoltarea industriei cosmetice in Romania:

In trecut,in tara noastra nu se putea vorbi de de o industrie cosmetica,deoarece existau numai laboratoare mici,conduse de nespecialisti.

Dupa nationalizare s-au construit intreprinderi maricare au fost utilate cu cele mai moderne instalatii.Industri cosmetica realizata in anii puterii comunismului,produce astazi un sortiment larg de preparate cosmetice,acordand o deosebita atenti calitatii si modului de prezentare.Calitatea acestor marfuri este astazi controlata si garantata de laboratoarele de stat de specialitate.

I.3. Clasificare marfurilor cosmetice:

Marfurile cosmetice sunt produse care servesc la intretinerea igienei,a sanatatii si a frumusetii corpului.Tinand seama de scopul urmarit prin folosirea lor,marfurile cosmetice se clesifica astfel:

articole igienice (sapunuri,produse pentru ingrijirea gurii si pentru ingrijirea parului)

articole de parfumerie (parfumuri,apa de toaleta si apa de colonie)

articole cosmetice propriu-zise (creme,pudre,farduri,etc.)

Nomenclatorul comercial aprobat in 1964 calsifica marfurile cosmetice in urmatoarele grupe:

Clasificarea produselor cosmetice:

CAP.II. SAPUNUL DE TOALETA:

II.1.Istoric:

Intr-un vas de lut datand din anul 2800 i.e.n.,descoperit in timpul unor cercetaripe locul in care s-a aflat Babilonul(in Mesopotamia,Irakul de astazi) a fost gasit un material asemanator sapunului.Inscriptiile de pe vas arata ca grasimile au fost fierte cu cenusa,care este o metoda de obtinere a sapunului;mai tarziu s-a descoperit ca acesta a fost folosit drept gel pentru par.

Numele de sapun,dupa o veche legenda romana,vine de la numele de "Sapo",unde erau sacrificate animalele.Ploaia a amestecat grasimile cu cenusa de pe malul Tibrului.femeile au observat ca acest amestec le usureaza munca si au inceput sa-l foloseasca.prin secolul al doilea ,e.n.,medicul grec Galena inceput sa recomande sapun atat in scop medicinal cat si pentru spalare.

Se pare ca in secolul al XV-lea se producea sapun in Venetia si apoi,in secolul al XVII-lea ,in Marsilia.In secolul al XVIII-lea fabricarea sapunului s-a raspandit in intreaga Europa si in America de Nord.In secolul al XIX-lea,fabricarea sapunului a devenit una dintre cele maii importante industrii.

II.2. Materii prime:

Sarurile acizilor superiori(C8-C18)cu metalele se numesc sapunuri.Obtinerea sapunului de toaleta se bazeaza pe principiu saponificarii grasimilor cu hidroxizi alcalini.Pasta de sapun obtinuta in urma procesului de saponificare se usuca,se parfumeaza si se supune unei prelucrari plastice.

Pentru fabricarea sapunului pot servi grasimike cele mai diverse.Grasimile solide,bogate in acizi saturati,cum sunt seul de bou sau de oaie,grasimile de cocos sau de palmier si grasimile hidrogenate de sapunuri tari;grasimile lichide sau de sapunuri cu atat mai moi cu cat au un continut mai mare de acizi nesaturati..Uleiurile vegetale lichide se folosesc la fabricarea de sapun,de obicei in amestec cu grasimile solide sau hidrogenate.Un continut prea mare in acid steric(C18) micsoreaza puterea de spumegare si solubilitatea. Dimpotriva, acidul lauric(C12) da nastere unui sapun ce spumega abundent;de aceea ,in sapunurile bune, se adauga grasimi de cocos sau de palmier,bogate in acest acid.Acidul oleic deasemenea da un sapun de buna calitate.

Ca materii prime auxiliare se intrebuinteaza diferite adaosuri:

coloranti de anilina,solubili in apa rece,care au rolul de a da sapunului o culoare si care nu trebuie sa se modifice sub influenta luminii si a alcalinitatii libere (excesul de alcalii din sapun)

substante odorante (parfumuri),care au rolul de ada sapunului un miros placut

substante de supradegresare,care au rolul de a micsora alcalinitatea libera a sapunului (lanolina,vaselina,ulei de parafina,etc.) si alte produse

II.3. Fabricarea sapunului:

In procedeul obisnuit de fabricare a sapunului se incalzeste grasimea,cu aburi introdusi direct,la 100 grade Celsius,si se adauga solutia de hidroxid de sodiu,la inceput in mici portiuni,pentru a obtine o emulsie;aceasta se saponifica mai repede,circa 12 - 24 de ore,decat amesteculneomogen al grasimii cu solutia apoasa a intregii cantitati de soda.Indata ce se formeaza sapun,in contratie apreciabila in acest amestec,viteza de reactie creste brusc,fiindca sapunul topit este un bun dizolvat atat pentru grasime cat si pentru hidroxidul de sodiu si reactia are loc,catre sfarsitul procesului,in solutie omogena de sapun.

Produsul astfel obtinut,numit in tehnica "sapun clei",contine toata glicerina rezultata din reactia de saponificare si multa apa.Prin adaugarea unei solutii concentrate de clorura de sodiu se separa sapunul miez topit,la fund ramanand un strat apos care contine glicerina. Sapunul miez contine 62 - 64% acizi grasi si el poate fi utilizat ca sapun de rufe.

Sapunul de baza astfel obtinut se raceste prin metoda valturilor,in forme sau in prese de racit.Placile de sapun racite se maruntesc sub forma de taiteisi,apoi se usuca cu scopul de a se reduce continutul de apa si pana ce continutul de acizi grasi ajunge pana la 80 - 85%. Taiteii de sapun uscati se amesteca intr-un malaxor cu celelalte adaosuri si se supun prelucreii plastice cu scopul de a inbunatati plasticitatea sapunului,de a distribui uniform adaosurile in masa sapunului si de a forma calupurile.Calupurile obtinute se taie,se stanteaza si se ambaleaza.

Sapunul de toaleta se fabrica in patru tipuri: sapun special,sapun obisnuit,sapun pentru copii si sapun pentru ape de mare si ape dure

II.4. Clasificare.Sortiment:

Numai sapunurile metalelor alcaline sunt solubile in apa.Sapunul de potasiu,utilizat in industria textila,este moale. Sapunurile de calciu,sodiu si aluminiu servesc la fabricarea de unsori consistente. Sapunul de aluminiu se utilizeaza la impermeabilizarea unor panze. Sapunul de plumb ,insolubil in apa si lipicios,serveste la fabricarea de emplastre.

Sapunul de sodiu nu spumega in apa dura ,adica in apa care contin ioni de calciu si magneziu,fiindca se formeaza sapunurile acestor metale,care sunt insolubile in apa.Pe acest fenomen se bazeaza o cuunoscuta metoda de verificare a duritatii apei.Consumul de sapun este mai mare in apa dura,fiindeca sapunul nu isi produce actiunea de curatire decat dupa ce precipita toti ionii de calciu si magneziu,sub forma de sapunuri insolubile.

Sapunul de toaleta se comercializeaza in urmatoarele tipuri:

extrafin: Perla,Raluca,Oana,Darclee,atc.

fin: Cristal,Palmier,Ada,Eva,Nivea super,etc.

obisnuit: Buchet,Liliac,Vis,Mugurel,etc.

pentru copii: Nivea,Pitic,Irinel,Romanita,etc.

bactericid: pentru par,antiacneic,etc.

dezodorizant (medicinale): Sulf,Gudron,Borax,Ichtiol,etc.

pentru apa dura

CAP.III. CONDITII TEHNICE DE CALITATE ALE SAPUNULUI DE TOALETA:

III.1. Caracteristici oreganoleptice:

Conditiile de calitate ale sapunului de toaleta sunt prevazute in STAS 192-52,si ele prevad ca:

aspectul sa fie : - omogen

- fara crapaturi sau solzi

- suprafata neteda,uniform colorata

- forma bine definita

- stantat vizibil

culoare: - uniforma

miros: - placut,conform tipului

III.2. Proprietati fizice si chimice:

consistenta: - solida

substante grase totale: - 78 - 79%

apa si substante volatile: - 14%

III.3. Defecte posibile:

grisarea: - sapunul prezinta o structura grauntoasa in utilizare

- la spalat creeaza senzatia ca sapunul contine nisip

solzi si aspect uscat

lipsa de plasticitate: - tendinta de crapare si clivaj

consistenta insuficienta: - sapunul este moale

aparitia picaturilor de apa la suprafata in timpul depozitarii,datorita continutului prea mare de apa

pete: - ca rezultat al rancezirii sau al decolorarii

pierderea sau modificarea parfumului

instabilitatea culorii in timp

CAP.IV. VERIFICAREA CALITATII:

Receptia calitativa a sapunului de toaleta se face pe baza de mostre,care se iau in mod diferit dupa felul ambalajelor(lazi,cutii,pachete).Se urmareste insa sa se ia din partea de sus,de mijloc si de jos din ambalaj.Se varifica apoi modul de ambalare,marcare si masa bucatilor de sapun. Sapunurile de toaleta se definesc prin:denumire,forma,gramaj,proprietati organoleptice,proprietati fizico chimice, deci sapunurile trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

denumire: - diferita

forma: - rotunda ovala,paralelipipedica,figurine,etc.

gramaj: - diferit prevazut in standardele produsului

proprietati organoleptice: - cele prezentate la punctul III.1.

proprietati fizice si chimice: - cele prezentate la punctul III.2

defecte posibile: - cele prezentate la punctul III.3.

CAP.IV. AMBALARE.MARCARE.DEPOZITARE.

TRANSPORT SI DOCUMENTE

IV.1. Ambalare:

Ambalarea sapunului de toaleta se face in hartie de matase si apoi in cutii de carton,prevazute cu despertituri cu un continut de 6,12 sau 24 de bucati.Cutiile de carton se ambaleaza in lazi de lemn.

IV.2. Marcare: