Pielea in relatie cu produsele cosmetice

Pielea in relatie cu produsele cosmetice.

Pielea este un organ cu numeroase functii:

functia de protectie este impotriva traumatismelor, microbilor, radiatiilor solare

functia de sensibilitate (tactila, termica si dureroasa)

functia de excretie - prin eliminarea sudorii de catre glandele sudoripare

functia de secretie - prin glandele sebacee ce secreta sebum

functia de termoreglare prin vasodilatatie, vasoconstrictie si transpiratie

functia de depozit pentru grasimi si sange

functia metabolica prin formarea melaninei, cheratinei, vitaminei D si histaminei

functia de absorbtie pentru substante hidrosolubile sau liposolubile cu aplicatii, cu cosmetica (absorbtia cremelor ce contin substante liposolubile.

Rezulta deci ca pielea are un rol important in buna functionare a organismului.

Fiziologia pielii.

Functiile epidermei si ale dermei concura la indeplinirea functiilor specifice pielii dar si la efectuarea unor procese fiziologice generale, vitale pentru intregul organism.

Protectia este mecanica si chimica. Protectia mecanica se datoreaza cheratinei si grasimii din stratul cornos al epidermei, ce formeaza o lama cornoasa elastica si rezistenta la agresiunea unor factori externi, cat si fibrelor elastice si colagene din derma. Pielea se poate intinde in functie de diferitele pozitii pe care le ia corpul.

Protectia chimica se datoreaza continutului in grasimi al startului cornos, care asigura impermeabilitatea fata de apa, substante acide si slab alcaline. Reactia acida (pH = 5,5) a pielii ii confera acesteia o rezistenta fata de microorganisme, fiind o bariera biologica.

Protectia fata de razele ultraviolete se datoreaza stratului cornos (bariera fizico-optica) si mai ales melaninei (foto protector biochimic).

Aceste bariere pot fi rupte ca urmare a unor factori nocivi externi, ce depasesc limita de rezistenta.

Termoreglarea asigura mentinerea temperaturii constante a corpului fiind un intermediar al schimburilor de caldura intre organism si mediul extern.

Frigul provoaca vasoconstrictie, care impiedica o pierdere mai insemnata de caldura iar caldura provoaca vasodilatatie, care excita secretia sudoripara. Sudoarea se elimina pe suprafata pielii in cantitate mai mare unde, prin evaporare, produce o racire a organismului. In conditii de hipertermie se poate elimina o cantitate enorma de sudoare (cam 10 l). Pierderea de caldura prin piele se face prin: radiatie, conventie, conductie si evaporare. In atmosfera umeda evaporarea este inoperanta.

Pielea ca organ de simt. Terminatiile nervoase din piele (receptorii periferici) transforma excitatiile din afara in impulsuri nervoase, care ajung pe calea nervilor la scoarta cerebrala, unde ia nastere o senzatie.

Pielea receptioneaza urmatoarele senzatii: tactila, inclusiv presiunea, dureroasa - inclusiv arsura si pruritul si termica, la frig si la cald.

Importanta pielii ca organ de simt este mare. S-a stabilit ca pe un cmp de suprafata cutanata se gasesc 100-200 puncte dureroase, 25 puncte sensibile la presiune, 12 puncte sensibile la frig si 1-2 puncte sensibile la cald.

Respiratia - prin aceasta functie pielea capteaza oxigenul atmosferic si elimina bioxidul de carbon produs de metabolismul celulelor respective.

Permeabilitatea cutanata - Pielea reprezinta o cale de introducere a medicamentelor si cosmeticelor. Epiderma este permeabila apei, intr-un grad mai redus datorita Keratinei si grasimilor din piele.

Absorbtia diferitelor substante se poate face prin orificiile pilo-sebacee si sudoripare. Solutiile apoase patrund mai repede decat grasimile. Cu cat grasimile sunt

mai fluide, cu atat patrund mai repede in piele, cea mai mare patrundere o au uleiurile. Exista doua mecanisme de patrundere. Prin aplicare simpla si inhibitie lenta (2-5 ore), cu atat mai mare cu cat vehiculul este mai fluid: axungia, seul, apa, vaselina, ceara, lanolina si prin frictiune (5-10 min). In acest caz absorbtia Aeste conditionata de viscozitatea substantei (lanolina, fiind cea mai vascoasa, patrunde mai mult). In dermatologie si cosmologie adaugarea lanolinei in unguent face ca absorbtia sa fie maxima si odata cu ea se absoarbe si substanta activa (medicamentul). Colesterolul continut in lanolina se combina cu proteinele din epiderma rezultand un complex lipoproteic, numit cenapsa. Se modifica astfel proprietatile fizice ale celulelor epidermice facandu-le capabile sa absoarba substanta activa.