Cauzele divortului

Cauzele divortului

Divortul poate avea cauze multiple. Cercetatorii care au studiat cauzele divortului au ajuns la concluzia ca acestea difera de la cuplu la cuplu, de la o zona la alta, de la mediul urban la cel rural. I. Mitrofan ¹¹ considera ca este caracteristic cazurilor de nefericire faptul ca, in marea lor majoritate, partenerii invoca drept motive factori de ordin psihologic si psihosocial: fie nepotrivirea de caracter, fie incompatibilitatea modului de raportare la anumite valori, fie imposibilitatea de a stabili un punct de vedere comun in raport cu un anumit criteriu de referinta, fie infidelitatea partenerului, etc. Deci, stabilitatea si functionalitatea cuplurilor maritale depind, in primul rand, nu de factori economici, ci de compatibilitatea sau incompatibilitatea dintre "formulele" de personalitate ale partenerilor, ceea ce inseamna ca in cadrul societatii noastre, printr-o interventie social-educativa intensificata se pot crea conditii pentru limitarea maximala a cazurilor de divort.

Exceptii ar putea face cazurile extreme in care nedesfacerea casatoriei ar incalca dreptul la libertate si demnitate al individului uman. Astfel, codul familiei prevede ca divortul se poate pronunta, in cazuri exceptionale, atunci cand, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt atat de grav si iremediabil vatamate, incat continuarea casatoriei a devenit cu neputinta pentru cel care cere desfacerea; in aprecierea cu grija a temeiurilor de divort si a imposibilitatii continuarii casatoriei, instanta trebuie sa tina seama de durata casatoriei si de interesele copiilor minori¹².

De asemenea, in practica judiciara au fost considerate, de exemplu, motive temeinice de divort¹³:

- refuzul nejustificat al unuia dintre soti de a locui impreuna cu celalalt, sau parasirea nejustificata a domiciliului conjugal;

- infidelitatea unuia dintre soti sau forma adulterului;

- atitudinea necorespunzatoare a unuia dintre soti, care exprima acte de violenta si alte asemenea manifestari, ori care are drept consecinta neintelegeri grave intre soti, care fac imposibila continuarea casatoriei;

- existenta unor nepotriviri de ordin fiziologic care afecteaza raporturile conjugale;

- existenta unor boli grave, incurabile, de care sufera unul din soti si necunoscuta de celalalt sot, decat ulterior incheierii casatoriei.

Goodman¹⁴ considera ca motivele principale ale cresterii ratei divortului sunt legate de schimbarile din societate. Punerea accentului din ce in ce mai mult pe fericirea si realizarea personala i-a facut pe multi sa renunte la relatiile pe care le considera mai putin decat satisfacatoare. Cresterea mobilitatii sociale si geografice, combinata cu o slabire a legaturilor comunitare, a anulat multe din restrictiile sociale referitoare la destramarea familiei.

Originea sociala diferita a celor doi membrii casatoriti constituie un motiv al divortului, deoarece pot aparea diferente tot mai grave intre parteneri. Deasemenea, oamenii divortati anterior au rate urmatoare de divort mai ridicate decat cei aflati la primele casatorii.

Participarea femeilor la forta de munca le-a permis sa fie independente din punct de vedere economic, ceea ce a condus la cresterea numarului divorturilor. Alaturi de independenta femeilor, mobilitatea sociala a partenerilor influenteaza fenomenul divortialitatii, prin aceea ca, datorita mobilitatii geografice a partenerului se poate pierde influenta stabilizatoare a legaturii comunitatii.

Divortul este mai probabil printre cei care se casatoresc devreme, in special cei care se casatoresc in timpul adolescentei, mariajele incheiate la varste timpurii fiind cele mai vulnerabile si mai expuse riscului de divort.

Cercetatorii au ajuns la concluzia ca un motiv important al divortului il constituie tensiunea financiara, care are loc mai frecvent in familiile din clasa muncitoare, determinand astfel o rata crescuta a divortialitatii, preponderent in clasele muncitoare decat in clasa mijlocie.

O incurajare a divortului poate fi considerata si evolutia perceptiei sociale fata de divort, care are un stigmat social mai mic decat in trecut. Deasemenea, simplificarea legilor de divort si instituirea divortului "fara vina", care au dus la cresterea accesibilitatii divortului, au jucat roluri semnificative in incurajarea acestuia. Deci, putem accentua cauzele care predispun la divort, acestea fiind directe sau indirecte, printre cele mai importante numarandu-se:

emanciparea economica a femeii;

industrializarea, modernizarea si urbanizarea;

rezolvarea problemei locuintelor;

schimbarea mentalitatii despre divort.

Lisa Parkinson¹⁵ ne propune, la randul ei, alte explicatii asociate fenomenului divortialitatii:

1.Cuplurile care se casatoresc astazi asteapta sa obtina prin casatorie fericire personala, important fiind individualismul, in timp ce cuplurile din generatiile precedente erau, in general, multumite daca partenerul se comporta satisfacator ca stapan al casei sau intretinator de familie. De aceea, sperantele ridicate cu privire la fericirea maritala se transforma mult mai repede in reprosuri si deziluzii, pentru ca realitatea nu se potriveste asteptarilor.

2.O alta cauza ar fi evenimentele "paranormative", adica boala, infirmitatea, somajul, etc. Din acest punct de vedere, incidenta divortului continua sa fie ridicata, chiar si la barbatii someri in varsta de peste 50 de ani.

Cercetarile si munca de clinica din ultimii douazeci de ani, ne-au facut mult mai constienti de efectul stresului cumulativ asupra individului si familiei. O rata cauzala intre somaj si divort nu a fost inca dovedita, dar saracia si pierderea statutului, asociata cu somajul reprezinta un stres teribil pentru someri si familiile lor. Rata de divort pentru someri este deosebit de ridicata. Divortul este de 4 ori mai ridicat la muncitorii manuali necalificati decat la barbatii din grupul socio-economic superior lor¹⁶. Deasemenea, ocupatiile care implica absente frecvente sau prelungite de acasa, cum ar fi cele legate de armata sau unele ocupatii din domeniul serviciilor personale, implica si ele riscuri ridicate de divort.

Un slab nivel educational, la fel ca si un venit limitat, pot constitui factori cu importante efecte destabilizatoare asupra cuplului conjugal, mai ales in cazul unor casatorii mai recente. Probabil, subliniaza autorii, esecul celor mai multe mariaje care au o durata de timp mai redusa se datoreaza procentului mare de schimbari care au loc in viata conjugala, personala, gradului de experienta cerut de rolurile asociate relatiilor intime pe termen lung, accesului la resurse absolut necesare indeplinirii obligatiilor maritale.

Dizolvarea mariajelor bazate pe o durata mai mare de timp poate fi la randul ei explicata in raport cu asa numitul "model de investitie"¹⁷. Indivizii care au investit mai mult intr-o relatie maritala par mai putin dispusi sa divorteze. Acolo unde copilul exista ca "investitie", sau acolo unde exista acumulari de bunuri comune (proprietatea casei, masina, de exemplu) in forma unui capital marital, probabilitatea divortului scade proportional cu nivelul acestor investitii.

In mod obligatoriu, in cazul divortului trebuie sa se aiba in vedere problema duratei mariajului pentru a se evidentia pentru ce unele mariaje dureaza in timp, pe cand altele se dizolva. Pe langa aceste cauze de divort, cercetatorii au ajuns la concluzia ca exista o relatie stransa intre decizia de divort a persoanei, si mediul social inconjurator al acesteia, adica prietenii, antecedentele in familie ale fenomenului, etc. S-a ajuns la concluzia ca exista trei legaturi importante care pot influenta decizia de divort¹⁸:

1.Relatia dintre integrarea comunicationala si divort este una dintre ele. Cercetatorii au aratat ca numarul de prieteni si afilieri organizationale au o relatie foarte slab negativa cu divortul, ceea ce semnifica faptul ca integrarea comunicationala are o influenta foarte slaba asupra deciziei de a divorta, influenta sa fiind insa mai mare pentru cuplurile casatorite de o perioada de pana la 7 ani.

2.Relatia dintre divort si integrarea functionala este foarte importanta, prin aceea ca are un profund caracter negativ semnificand ca , respectiv cu cat este mai mare numarul de prietenii impartasite reciproc de cei doi parteneri ai cuplului, cu atat este mai mica probabilitatea lor de a divorta. In acelasi timp, gradul de afiliere organizationala impartasita reciproc este nesemnificativ legata de divort, ceea ce inseamna ca integrarea functionala nu este legata in mod consistent de divort.

3.Relatia dintre divort si integrarea normativa indica faptul ca existenta unui prieten sau a unei rude divortate, sau care este pe cale sa divorteze, este puternic legata de probabilitatea ca indivizii sa divorteze ei insisi. Daca ei au, mai mult, si o ruda sau un prieten care au experimentat divortul, integrarea normativa pare sa fie un important factor explicativ pentru divort, reducand presiunile de ramanere intr-o casnicie nefericita.

Apreciind temeinicia motivelor de divort, instanta judecatoreasca este datoare sa manifeste un rol activ si sa determine in profunzime adevaratele raporturi dintre soti, in stransa legatura cu situatia copiilor minori. Prin lege s-au stabilit si o serie de motive speciale care, atunci cand se stabilesc cu certitudine, declanseaza o procedura mai operativa de divort si desfacere a casatoriei. Aceste motive sunt¹⁹:

a)     cand sotul parat sufera de alienatie mintala cronica sau de debilitate mintala cronica (asa numitul "divort-remediu");

b)     cand sotul parat este declarat disparut prin hotarare judecatoreasca definitiva;

c)     cand unul dintre soti isi paraseste partenerul, stabilindu-se in strainatate;

d)     cand sotul parat a fost condamnat pentru tentativa de omor sau complicitate la tentativa de omor impotriva celuilalt sot, instigare la omor contra acestuia, vatamare grava corporala, nedenuntarea acestor fapte ori favorizarea lor, sau cand a fost condamnat pentru savarsirea unei infractiuni privitoare la viata sexuala;

e)     cand sotul parat a fost condamnat sa execute cel putin 3 ani de inchisoare pentru una sau mai multe infractiuni comise cu intentie.