BOALA CELIACA

Boala celiaca

Sinonime: celiachia, enteropatia glutenica, enteropatia indusa de gluten, sprue netropical.

Definitie. Este o intoleranta permanenta la gluten, care produce alterarea reversibila a suprafetei mucoase intestinului subtire proximal.

Etiopatogenia. Prevalenta diferita de la o zona geografica la alta: 1 la 300 in Irlanda; 1 la 6500 in Suedia; boala foarte rara la asiatici si africani. Factorii genetici: risc crescut la gemeni si la copiii indivizilor care au boala. A fost identificata la bolnavii cu celiachie asocierea cu unele fenotipuri HLA (HLA-B8, DR3 si DQw2); se pare ca aceste antigene nu confera susceptibilitatea primara pentru boala, dar sunt marker-i pentru alte gene care pot fi legate de procesul patologic (pot fi corelate cu aparitia bolii).

Patogenic, au fost implicati variati factori, incluzand practicile de alimentatie, alimentatia la san si intarzierea expunerii la gluten temporizeaza aparitia.

Omologia intre alfagliadina si adenovirusul uman tip 12 a dus la supozitia ca gazdele, genetic susceptibile, fac boala prin incitarea activarii sistemului imun in cursul unei infectii adenovirale. Glutenul este o molecula complexa care se gaseste in grau, secara, orz. Include 4 clase de proteine: gliadine, glutenine, albumine si globuline, alfa-gliadina fiind proteina primar implicata in initierea injuriei intestinale (totusi si celelalte pot produce daune).

Clinic, exista o mare diversitate de manifestare a bolii, de la simpla statura mica la aspectul de copil "nemultumit" ("artagos"), rahitic, anemic, cu cresterea retardata la varsta "primilor pasi", cu diaree, abdomen mare (si fese "sterse"; contrast izbitor) si slabiciune musculara. Triada caracteristica este constituita din: diaree cronica, malnutritie si abdomen marit de volum.

Varsta prezentarii este de 1-5 ani si se coreleaza bine cu introducerea glutenului in alimentatie. Cea mai comuna forma de prezentare asociaza diareea (care devine cronica, steatoreica), varsaturilor si insuficienta cresterii. Mai putin comun: anorexie, boala osoasa metabolica, debut intarziat al pubertatii, dispepsie/disfagie, artrita/artralgii, dificultati mintale si ale functiei cerebrale, neuropatie periferica si mielopatie, anomalii izolate ale functiei hepatice, anomalii ale functiei tiroidiene. Rareori: hepatita cronica si hemosideroza pulmonara prin excluderea glutenului, simptome central-nervoase (pot include ataxia, depresia, dementa, convulsiile si atrofia cerebrala) - simptome determinate de dieta fara gluten.

Examene de laborator. Atesta anemia microcitara, cantitatea crescuta de grasimi in scaun; anticorpii la gliadina, endomysium si reticul. Mai specifici sunt anticorpii antigliadinici IgA, mai sensibili sunt anticorpii antigliadinici IgG, iar specifici si sensibili sunt anticorpii antiedomysiali.

Nici unul dintre teste si nici combinatii ale testelor citate nu sunt insa suficiente pentru diagnosticul de certitudine, facand necesara practicarea biopsiei de mucoasa de la nivelul intestinului subtire la bolnavul care primeste - in acea perioada - o dieta normala: aplatizarea vililor, cu infiltrat predominant cu plasmocite.

Dupa dieta fara gluten si remisiunea clinica monitorizata (bolnav asimptomatic) se repeta - mentinandu-se dieta fara gluten - biopsia pentru a putea fi confirmata vindecarea. Declinul nivelului de anticorpi la dieta fara gluten este de asemenea constatat.

Daca diagnosticul initial este incert, va fi necesar testul de provocare cu gluten, dar provocarea nu poate fi facuta inaintea varstei de 50 de ani.

Tratament. Dupa confirmarea diagnosticului bolnavul este supus unei diete stricte fara gluten, eliminand din alimentatie produsele provenite din grau (faina de grau, gris etc.), orz, ovaz, secara, fiind posibil adesea ca aceste produse sa fie inlocuite cu orez si porumb - ca alternativa la fainurile excluse.

Dupa normalizarea clinica se repeta biopsia de intestin subtire. Rezolutia se obtine dupa 2 ani de dieta fara gluten. Lipsa de raspuns la dieta fara gluten poate fi interpretata ca proasta complianta, complicatii deja aparute sau alta boala (boala inflamatorie a intestinului subtire, de exemplu).

Bolnavii cu enteropatie neceliaca raspund la corticosteroizi si/sau la dieta elementala. Trebuie minimalizate simptomele si evitate complicatiile malabsorbtiei (inclusiv malnutritia). Complianta stricta la dieta fara gluten reduce riscul aparitiei complicatiilor.

Evolutie. Bolnavii cu boala celiaca au de 50 pana la 100 de ori risc mai mare pentru limfoame maligne cu celule T la nivel intestinal si la alte neoplazii (carcinom esofagian, faringian scuamos si la adenocarcinom intestinal).