Bolile sclerei

Bolile sclerei

Cele congenitale se refera la culoarea modificata ("melanoza" si boala scleroticelor albastre, in care se asociaza fragilitate osoasa si surditate labirintica) si la modificari de forma (ectazii aclerale anterioare si stefilomul optic anterior al lui Scarpa, asezat langa pupila, de partea ei temporala, acesta insotind miopia forte).

Bolile dobandite ale sclerei care duc la deficit vizual sunt inflamatorii, degenerative si traumatice.

a) Bolile inflamatorii ale sclerei:

Episclerita intereseaza straturile superficiale ale sclerei, manifestandu-se prin fotofobie, lacrimare, dureri. Are evolutie recidivanta. "Episcleritele purulente" pot evolua spre abcedare si uneori se extind spre globul ocular, determinand scaderi mari de acuitate vizuala.

Sclerita intereseaza straturile profunde ale scleroticii si imbraca doua forme clinice: difuza si nodulara sclerozanta. Adesea se asociaza cu keratita si iridociclita. Sclerita (de exemplu cea tuberculoasa sau cea luetica) poate evolua spre perforatie, iar cazurile severe prezinta pericolul scaderii marcate a vederii sau chiar al pierderii vederii.

Sclerokeratitele sunt inflamatii concomitente ale sclerei si ale corneei, cu caracter recidivant. Datorita recidivelor repetate se produce opacifierea periferiei corneei si se ajunge la keratita sclerozanta.

Deficitul functional al vederii este moderat in formele usoare de sclerite, dar in cazul scleritelor necrozante si al sclerouveitelor, acuitatea vizuala scade mult.

b) Procesele degenerative sclerale. Dintre acestea cea mai grava este scleromalacia perforanta, care apare la persoane de varsta a treia, de regula ducand la cecitate.

c) Afectiunile traumatice ale sclerei se datoresc unor plagi, rupturi etc.