Deviatiile palpebrale

Deviatiile palpebrale

Deviatiile palpebrale -entropionul si ectropionul- sunt tulburari de statica palpebrala cu consecinte importante estetice si functionale.

Entropionul

Este rasucirea inauntru a marginii palpebrale, avand ca urmare iritarea conjunctivei bulbare si a corneei prin orientarea inversa a cililor.

Etiologic, se disting trei forme de entropion:

-Entropionul congenital este determinat fie de modificari congenitale ale tarsului (aplazie, hipoplazie), fie de modificari de insertie ale orbicularului sau de dimensiunile mai mici ale globilor oculari. In unele cazuri, dupa cateva saptamani entropionul se reduce spontan.

-Entropionul spastic este urmarea contractiei exagerate a orbicularului, provocata de factori iritativi locali - conjunctivita, blefarita, cheratita, corpi straini, pansamente prelungite, mai ales la copil.

-Entropionul cicatricial se datoreaza cicatricilor conjunctivale vicioase, post traumatice sau postcombustionale, sau cicatricilor dupa trahom, care incurbeaza tarsul.

Clinic, bolnavul cu entropion prezinta jena, usturime, lacrimare, datorita contactului dintre polul anterior si cilii rasfranti. Conjunctiva este congestionata; uneori apar eroziuni superficiale ale corneei.

Tratamentul: entropionul spastic, uneori, se poate corecta prin tractionarea si mentinerea in pozitie corecta a pleoapei, cu benzi de leucoplast. Alteori sunt necesare infiltratii ale orbicularului cu xilina sau alcool 60s. In cazurile rebele se impune tratamentul chirurgical.

In entropionul cicatricial tratamentul este exclusiv chirurgical

Ectropionul

Este rasfrangerea in afara a pleoapei urmata de exteriorizarea portiunii palpebrale a conjunctivei.

Etiopatogenetic se disting patru forme de ectropion:

-Ectropionul cicatricial se produce prin tractiunile exercitate de cicatrici vicioase asupra pleoapei. Cicatricile pot fi post traumatice, postcombustionale, postchirurgicale.

-Ectropionul spastic apare predominant la copil fiind determinat de afectiuni ale corneei sau ale conjunctivei, care prin edem induc eversarea pleoapei.

-Ectropionul senil este provocat de scaderea tonicitatii tesutului palpebral.

-Ectropionul paralitic se produce numai la pleoapa inferioara ca urmare a paraliziei nervului facial.

Clinic, ectropionul poate interesa pleoapa superioara sau inferioara. Datorita rasfrangerii in afara a marginilor ciliare, conjunctiva tarsala este permanent expusa la aer si ca urmare se ingroasa si devine iritata. Lacrimarea, aproape constanta, se datoreaza eversarii punctului lacrimal. Daca ectropionul este mare, se produce o cheratita lagoftalmica.

Tratamentul este in functie de forma etiopatogenetica a ectropionului. Ectropionul cicatricial se rezolva prin excizia cicatricei si diferite procedee plastice. In ectropionul senil se poate incerca repozitionarea chirurgicala a pleoapei. Ectropionul spastic se rezolva prin tratarea corecta a bolii cauzale.