Anatomia glandei mamare

Anatomia glandei mamare

Intre formatiunile anexe de origine ectodermica ale aparatului genital femel, o pozitie deosebita o ocupa mamelele, datorita rolului pe care il au asupra dezvoltarii postnatale a puiului, prin asigurarea celui mai adecvat si echilibrat aliment - laptele - si prin inzestrarea produsului de conceptie cu primul echipament defensiv imun.

Glanda mamara (glanda lactifera) exista la ambele sexe, dar nu se dezvolta complet decat la femele, la masculi ea este atrofiata.

Dezvoltarea si functia acestor glande sunt in stransa concordanta cu dezvoltarea aparatului genital femel si coordonate nerohormonal. Dezvoltarea glandelor mamare merge in paralel cu activitatea aparatului genital femel, atinge o curba maxima in perioadele de alaptare, regreseaza si isi inceteaza rolul o data cu incheierea activitatii fiziologice a aparatului genital.

Formatiuni glandulare de origine ectodermica, specifice mamiferelor, mamelele se dezvolta in serie animala, filo- si ontogenetic din mugurii primitivi epiteliali, pe directia a doua linii mamare, paralele, de o parte si de alta a liniei albe, de la inelele inghinale la regiunea axiala.

La vaca , oaie, capra si iapa se dezvolta numai perechi de mamele inghinale: doua perechi la vaca si cate o pereche la oaie, capra si iapa, care fuzionand pe linia mediana vor forma ugerul.

Glanda mamara la vaca este un organ par, constituita din patru sferturi, fiecare sfert se termina in partea inferioara cu un mamelon (papilae uberis) si reprezinta o glanda mai mult sau mai putin independenta. Mamelonul este o prelungire cilindroida in partea ventrala a sfertului si este strabatut de canalul papilar, la baza caruia se afla cisterna de lapte (sinus lactifer, receptaculum lactis). Sferturile posterioare sunt de regula mai dezvoltate decat cele anterioare cu

25 - 50%, datorita dezvoltarii mai mari a tesutului lor glandular. Cisterna de lapte poseda doua portiuni: cisterna glandei si cisterna mamelonului. Cisterna de lapte (portiunea suprapapilara a cisternei) se intinde in partea superioara in parenchimul glandei mamare. Ea primeste 5 - 20 canale lactifere mari. Cisterna glandei poate ajunge la o capacitate de 400 cm³ de lapte. Cisterna mamelonului se intinde de la varful la baza mamelonului. Are o capacitate de pana la 50 cm³.

Jumatatea dreapta si stanga a glandei mamare este bine marcata prin scizura inter mamara (sulcus interuberalis). Sferturile anterioare si posteriare ale unei parti ale glandei mamare (dreapta sau stanga) sunt unite anatomic, subdivizindu-se numai in regiunea mameloanelor.

La exterior glanda mamara este acoperita de o piele fina si subtire, formind numeroase cute, mai ales la partea posterioara. Plierea si elasticitatea pielii permit glandei mamare sa se mareasca in volum, pe masura umplerii sale cu lapte. In pielea glandei mamare exista glande sebacee si sudoripare. Suprafata pielii este acoperita cu peri scurti, rari si fini.

Pielea mameloanelor se caracterizeaza prin grosimea mare a epidermai, lipsa glandelor sudoripare si sebacee, precum si lipsa perilor. La varful mamelonului fibrele musculare formeaza un strat circular, bine reprezentat (sfincterul canalului mamelonar).

Sub pielea glandei mamare se afla fascia superficiala, saraca in fibre elastice. Ea este continuarea fasciei superficiale a peretelui abdominal. Fascia superficiala este ligamentul lateral al glandei mamare.

Glanda mamara se ataseaza solid de peretele inferior al abdomenului, fiind mentinuta de ligamentul suspensor al glandei mamare (ligamentum suspensorium uberis), continuarea tunicii abdominale galbene (fascia flava). Acest ligament are doua foite, bogate in fibre elastice. El imparte glanda mamara in jumatatea dreapta si stanga. Ligamentul suspensor al glandei mamare are orificii, prin care traverseaza vasele sanguine dintr-o jumatate a glandei in cealalta. La fata inferioara a glandei mamare, ligamentul suspensor se bifurca la dreapta si la stanga, formind fascia profunda a glandei mamare.

Fara limite vizibile fascia fascia superficiala trece in membrana (capsula) conjunctiva proprie a glandei mamare. Din capsula conjunctiva proprie, in interiorul glandei se desprind ramificatii, care divid tesutul glandular in sferturi, lobi si lobuli (lobulae uberis).

Tesutul conjunctiv al glandei mamare are un rol important. La nivelul sau trec vasele sanguine, limfatice si nervii. tesutul conjunctiv indeplineste si functia de aparare a partilor fine, secretorii ale glandei. El realizeaza troficitatea glandei si marirea rezistentei sale la infectii.

Unii cercetatori considera ca raportul optim al tesuturilor este: 75 - 80% tesut glandular si 20 - 25% tesut conjunctiv si adipos.

Tesutul glandei mamare este foarte bogat in vase sanguine. Sangele ajunge in mamela, mai ales din artera rusinoasa externa (a.aa pudendae externae) si partial din artera perineala (a.a. perinealis).

Se disting ramurile posterioare si anterioare ale arterei glandei mamare (de fiecare parte), ramurile posterioare si anterioare ale bazei glandei mamare (a.a. basalis cranialis et basalis caudalis). De la primele pornesc numeroase ramuri spre cisterna, canale galactofore si mameloane. De la arterele posterioare ale glandei pornesc ramuri la ganglionii limfatici retromamari. Arterele jumatatii stangi si drepte ale glandei se anastomozeaza Espe D. neaga in mod eronat prezenta anastomozelor arteriale intre ambele jumatati.

Venele glandei mamare in general insotesc arterele si intocmai ca si arterele, se unesc intre ele prin numeroase anastomoze, asigurind intoarcerea venoasa nu numai caudal, dar si cranial, in vena subcutanata abdominala (V. subcutanea abdominis) .

Reteaua sanguina capilara este foarte densa la nivelul alveolelor si canalelor de excresie. Capilarele arteriale si venoase formeaza anastomoze. Numarul mare de anastomoze impiedica aparitia tulburarilor circulatorii (anemia, staza), care s-ar putea produce prin comprimarea diferitelor portiuni ale glandei, cand animalul se gaseste in decubit. Sistemul venos al glandei mamare este mai dezvoltat decat cel arterial.

Limfa din tesuturile glandei mamare circula prin vasele limfatice, distribuite in lungul vaselor sanguine importante si se dreneaza in ganglionii limfatici inguinali profunzi. Limfa de la piele, fascii si mameloane circula prin vasele limfatice superioare, drenindu-se in ganglionii limfatici retromamari si inguinali superficiali. Ganglionii retromamari la vaca pot fi in numar de 3 - 7, avind o lungime de 4 - 10 cm si un diametru de la 2 - 3 cm.

Glanda mamara primeste ramuri nervoase mai ales de la fasciculele anterioare si posteriare ale nervului spermatic (n. spermaticus externus), care ramificindu-se , formeaza un plex areolar mare in jurul sferturilor glandei mamare si un plex areolar mic, intre lobii si lobulii glandei mamare. Fibrele nervoase ajung la alveolele mamare, vasele sanguine, canalele de excretie si la celelalte elemente tisulare ale glandei. Ramurile nervoase de asemenea merg in lungul vaselor sanguine cu calibru mare.

G r a c e v I. I. a stabilit in vasele sanguine ale glandei mamare doua feluri de receptori: baroreceptori si chemoreceptori. Baroreceptorii sesizeaza modificarile presiunii intravasculare si in consecinta modificarile circulatiei glandei mamare. Chemoreceptorii sesizeaza compozitia chimica a sangelui irigant al glandei mamare. Cu ajutorul lor se percep modificarile presiunii in sistemul de acumulare a laptelui si modificarile compozitiei chimice a lichidului acumulat in glanda. S-a stabilit, ca excitatia receptorilor este marita la inceputul lactatiei si scazuta la sfarsitul perioadei de lactatie.

In procesul filogenezei glanda mamara a atins cea mai mare dezvoltare la vaca. Acest lucru se explica prin actiunea omului asupra dezvoltarii taurinelor intr-o anumita directie - productia de lapte. Omul a dezvoltat sitematic la aceste animale, pe calea selectiei si potrivirii perechilor, prin crearea unor anumite conditii si exercitii, acele relatii cu mediul extern si acele reactii raspuns, care sa asigure secretia si excretia laptelui.

Dupa datele lui B o g d a s e v N. F. si E l i s e e v A. P., K l i m o v A. F. N e m i l o v A. V. , R i c h t e r I. D etc., glanda mamara apartine glandelor cutanate, de tip alveolo-tubular. Ea consta dintr-o stroma de tesut conjunctiv si un parenchim, format din tesut glandular si sistemul canalelor de excretie. Intreaga masa a glandei are o structura spongioasa. Stroma de tesut conjunctiv imparte glanda intr-un mare numar de lobi si lobuli, constind din alveole si canalicule fine, intretesute cu fibre elastice. In stroma se gasesc si vase sanguine si limfatice, nervi si canale galactofore de excretie.

Stroma de tesut conjunctiv a glandei mamare consta din tesut lax, in unele locuri tesut dens, iar langa alveole si vase tesut conjunctiv reticular. Stroma este bogata in fibre elastice si contine acumulari de celule grase.

Peretele alveolelor mamare consta dintr-o membrana de tesut conjunctiv dens (membrana vitroasa), dintr-un strat de celule mio-epiteliale plate, de forma stelata (mioepiteliul) si dintr-un strat de epitelu glandular, a carui forma si marime sunt diferite, in dependenta de starea sa functionala.

Cand epiteliul glandular este plin cu secretie, el are o forma cubica, iar dupa eliminarea secretiei, devine plat. In perioada de repaus, epiteliul glandular are o forma cilindrica, alungita. Dupa intarcarea vacii, celulele glandei mamare se alungesc aproximativ de trei ori in comparatie cu celulele in timpul lactatiei. Dupa parerea unor autori, epiteliul glandular in stare de umplere cu secretie, are o forma inalta, cilindrica si dupa eliberarea secretiei, capata o forma cubica sau plata.

Suprafata libera a celulelor glandulare, indreptata, spre lumenul alveolelor, poseda proeminente si margini neregulate.

In cavitatea alveolei in activitate se afla secretie, in care se disting: sferule de lapte, sferule protoplasmatice, nuclei liberi, poliblasti, leucocite, celule gigantice si lactoconi. In unele alveole se intalnesc mai mult sau mai putin constant cagule de secretie densificata (calculi lactici).

Canalele de excretie, in portiunea initiala, au o structura asemanatoare cu alveolele. Celulele epiteliale ale canalelor sunt mai joase. Lumenul lor este rotund sau oval. Canalele de excretie ale alveolelor confluind, formeaza canalele galactofore mici, a caror suprafata este captusita de un epiteliu cilindric, sub care se afla un strat de celule netede si membrana de tesut conjunctiv.

Din unirea canalelor galactofore mici, se formeaza canalele galactofore mari (ductus lactiferi), a caror mucoasa este captusita de un epiteliu cilindric distratificat. Canalele galactofore mari sunt scurte, dar cu un lumen mare, avind suprafata cutata neuniform. In peretele canalelor mari exista doua straturi de fibre musculare (longitudinal si circular). Canalele galactofore mari se deschid in cavitatea cisternei mamare.

Mucoasa cisternei mamare formeaza numeroase pliuri longitudinale si partial transeversale. Ea este captusita cu un epiteliu cilindric bistratificat. Extremitatea inferioara a cisternei mamare, ingustindu-se in forma de palnie, trece in canalul mamelonar, a carui mucoasa este acoperita cu un epiteliu pluristratificat, avind un strat cornos destul de gros. Mucoasa canalului mamelonar formeaza la trecerea sa in cisterna 4 - 8 pliuri radiare (rozeta), care impiedica eliminarea laptelui, chiar in cazul cand acesta se acumuleaza in cantitate mare si tensiunea intramamara se ridica. De asemenea aceste pliuri apara cavitatea cisternei de patrunderea bacteriilor si corpilor straini.

Peretele cisternei si al mamelonului contine straturi musculare puternic dezvoltate; intre fibrele musculare exista mult tesut conjunctiv bogat in fibre elastice.

Structura si functia glandei mamare in dependenta de diferiti factori, trebuie luate in consideratie in cazul studiului bolilor glandei mamare. Cunoasterea particularitatilor structurale si functionale ale glandei mamare, cu luarea in consideratie a varstei, a starii organismului si a diferitelor conditii ale existentei sale, permit sa se inteleaga mai complet aparitia si dezvoltarea procesului patologic si prin urmare, da posibilitate sa se preconizeze un tratament mai eficace si profilaxia bolilor glandei mamare.