FUNCTIA REFLEXA A TRUNCHIULUI CEREBRAL

Comparativ cu reflexele maduvii spinarii, reflexele tronculare sunt mai complexe, la vertebratele inferioare asigurand practic toate posibilitatile de adaptare la mediu ale individului. Didactic si luand in considerare implicatiile din practica medicala, putem sistematiza reflexele dupa etajul trunchiului cerebral unde isi au sediul arcurile lor reflexe: bulb, punte sau mezencefal. In realitate, majoritatea reflexelor se structureaza pe mai multe etaje, trunchiul cerebral dovedindu-se, iarasi, un tot unitar.

1. Reflexul de deglutitie este de fapt un lant de reflexe ce se succed rapid. Timpul oral (incorect denumit si bucal) primeste caile aferente prin nervii trigemeni (V), glosofaringieni (IX) si vagi (X), centrii reflecsi si caile eferente corespund acelorasi nervi, la care se adauga si hipoglosii (XII). Alimentele sunt impinse din cavitatea orala, prin isthmus faucium, in orofaringe, cu ajutorul muschilor masticatori, precum si a celor extrinseci si intrinseci ai limbii. Timpul faringian este cel mai complex din punct de vedere functional, chiar daca, din punct de vedere anatomic, nu participa decat doua perechi de nervi cranieni: glosofaringieni (IX) si vagi (X). Presupune inchiderea coordonata a celor doua supape: valul palatin (inervat in special de glosofaringian) si epiglota (asupra careia actioneaza muschii intrinseci ai laringelui deserviti de vag). Afectarea centrului sau nervos (in come sau anestezii), poate duce la tulburari de deglutitie cu obstructia cailor respiratorii si asfixie mecanica. De aceea, se interzice administrarea alimentelor si medicamentelor pe cale orala, iar intubarea pacientului, dupa caz cu respiratie asistata, este, de cele mai multe ori, necesara. Timpul esofagian este cel mai lung, dar si cel mai simplu: aferentele si eferentele pe calea nervilor vagi (X), il incadreaza in categoria destul de larga a reflexelor vagovagale.

2. Reflexul de supt al nou nascutului este un reflex arhaic (care dispare cu varsta), avand aferente prin trigemeni (V) si glosofaringieni (IX) si eferente prin faciali (VII), glosofaringieni (IX) si hipoglosi (XII).

3. Reflexul de voma prezinta aferente complexe, dintre care domina cele prin nervii vagi (X). Eferentele se realizeaza prin nervii vagi (X), frenici (C2-C5) si intercostali (T1-T11). In practica medicala, trebuie sa distingem varsaturile de cauza locala (digestiva) de cele de cauza centrala (intoxicatii, hipertensiune intracraniana si altele), deoarece tratamentul de urgenta este total diferit.

4. Reflexul respirator este un reflex vital si complex. Aferentele sosesc de la interoceptorii din peretii alveolari pe cale nervilor vagi (X) la nucleul tractului solitar. De aici, spre centrii situati in formatia reticulara bulbopontina, de unde coboara eferentele reticulospinale la neuronii somatomotori medulari (pentru nervii frenici si intercostali, dar si pentru muschii respiratori de rezerva).

5. Reflexul sino-carotidian primeste aferente de la baroreceptorii sinusului carotic prin nervul carotic. Neuronul cu pericarion in ganglionul inferior al glosofaringianului (IX), face sinapsa in nucleul tractului solitar, de unde, prin nucleul dorsal, ia calea eferenta a nervilor vagi (X), pentru a reduce presiunea arteriala prin deprimarea activitatii cardiace si vasodilatatie. In practica medicala, putem provoca acest reflex in scop terapeutic (reducerea frecventei cardiace in tahicardia paroxistica) prin masajul sinusului carotidian (atentie: intotdeauna unilateral, pentru a nu provoca un stop cardiac!)

6. Reflexul arcului aortic este similar celui sinocarotidian. Baroreceptorii sunt la nivelul arcului aortic (crosa aortei), cale aferenta fiind reprezentata de nervii vagi (X). Centrii nervosi si calea eferenta sunt identice, deoarece efectul este tot cardio-vasculo-depresor.

7. Reflexul vasomotor este asemanator celor doua reflexe precedente. Putem considera, ca si la reflexul de deglutitie, ca fiind un reflex unitar cu trei componente, ce actioneaza sinergic.

8. Reflexul salivar are aferentele prin componenta gustativa a facialilor (VIIbis), glosofaringienilor (IX) si vagilor (X) spre nucleii tractului solitar. Apoi, cu sau fara participarea formatiei reticulare, impulsurile strabat doua cai si anume: a) Prin nucleii salivatori inferiori si nervii glosofaringieni, nervii timpanici, pietrosi mici pana la ganglionii otici (fibre mielinizate preganglionare). Axonii neuronilor secretori periferici otici (fibre demielinizate postganglionare) iau calea nervilor auriculotemporali (din mandibulari), pana la glandele parotide. b) Prin nucleii salivatori superiori, din nou componenta gustativa a facialilor (VIIbis), nervii coarda timpanului si linguali (din mandibulari), pana la ganglionii submandibulari (unii autori descriu chiar si ganglioni sublinguali - ANDRONESCU, 1979), de unde, similar, fibrele postganglionare ajung la glandele sublinguale si submandibulare.

9. Reflexul lacrimal primeste aferente de la mucoasa conjunctivala pentru nucleii senzitivi principali prin ramura oftalmica a trigemenului (Va). Axonii acestora fac sinapsa in nucleul lacrimal, de unde fibrele preganglionare iau calea nervului facial, pietros mare si al canalului pterigoidian, pana la ganglionul pterigopalatin. De aici, fibrele postganglionare urmeaza, ca si la reflexele precedente, ramuri ale trigemenului: in cazul reflexului lacrimal sunt nervii zigomatic (din maxilar) si lacrimal (din oftalmic), pentru a ajunge la glanda lacrimala.

10. Reflexul palpebral primeste aferente asemanatoare cu reflexul lacrimal, care provin de la receptorii corneeni (corneea are cea mai bogata inervatie senzitiva din organism). In cazul reflexului palpebral, neuronii din nucleul terminal al trigemenului fac sinapsa in nucleul motor al facialului, de unde axonii somatomotori se indreapta direct la muschii orbiculari ai pleoapelor.

11. Reflexul pupilar are aferente provenite de la nervul optic, corpul geniculat lateral si regiunea pretectala. Fibrele eferente preganglionare pornesc din nucleul accesor al oculomotorului (III) si ajung la ganglionul ciliar. Fibrele postganglionare, pe calea nervilor ciliari scurti ajung la muschii circulari ai irisului (constrictori ai pupilei).

In realitate, reflexele tronculare nu se desfasoara decat rareori izolat. De cele mai multe ori ele interactioneaza reciproc. De exemplu, interactiunea reflexului respirator cu cel cardiomotor determina tahicardie in inspir si bradicardie in expir, iar cu reflexul de deglutitie induce oprirea respiratiei in timpul faringian al deglutitiei. Toti centrii reflecsi vegetativi sunt supusi controlului hipotalamic si chiar cortical.