Fundamentarea teoretica a efectelor masajului reflex asupra organismului

Fundamentarea teoretica a efectelor masajului reflex asupra organismului

Reflexologia este stiinta care studiaza reflexele corpului omenesc, iar masajul reflexogen isi propune sa analizeze principalele zone reflexogene ale organismului si sa gaseasca metode si tehnici de influentare benefica a acestora (Bossy, J., 1980).

Reflexele sunt activitati fundamentale ale sistemului nervos, prin care sunt reglate atat relatiile existente intre diferitele parti ale organismului, cat si cele dintre organism si mediu (Bossy, J., 1975).

Numeroase tehnici de masaj folosesc arcul reflex, unele foarte vechi, altele imaginate si create pornind de la insasi aceasta notiune, dar toate facand parte din reflexologie.

Principiul general al organizarii reflexe permite intelegerea faptului ca un stimul din interiorul organismului poate determina un anumit semn in exterior, fiind legat de teritoriul de stimulare printr-un circuit nervos si invers, ca o stimulare terapeutica intr-un anumit teritoriu poate avea efecte asupra tuturor zonelor cu care se afla in legatura.

Pentru intelegerea acestui principiu este necesar sa se cunoasca organizarea reflexa transversala, cea longitudinala si zonele periferice ale corpului uman, astfel:

a. Organizarea reflexa transversala. Corpul uman este alcatuit dintr-o serie de segmente asemanatoare, suprapuse longitudinal si legate intre ele prin vase, nervi si cai nervoase intranevraxiale.

Metamerul - tip este un astfel de segment (imaginar) a corpului, in care se gaseste un centru nervos - segment al maduvei spinarii-, de unde pornesc, de fiecare parte, o radacina ventrala (motorie) si o radacina dorsala (senzitiva) in care se afla ganglionul spinal. Aceste elemente nervoase leaga intre ele, de fiecare parte a maduvei, o portiune de tegument (DERMATOM), parti ale muschiului (MIOTOM), elemente osteo-articulare (SCLEROTOM), elemente vasculare (ANGIOTOM) si elemente viscerale (VISCEROTOM) (Fig. nr. 1).

Fig. nr. 1. Organizarea generala a unui metamer si componentele

sale (dupa Bossy, Lafont si Maurel, 1980)

Organizarea nervoasa a metamerului se realizeaza prin cai si centri de tip cerebrospinal si autonom. Astfel, o stimulare cutanata, musculara, osteo-articulara, vasculara, viscerala, va determina aparitia unui semn sau va avea un efect terapeutic la nivelul oricarui element al acestui metamer, prin circuite nervoase spino-spinale, spino-autonome sau autonomo-spinale (Fig. nr. 2).

Fig. nr. 2. Tipuri de circuit nervos periferic (dupa Bossy, 1975)

b. Organizarea reflexa longitudinala. Pentru a realiza unitatea individului, exista o organizare longitudinala, care permite constituirea axei sale, prin legaturi intermetamerice care cuprind colateralele fibrelor radiculare aferente, trunchiurile sinaptice vertebro-laterale si o retea de interneuroni nevraxici.

c. Zonele periferice. Zona periferica poate fi ori sediul exprimarii unui semn, ori sediul stimularii terapeutice. In orice stimulare trebuie sa se tina cont de profunzimea stimularii diferitelor structuri interesate (progresia in profunzime) si de suprafata pe care se aplica (progresia ca suprafata de actionare); de asemenea, se vor avea in vedere notiunile de tempo, viteza, durata si ritm ale acestor stimulari.

Fibrele radiculare care vin de la maduva spinarii se bifurca in zona proeminentelor si trimit colaterale celor sapte segmente supraiacente si celor trei subiacente (deci, o radacina stimuleaza zece segmente spinale); de fiecare parte a nevraxului se gasesc trunchiuri simpatice vertebro-laterale care determina un decalaj al fibrelor nervoase (o fibra autonoma cu originea in dermatomul C7, se poate termina in segmentele spinale C7, C8, T1-T4 (Fig. nr. 3).

Fig. nr. 3. Repartizarea axiala si transversala a fibrelor aferente primare

(dupa Bossy, 1975)

Examinarea si diagnosticul in cadrul masajului reflex

In ceea ce priveste examinarea subiectului si diagnosticul, trebuie avute in vedere urmatoarele elemente:

- dermatomul se situeaza mai jos decat discul intervertebral corespondent;

- dermatomul si miotomul corespunzatoare aceluiasi segment nu sunt, neaparat, situate la acelasi nivel;

- sistemul simpatic urmeaza segmentarea rahidiana.

In masajul reflex exista stabilit un traseu care se foloseste, in primul rand, pentru diagnostic (fig. nr. 8). El este situat in regiunea paravertebrala, de la vertebra a V-a lombara, pana la vertebra a VII-a cervicala si serveste la examinarea comparativa a tesuturilor situate de o parte si de alta a coloanei vertebrale.

Fig. nr. 8. Traseele de diagnostic in masajul reflex al tesutului conjunctiv subcutanat

(dupa J-M., Lardry, 2001)

Bilantul diagnostic cutanat consta in:

examinarea pielii: organ membranos, moale, neted, rezistent, flexibil si impermeabil

identificarea unor senzatii dureroase, la palpare

identificarea unor tensiuni, mai mult sau mai putin importante, localizate, numite zone = zone de diagnostic

identificarea punctelor de concentrare a durerii (asa numitele puncte maxima)

stabilirea corelatiilor intre aceste zone dureroase si disfunctiile unui organ sau a unui sistem

. Efecte terapeutice obtinute in urma aplicarii masajului reflex

Masajul tesutului conjunctiv poate avea mai multe moduri de actiune:

La nivel local, are actiune circulatorie (directa si/sau indirecta imediata asupra tesutului subcutanat tratat).

La distanta, masajul actioneaza prin intermediul sistemului nervos, putand declansa impulsuri nervoase care genereaza reactii reglatoare la nivelul organelor afectate. El influenteaza, de asemenea si functiile motrice, secretorii si circulatorii ale organelor interne.

Prin reactii de ordin vegetativ, ca: somnolenta, oboseala, dilatarea pupilelor

Tratamentul va incepe:

prin stabilirea topografiei zonelor afectate cautand fie vizual, fie prin palpare, dermatoamele si miotoamele corespondente viscerotomului bolnav, care prezinta simptome reflexe si algice; astfel, se poate constata ca exista 'zone de diagnostic', in legatura directa cu dezechilibrul functional si 'zone mute', fara legatura imediata cu boala actuala a pacientului, dar semnaland o tulburare anterioara sau o disfunctie;

prin stabilirea pragului de reactivitate al pacientului, deci prin urmarirea aparitiei unor semne, in timpul aplicarii intinderilor, cum ar fi:

A reactii sesizabile la nivelul dermului (hiperemie, desensibilizare), care vor fi mai intense daca intinderea va fi aplicata chiar in regiunea afectata sau sensibilizata;

A aparitia unei senzatii de 'ciupire', atunci cand intinderea se aplica asupra unui strat de tesut conjunctiv sensibilizat, sau atunci cand se actioneaza in profunzime;

A aparitia unei senzatii dezagreabile sau dureroase, care semnalizeaza o prelucrare prea profunda sau executata chiar la nivelul segmentului afectat;

prin urmarirea reechilibrarii neuro-vegetative, deci prin 'constructia bazei'.

Efectele terapeutice ale masajului reflex ii deschid acestuia un larg camp de aplicare. Ele ar putea fi sintetizate astfel:

Reechilibrarea neurovegetativa obtinuta, in general, prin 'constructia bazei', apoi specific prin prelucrarea segmentara progresiva, atrage o restabilire, o normalizare a vaso-motricitatii, a circulatiei interstitiale si a functiilor organice. Faza de reechilibrare neurovegetativa si de eliberare de acetilcolina se datoreaza stimularii sau inhibarii sistemului simpatic si parasimpatic.

Influenta foarte clara asupra parasimpaticului, in timpul aplicarii 'constructiei bazei', provoaca relaxarea generala a pacientului, efect esential in tratamentul majoritatii bolilor numite 'ale civilizatiei', datorate ambiantei moderne si care atrag numeroase tulburari nervoase si functionale.

Prin actiunea sa reflexa cuto-musculo-viscerala, acest masaj modereaza, apoi inlatura iritatiile viscerogene si, prin aceasta, inlatura tensiunile tisulare, contracturile si hiperalgiile care apar datorita tulburarilor viscerale; ele intrerup astfel cercul vicios intrasegmentar si conduc la vindecarea organului in cauza.

Efectele sale reglatoare asupra centrilor vegetativi res-piratori, cardiaci si ai somnului sunt frapante.

Efectul sau complex neuro-vaso-endocrin, prin reglarea hipotalamo-hipofizara, actioneaza favorabil asupra metabo-lismului si provoaca o stimulare naturala si subtila in cazul tulburarilor hormonale, mai ales in afectiunile ginecologice si in sindromul de adaptare.

Acest masaj reechilibreaza vaso-motricitatea, inlatura spasmele vasculare, stazele limfatice, activeaza circulatia de retur si face sa dispara edemul.

Puternica hiperemie care apare dupa aplicarea masajului reflex actioneaza asupra distrofiei, inlatura durerea si fortifica intreg aparatul de sustinere, efect de prima importanta in cazurile ortopedice si postchirurgicale si in unele afectiuni neurologice.