Glaucomul

Glaucomul

Sub denumirea de glaucom sau boala glaucomatoasa sunt cuprinse afectiunile caracterizate prin urmatoarea asociere: hipertonie oculara, degradarea campului vizual si alterari papilare. Glaucoamele pot fi primitive sau secundare (ca o complicatie a unei afectiuni oculare primitive). Se vorbeste de glaucom cand valoarea tensiunii intraoculare (TIO) depaseste 22 mm Hg sau cand la curba tonometrica diurna diferenta de TIO la acelasi ochi depaseste valoarea de 5 mm Hg.

Deficitele vizuale pe care le produce glaucomul sunt foarte des ireversibile. De aici necesitatea precizarii precoce a diagnosticului si a instituirii urgente a unui tratament adecvat fiecarui caz.

Formele clinice si clinico-evolutive ale glaucomului, dupa Cernea si Constantinescu (1979), pot fi clasificate astfel:

A. Glaucoame congenitale:

a) Glaucom congenital precoce;

b) Glaucom congenital tardiv.

B. Galucom cu unghi camerular inchis, in doua stadii:

a) stadiul reversibil;

b) stadiul irversibil.

C. Glaucom cu unghi camerular deschis

D. Glaucom secundar

Stadializarea evolutiei glaucomului (Zamfirescu-Margescu, Marin, 1990, p. 166):

a) Stadiul latent sau preglaucom - fara fenomene clinice deosebite si fara cresterea TIO (diagnosticul se pune prin teste de provocare);

b) Stadiul incipient in care TIO este crescuta si apare o usoara lacrimare, oculalgii discrete, vertij; camp vizual arata o largire a petei oarbe, eventual aparitia de mici scotoame;

c) Stadiul evoluat se manifesta prin triada: TIO crescuta, alterarea campului vizual, excavatie papilara. Treptat, scade AV;

d) Stadiul avansat consta in accentuarea semnelor descrise in stadiul precedent, la care se adauga atrofie optica si semne de afectare a polului anterior al globului ocular;

e) Stadiul glaucomului absolut - in care apare cecitatea definitiva. In stadiul final - de glaucom absolut- pot apare complicatii: keratite degenerative, hemoragii intraoculare, dureri violente care impun terapie simptomatica, pana la enucleatie.

La miopi, glaucomul cronic simplu este mai frecvent decat la emetropi. Prognosticul acestei asocieri - glaucom-miopie - este mai sever din cauza diagnosticului de obicei tardiv si a sumarii leziunilor de fund de ochi cauzate de cele doua afectiuni.

In afara glaucomului intalnit la varstnici - la care produce pana la 24% din numarul total al cazurilor de cecitate -, avand o frecventa de 2% din populatia adulta, se intalneste si glaucomul infantil (congenital precoce sau congenital tardiv).

Glaucomul congenital precoce - numit si buftalmie sau hidroftalmie - apare in primele sase luni sau in primii ani ai vietii. Simptomele clinice alarmante nu apar decat atunci cand TIO este mare sau cand acestea se instaleaza brusc, manifestandu-se prin congestie pericheratica, opalescenta corneei,lacrimare, cefalee, stare generala alterata; globul ocular, inclusiv corneea, sunt de dimensiuni mai mari. Buftalmia este hipertonia oculara secundara unor anomalii embrionare de dezvoltare a unghiului iridocorneean. Afectiunea este genetica fiind transmisa recesiv. Apare cu predominanta (65%) la baieti.

Glaucomul congenital este cu atat mai grav cu cat apare mai precoce. Marirea diametrului corneean nu este obligatorie de la debut. La glaucomul congenital aparut dupa varsta de un an, simptomul poate lipsi, ceea ce face ca anturajul copilului sa nu observe boala decat in faza avansata (la 10-14 ani), cand interventiile terapeutice sunt cu efect limitat. Daca nu se intervine la timp, globul ocular poate ajunge la dimensiuni foarte mari, se dezorganizeaza prin deplasari ale cristalinului, hemoragii intraoculare, opacifierea corneei, rupturi spontane.

Glaucomul congenital se poate asocia cu alte afectiuni oculare genetice, care-l agraveaza:

Anomalia Peters - opacitate centrala bilaterala a corneei cu aderenta cicatriciala a irisului la fata posterioara a acestei zone;

Sindromul Axenfeld - existenta unui inel translucid retrocorneean concentric cu limbul in contact cu irisul printr-o serie de pilieri ce traverseaza camera anterioara;

Sindromul Rieger - disgenezia mezodermica a irisului si corneei;

Sindromul Sturge-Weber-Krabbe - caracterizat prin angiom facial, tulburari neurologice si glaucom congenital;

Neurofibromatoza Recklinghausen.

Glaucomul juvenil sau glaucomul congenital tardiv apare in a doua sau a treia perioada a vietii.

In glaucomul congenital, prognosticul este sever mai ales datorita faptului ca, de obicei, copilul este prezentat la oftalmolog in faza avansata a bolii (spre 14 ani), cand interventia medicala este doar partial eficienta la circa 75% din cazuri afectiunea este bilaterala, iar majoritatea copiilor raman cu un mare handicap vizual, incadrandu-se intre ambliopi si nevazatori.