Intoxicatia profesionala cu gaze si vapori iritanti

Intoxicatia profesionala cu gaze si vapori iritanti

Bioagresivitatea gazelor si vaporilor iritanti depinde de structura chimica, nivelul acestora in aerul respirabil si durata expunerii.

Locul actiunii este impus de particularitatile de solubilitate: substantele foarte solubile in apa sunt, in primul rand, iritanti conjunctivali si ai cailor respiratorii superioare; cele slab solubile patrund in caile respiratorii mici provocand edem pulmonar acut.

Efectul iritant este datorat neuroreceptorilor locali, cu reactie locala dureroasa si efecte reflexe: tuse, spasm bronsic, secretie si congestie locala.

La nivel profund pulmonar se produce - sub actiunea gazelor care patrund - o congestie pulmonara, cu tulburari de transfer vascular, care explica edemul pulmonar.

In evolutia intoxicatiei acute se pot inregistra trei etape:

Sindromul de iritatie a cailor aeriene superioare:

iritatia mucoasei nazale: senzatie de intepaturi si arsura in nas, obstructie nazala si rinoree, epistaxis, iritatia mucoasei sinusurilor;

iritatia si edemul glotei: tuse spastica, uscaciune si arsura in gat, dificultati de deglutitie si vorbire;

edemul laringelui: ragusala, dispnee, anxietate datorita jenei respiratorii;

iritatie bronsica: bronsita iritativa, senzatie de constrictie toracica, respiratie suieratoare.

Acest sindrom este, in general, benign, dar importanta cunoasterii lui, in special a etiologiei lui, consta in faptul ca el poate atrage atentia asupra aparitiei altor sindroame, mult mai grave, descrise in cele ce urmeaza.

2. Bronsiolita obliteranta (boala de siloz) evolueaza in trei timpi:

sindromul de iritatie a cailor aeriene superioare;

perioada de sanatate aparenta (dureaza 2-3 saptamani);

perioada de stare de boala: frison, febra, tuse, dispnee, cianoza; VSH crescut, leucocitoza, pe radiografie apar opacitati de 1-5 mm diseminate uniform pe ambii campi pulmonari.

Tratamentul care se administreaza consta in corticoterapie, oxigenoterapie, bronhodilatatoare si antibiotice.

3. Edemul pulmonar acut toxic (lezional), care evolueaza in trei timpi:

sindromul de iritatie a cailor aeriene superioare;

perioada de sanatate aparenta (dureaza 6-48 ore, de unde rezulta necesitatea supravegherii medicale stricte);

perioada de stare de boala: tuse, dispnee intensa, expectoratie aerata, cianoza, raluri subcrepitante pe ambii campi pulmonari).

La nivelul tegumentelor, prin contact direct cu substanta toxica, pot aparea arsuri chimice.

Intoxicatia cronica poate aparea ca urmare a unor iritatii acute repetate. Tabloul este dominat de patologia respiratorie, iar efectele generale sunt:

asupra aparatului respirator: bronsita cronica iritativa, laringita cronica, fibroza pulmonara;

asupra tegumentului: dermite iritative, acnee, scaderea rezistentei la infectii;

asupra ochilor: conjunctivite si blefaroconjunctivite cronice, cheratite cronice;

asupra aparatului digestiv: stomatite, modificari ale smaltului dentar si carii, gastrite.

Simptomele generale, moderate, sunt de tip astenovegetativ cu fatigabilitate, astenie, tulburari de somn, cefalee si ameteli.

Factorii etiologici principali sunt compusii sulfului si cei ai azotului, iar factorii etiologici favorizanti (secundari) ai intoxicatiei profesionale cu gaze si vapori iritanti sunt:

o      apartinand de organism:

efort fizic intens;

afectiuni ale aparatului respirator, cardiovascular;

o      apartinand de conditiile de mediu:

temperaturi ridicate;

expuneri concomitente la alte substante toxice care altereaza permeabilitatea membranei respiratorii (CO, spre exemplu);

ventilatie deficitara.

Tratamentul recomandat consta in repaus fizic absolut, oxigenoterapie, diuretice cu actiune rapida, antibiotice si corticoterapie.

Stabilirea diagnosticului pozitiv in urma expunerii se poate face subiectiv - prin anamneza profesionala - sau obiectiv - prin determinari ale gazelor si vaporilor iritanti in atmosfera mediului de munca.

Profilaxia consta in:

o      masuri tehnico-organizatorice

ermetizarea, etanseizarea si izolarea surselor de degajare a gazelor iritante;

ventilatie generala si locala corespunzatoare;

controlul sistematic al concentratiilor gazelor iritante din aerul locului de munca;

purtarea echipamentului individual de protectie (masti);

instructaj de protectia muncii;

o      masuri medicale

recunoasterea riscului profesional prin studiul procesului tehnologic, al profesiunilor si muncitorilor expusi gazelor iritante la locul de munca;

examenul medical la angajare (examen clinic general, probe functionale ventilatorii);

control medical periodic (anual: examen clinic general, urobilinogen, hemograma).

Bolile profesionale declarabile sunt toate formele de manifestare a intoxicatiilor aparute in urma expunerii la locurile de munca.

Clorul (Cl) e un gaz alb-verzui, cu miros inecacios, mai greu decat aerul, foarte solubil in apa cu emisie de vapori de acid clorhidric. Locurile de munca in care exista risc toxic sunt: la dezinfectia apei potabile si a bazinelor de inot; prepararea clorurii de var; la clorurarea hidrocarburilor, fabricarea pesticidelor, a PVC, a cauciucului sintetic; prepararea, manipularea si transportul clorului lichid. In forma acuta a manifestarilor clinice poate apare edemul pulmonar si leziuni renale cu oligurie si hematurie; in forma cronica poate sa apara necroza acida a dintilor, distrugerea smaltului, precum si acneea clorica in zonele cutanate descoperite.

Acidul clorhidric (HCl) e un gaz incolor, mai greu decat aerul si hidrosolubil. E utilizat in industria chimica, la fabricarea cauciucului, a maselor plastice si la decaparea metalelor. In forma acuta sunt frecvente conjunctivita si cheratita, iar in forma cronica pot aparea: rinita cu epistaxis; bronsita hemoragica; stomatita hemoragica; astenie, cefalee; arsuri oculare care pot avea drept urmari leucomul s.a.

Fluorul (F) e un gaz galben-verzui, mai greu ca aerul, cu miros patrunzator, care devine lichid la 19,5sC. Risc toxic se intalneste la urmatoarele locuri de munca: tratarea uraniului cu F elementar; gravarea sticlei cu acid fluorhidric; conservarea metalelor; prelucrarea fluorurilor; conservarea alimentelor; fabricarea tuburilor fluorescente.

In organism poate sa patrunda prin respiratie sub forma de gaze si pulberi; prin piele pot sa patrunda acidul fluorosilicic si solutiile acide ale sarurilor acidului fluorosilicic; pe cale digestiva poate patrunde doar accidental. Intoxicatia acuta se caracterizeaza prin iritatie puternica a pielii, ochilor si cailor respiratorii. La nivelul pielii se produc arsuri, deshidratare; la nivelul ochilor poate fi compromisa vederea si chiar distrugerea globului ocular datorita arsurilor; iar aparatul respirator se poate irita, ajungand la perforarea septului, faringita, bronsita astmatiforma, fibroza pulmonara. Intoxicatia cronica apare sub forma de fluoroza. In final, poate sa apara osteoscleroza.

Bioxidul de sulf (SO₂) este un gaz incolor, cu miros intepator, care in combinatie cu vaporii de apa da nastere acidului sulfuros, prin a carui oxidare se formeaza acidul sulfuric. Locurile de munca in care apare riscul de intoxicare sunt: la fabricarea acidului sulfuric; in industria celulozei, hartiei si zaharului; in vopsitorii, la prelucrarea minereurilor complexe de Cu, Pb si Zn; la arderea, distilarea si rafinarea carbunelui sau petrolului care contin sulf. Intoxicatia acuta este rara si se manifesta prin senzatie de sufocare, tuse cu expectoratie, in cazuri foarte rare putand sa apara moartea. Intoxicatia cronica, specifica mediului profesional, se manifesta prin conjunctivita, faringita, laringita, bronsita, putand duce la fibroza pulmonara, bronsiectazie, enfizem. Din cauza dizolvarii in saliva si inghitirii lui, poate da fenomene digestive. De asemenea, se semnaleaza iritatii cutanate prin dizolvarea SO₂ in transpiratie si transformarea in acid sulfuros. Manifestarile nervoase pot fi generale, de tip neurovegetativ.

Oxizii de azot sunt: oxidul nitros (N₂O), oxidul nitric (NO), bioxidul (NO₂), trioxidul (N₂O₃), tetraoxidul (N₂O₄) si pentaoxidul (N₂O₅), cunoscuti sub denumirea de gaze nitroase. Locurile de munca in care apare riscul toxic sunt: la fabricarea explozivilor, colorantilor, lacurilor, ingrasamintelor azotoase; la reactiile de nitrare si nitratare; la sudura autogena si electrica. Intoxicatia poate fi imediata, acuta sau tardiva. Intoxicatia imediata, prin producerea bronhospasmului si oprirea respiratiei, are drept urmare moartea rapida. Frecventa este forma subletala. Dupa 4-6 ore de la expunere apare edemul pulmonar acut toxic, cu tuse, respiratie dificila, tahicardie si hipotensiune treptata. Intoxicatia tardiva e reprezentata de bronsiolita expectoranta.

Profilaxia se poate face prin urmatoarele tipuri de masuri:

tehnico-organizatorice, care privesc manipularea, depozitarea si utilizarea corecta a recipientilor cu gaze;

medicale, prin examene medicale la angajare si controale medicale periodice.

Amoniacul (NH₃) e un gaz incolor, cu miros intepator, solubil in apa. Riscul de intoxicare apare la urmatoarele locuri de munca: fabricarea ingrasamintelor azotoase; fabricarea acidului azotic; frigotehnie; sinteza ureei; fabricarea colorantilor si vopselelor; rafinarii. Patrunderea lui in organism se face prin inhalare, iar eliminarea are loc prin transpiratie si urina. In intoxicatia acuta poate surveni moartea in cateva minute sau ore ca urmare a iritatiei puternice, ce are ca efect oprirea respiratiei sau aparitia edemului pulmonar supraacut. Exista si o forma mai usoara, subletala. De asemenea, este posibila aparitia edemului pulmonar acut toxic. La ochi pot sa apara conjunctivita, ulceratii si perforatii de cornee, iar la nivelul pielii sunt frecvente arsurile chimice cu veziculatie si dermite. Singurele particularitati ale intoxicatiei cronice sunt date de gravitatea leziunilor produse. Se constata moleseala, ameteli, senzatie de voma, care pot fi asociate cu methemoglobinemie.

Ozonul (O₃) este un gaz incolor sau usor albastrui, cu miros caracteristic de fan in cantitati mici si intepator in cantitati mari; este instabil, se descompune rapid in O₂ si O. Apare la descarcari electrice de inalta tensiune in aer sau in oxigen, precum si sub actiunea radiatiilor ultraviolete. Riscul toxic este intalnit la urmatoarele locuri de munca: aparate electrice de inalta tensiune; instalatii de ultraviolete; sudura; sterilizarea apei; decolorarea uleiurilor, hartiei , fainii, fibrelor textile; tratarea rasinilor din lemnul de tamplarie.

Intoxicatia acuta produce iritatia slaba a mucoaselor si tulburari vizuale. In decurs de cateva ore poate sa apara edemul pulmonar acut toxic sau bronhopneumonia. Ozonul lichid poate produce arsuri profunde. Intoxicatia cronica se manifesta prin bronsita cronica, astenie si cefalee frontala.

Profilaxia se face prin masuri obisnuite.