SINDROAME DE MALABSORBTIE

SINDROAME DE MALABSORBTIE

Sindroamele de malabsorbtie reprezinta un grup de boli digestive care se caracterizeaza prin defect de asimilare a produselor nutritive ingerate, datorita unei tulburari de absorbtie asociata sau nu cu tulburare de digestie. Cele mai cunoscute cauze de malabsorbtie sunt: enteropatia indusa de gluten, giardiaza,

malabsorbtia postenteritica si pentru categoria maldigestie/malabsorbtie cea mai cunoscuta entitate este insuficienta pancreatica exocrina din fibroza chistica.

Etiologia sindroamelor de  malabsorbtie/ maldigestie.

{.Alterari morfologice si functionale ale mucoasei

a. boala celiaca

b. intoleranta la proteinele din laptele de vaca si soia

c. infectii si infestari cronice (Giardia lamblia)

d. imunodeficiente

e. limfangiectazie intestinala

f. deficitul de dizaharidaze

g. malabsorbtia glucozei/galactozei h. alterari ale chilomicronilor

i. boala inflamat orie cronica (boala Crohn)

2. Aiierari la nivelul lumenului intestinal

a. fibroza chistica

b. insuficienta pancreatica

c. sindromul Schwachman

d. alterari ale circulatiei enterohepatice a sarurilor biliare

e. ciroza si alte afectiuni hepatice

f. atrezia cailor biliare extrahepatice

g. rezectie chirurgicala a intestinului

h. boala Crohn cu afectarea intestinului subtire i. crestere exuberanta a bacteriilor intestinale Tabloul clinic este destul de omogen. Copiii au o crestere deficitara, cu curba ponderala plata sau descendenta. Este interferata atat cresterea in greutate cat si cea in inaltime. Masele musculare sunt topite si membrele par gracile pe langa un abdomen marit de volum, care atarna 'ca un sac'. Paloarea tegumentelor, semnele de rahitism la care se asociaza simptomatologia digestiva stearsa constand din anorexie sau apetit capricios, scaune rare, dar de volum mare (disproportionat cu ingestia de alimente), lucioase, moi, intregesc aspectul tipic al sindromului de malabsorbtie.

Anamneza riguroasa permite incadrarea etiologica a cazului pentru ca si boli consumptive (neoplazii) sau insuficienta renala cronica pot conduce la o aparenta clinica asemanatoare. Relatia alimentatie/consistenta scaunelor trebuie sa fie logica pentru a fi utila in diagnostic. Pare foarte interesanta discordanta dintre starea de nutritie deficitara, volumul alimentelor ingerate (uneori etichetate de familie ca 'normal') si volumul mare al scaunelor, care impresioneaza anturajul, mai mult decat modificarile de consistenta. Daca regimul alimentar la care a fost supus copilul este prea restrictiv, subnutritia rezulta prin lipsa de aport

si consecinta sindromului de malabsorbtie. Medicul este pus sa conduca anamneza astfel incat sa poate face aceasta distinctie, nu totdeauna usoara.

Examene de laborator. Obiectivarea paraclinica a malabsorbtiei necesita investigatii costisitoare. Astfel pentru demonstrarea malabsorbtiei lipidelor este necesara determinare cantitativa a lipidelor din intreaga masa fecala si compararea acesteia cu cantitatea de lipide din alimentele ingerate. Se presupune un sistem de colectare al materiilor fecale, neamestecate cu urina, timp de 4 zile consecutiv. In mod normal, eliminarea de lipide prin scaun nu depaseste 15% din lipidele ingerate la sugari sau 10% la copilul mai mare.

Ca alternativa a acestui test s-a propus masurarea nivelului carotenului seric. La o ingestie normala de caroten, nivelul seric al carotemului este > 100 (ag/dl, in schimb in sindroamele de malabsorbtie al lipidelor acesta nu depaseste 58 fig/dl.

Absorbtia glucidelor este apreciata printr-un test indirect, testul de incarcare orala. Cel mai frecvent se utilizeaza testul de incarcare orala cu lactoza sau sucroza. Se determina glicemia pe nemancate, se administreaza o doza orala de 0,5 g/kg si se urmaresc valorile glicemiei dupa 15, 30, 60 si 120 minute. In mod normal glicemia va creste cu 20 mg/dl dupa sucroza sau lactoza sau cu 50 mg/dl, daca incarcarea orala s-a facut cu glucoza.

O metoda moderna utilizeaza concentratia in hidrogen a aerului expirat dupa o incarcare orala cu zahar (2 g/kg, m x 50 g). Daca zaharul nu este absorbit normal, sucroza ajunge in portiunile inferioare ale intestinului, unde este fermentata de bacteriile enterice saprofite. Se produce un exces de hidrogen, care este absorbit rapid si expirat. Un volumul de hidrogen expirat care depaseste 20 ppm in primele doua ore dupa ingestie este anormal.

Malabsorbtia de proteine este greu de cuantificat, dar se poate obiectiva pierderea de proteine de la nivelul intestinului (enteropatia exsudativa) dupa injectare i.v. de ⁵¹Cr, care este urmarit apoi in materiile fecale, ce urmeaza a fi colectate in urmatoarele 4 zile succesiv. O pierdere intestinala de peste 0,8% din doza injectata semnifica pierdere excesiva de proteine.

Testul la D-xiloza (o pentoza minimal metabo-lizata la om) a fost prezentat in primul capitol al acestei sectiuni.

Dintre cauzele infectioase, numai infectarea cronica cu Giardia lamblia poate induce sindrom de malabsorbtie, si aceasta se poate demonstra prin examen coproparazitologic sau tubaj duodenal. Biopsia intestinala este de asemenea recomandata.