TABLOUL CLINICO - EVOLUTIV AL CHISTURILOR MAXILARE

TABLOUL CLINICO - EVOLUTIV AL CHISTURILOR MAXILARE.

Chisturile maxilare prezinta o simptomatologie de debut asemanatoare, comuna pentru toate formele histologice, dar care variaza in raport cu localizarea, marimea, directia in care evolueaza eventualele complicatii. Diferitele forme histologice de chisturi au multe caracteristici clinice proprii.

Toate chisturile de maxilar evolueza in doua perioade succesive:

a)         cel mai frecvent, o perioada de dezvoltare latenta intraosoasa si mai rar extraosoasa;

b)                o perioada de exteriorizare.

In ambele perioade evolutive pot sa apara complicatii.

a)     Perioada de latenta.

Este o perioada indelungata, asimptomatica, cand chistul este intraosos sau chiar extraosos, dar de mici dimensiuni.

La examenul arcadelor dentare se poate constata prezenta unui dinte, cu necroza sau gangrena puplara, a unui rest radicular, absenta unui dinte permanent sau persistenta unui dinte temporar, deplasari dentare.

Examenul radiografic de rutina poate descoperi imaginea caracteristica chistului. Rareori, pacientul poate acuza o senzatie anormala de tensiune in regiunea respectiva. Uneori, pacientii pot acuza dureri nevralgiforme cu caracter de parodontita cronica. In aceasta perioada, chistul este descoperit cu ocazia investigatiei sau tratamentului unui dinte devital, prin examen radiografic, cu ocazia trepanarii unui dinte si scurgerea unui lichid sero-citrin, cu ocazia unei extractii dentare, cand se elimina un fragment de membrana sau chistul in totalitate.

b) Perioada de exteriorizare.

Pe langa semnele existente in perioada de latenta, apar semne obiective. Prin crestere, chistul deformeaza conturul osos. Tabla osoasa apare deformata in santul vestibular, in bolta palatina sau paralingual.

Uneori, deformatia este evidenta si exobucal in regiunile geniana, latero-nazala, mentoniera, unghiul mandibular, in raport cu localizarile chistului. Partile moi sunt nemodificate, ci doar impinse de chistul subiacent.

Mucoasa endobucala acoperitoare este intacta, mai destinsa si uneori usor congestiva.

La palpare, palnul osos este neted, dur, nedureros, cand peretele osos este gros. Pe masura exteriorizarii membranei chistice, compacta osoasa bombeaza din ce in ce mai mult, este subtiata, dand mai intai la palpare senzatia de "coaja de ou spart" (semnul DUPUYTREN), iar dupa resorbtia completa a planului osos se percepe senzatia de fluctuenta, delimitata de o margine osoasa dura sau pergamentoasa.

In cresterea sa extensiva chistul afecteaza radacinile dintilor vecini, pe care intr-o prima etapa, le inconjoara, pentru ca ulterior sa le includa in cavitatea sa.

Dintii de la nivelul formatiunii, de obicei devitali, pot suferi deviatii, deplasari sau chiar pot deveni mobili, datorita resorbtiei osoase accentuate.