Utilizarea arcurilor, resorturilor, cordoanelor elastice in kinetoterapie

Utilizarea arcurilor, resorturilor, cordoanelor elastice in kinetoterapie

Sistemul Guthrie Smith

Autoarea acestui sistem (cunoscut si sub numele de "spring-therapy') a creat o serie de arcuri in spirala de diverse grosimi si lungimi, cu montaje in serie sau in paralel, dezvoltand o intreaga metodologie kinetotorapeutica prin utilizarea acestor instalatii.

Dupa cum se stie, un corp elastic (arc, cordon elastic etc), sub influenta unei forte externe("solicitare'), isi modifica forma (spre exemplu se lungeste), pentru a reveni la aspectul initial odata cu incetarea solicitarii. Gradul de deformare (de alungire) este proportional cu "consumul de energie' care a determinat deformarea. Daca consumul de energie este prea mare, depasind limita extensibilitatii arcului, se instaleaza o deformare ireversibila.

Arcurile utilizate in sistemul Guthrie Smith sunt etalonate sa realizeze intinderi pana la o anumita lungime, sub forte de 25, 20, 10 kg etc. Peste aceasta lungime, arcul are un stop care-1 blocheaza, evitand deformarea lui ireversibila.

Capacitatea de solicitare a unui arc depinde de materialul din care este confectionat, grosimea sarmei, diametrul spirei si lungimea lui (numarul de spire).

Asocierea in paralel a doua arcuri de 10 kg, de exemplu, realizeaza un arc care raspunde unei solicitari pana la 20 kg. Aceleasi doua arcuri puse in serie injumatatesc efortul de intindere.

Sistemul kinetic cu arcuri este utilizat pentru trei obiective principale :

Cresterea fortei musculare prin exercitiile de intindere a arcului sau de opunere treptata la revenirea lui, realizand contractii concentrice sau excentrice, in functie de montaj. Oprirea din cursa de revenire a arcului necesita o contractie izometrica, ce se poate face la cele mai diverse lungimi ale muschiului.

Exista doua dezavantaje in realizarea acestui obiectiv prin arcuri. In primul rand, este vorba de faptul ca rezistenta oricarui resort creste pe masura ce tractionam de el - este deci mai mica la inceputul cursei, decat la sfarsitul ei. In acelasi timp, daca consideram grupul muscular agonist care executa travaliul de intindere a resortului, se stie ca forta lui scade pe masura ce muschiul se scurteaza. Asadar, rezistenta resortului creste, in timp ce forta muschiului scade. In acest fel, daca resortul este mai putin elastic sau forta musculara mai slaba, nu se va putea atinge amplitudinea maxima de miscare. Cel de-al doilea dezavantaj consta in dificultatea de a avea la dispozitie un numar mare de arcuri de diferite

rezistente, pentru a le putea adapta diversilor muschi cu forte atat de felurite.

In fig. 1 sunt schitate cateva montaje pentru tonifiere musculara cu ajutorul resorturilor.

Fig. 1.

Suspendarea unui membru in sistem elastic pe verticala s-a demonstrat ca solicita excitabilitatea musculara in cursul oscilatiilor determinate

de resorturi. Aceste oscilatii provoaca intinderi ale muschilor, declansand repetat "stretch-reflex-ele'. Pentru acest obiectiv rezistenta arcurilor trebuie calculata in raport cu greutatea membrului in asa fel, incat intinderea spirelor sa fie medie (nu completa), in care caz orice miscare activa, cat de slaba, este posibila si, in plus, va fi amplificata la fiecare oscilatie.

Suspendarea in sistem elastic, denumita si "suspendare pendulara', trebuie deosebita de cea rigida, in care membrul este doar sustras gravitatiei. Sub aceasta suspendare pendulara pe verticala se pot executa mobilizari active sau pasive (tot pe verticala), intretinute si chiar amplificate de resorturi. Aceasta reprezinta o metoda speciala de reeducare a musculaturii foarte slabe, preconizata de Guthrie Smith. Impingand in jos pasiv membrul, se realizeaza reflexul de intindere, iar la revenirea cu oscilatii participa si musculatura proprie (fig.2).

Suspendarea pendulara este deseori folosita si in scopul relaxarii starilor de spasticitate musculara, de contracturi musculare.

Fig. 2.

Cresterea amplitudinii unei miscari este un alt obiectiv al sistemului

kinetic cu arcuri sau elastice. Se realizeaza alegand un montaj in care sa fie utilizata forta de revenire a arcului, pentru a facilita o anumita directie de miscare si chiar a tractiona la capatul excursiei articulare din acel moment. Desigur ca in acelasi mod sistemul poate promova miscarea pasiva in cadrul reculului arcului. Dificultatea consta in mentinerea unei corecte directii de miscare, ca si in alegerea unui arc de valoare potrivita exercitiului de executat.

O varianta de utilizare a tractiunii arcului pentru decoaptari articulare

este aceea care recurge la montarea in axul membrului a unui arc intins care, prin forta de recul, va determina o scadere a presiunii iratraarticulare, cu ameliorarea durerilor de la acest nivel. Arcul permite o tractiune discontinua (prin schimbarea alternativa a pozitiei membrului, care intinde sau relaxeaza complet arcul), care va actiona dupa modelul Kabat de contractie-relaxare.

Utilizarea corpurilor elastice in kinetologie nu se opreste aici. Diversele

mici orteze cu arcuri pentru mana, diversii bureti sau feluritele inele de cauciuc, tot pentru exercitiile mainii etc., sunt de asemenea larg utilizate, dar nu fac parte din sistemul Guthrie Smith expus.

Suspensoterapia

Suspendarea intregului corp sau doar a membrelor poate fi considerata

ca metoda kinetologica din momentul in care Guthrie Smith (1943 si 1952) i-a stabilit reguli si principii mecanice si fiziologice, ca si aplicatii terapeutice. Principala realizare a acestei metode este de a scoate corpul sau membrul de sub influenta gravitatiei.

Exista mai multe tipuri de suspendare :

Suspendarea pendulara sau verticala in care cordonul de suspendare "merge' vertical in sus, prinzandu-se chiar deasupra chingii care

sustine segmentul. O astfel de suspendare permite ca membrul suspendat sa oscileze ca un pendul de o parte si de alta a pozitiei de repaus, descriind un arc de cerc intr-un plan vertical (fig. 3).

Fig. 3.

Suspendarea axiala in care chinga se fixeaza la extremitatea distala a membrului, iar cordonul se acroseaza deasupra articulatiei de mobilizat. In acest fel cordonul va avea directia oblica, iar membrul se va misca descriind un arc de cerc in plan orizontal (fig. 4).

Fig .

Suspendarea excentrica cand punctul de acrosaj se gaseste oriunde

in afara proiectiei membrului suspendat. In acest caz extremitatea membrului tinde sa se deplaseze spre verticala din punctul de acrosaj. Capacitatea de miscare a membrului este net redusa (fig. 5).

Fig. 5.

Din punct de vedere mecanic, plasarea punctului de acrosaj al cordonului

de suspendare in raport cu pivotul articular are o mare importanta

pentru fortele care se stabilesc. Iata principalele trei situatii mecanice

cu valoare de principii :

- Cu cat directia de tractiune a corzii va face un unghi mai obtuz cu vectorul gravitatiei, cu atat tractiunea va fi mai mica. Deci, cu cat punctul de acrosaj se indeparteaza de pivotul articular, apropiindu-se de chinga de sustinere,

forta de tractiune scade. Cand cei doi vectori sunt in prelungire, se vor anihila :

membrul suspendat va fi in echilibru, decontracturat (fig. 6. b si c).

- Daca punctul de acrosaj se deplaseaza spre pivotul articular, forta rezultanta (intre forta de tractiune a corzii si forta gravitatiei) va detenmina o presiune crescuta de-a lungul membrului spre articulatie, marind presiunea de "coaptare' articulara (fig. 6. a ).

- Daca avem un tip de suspendare excentrica, rezultanta fortelor

va fi centrifuga si va contribui la decoaptarea articulara (fig. 6 d).

Fig. 6.

Aceste principii mecanice au rasunet kinetoterapeutic, motiv pentru

care metoda suspendarii este deosebit de agreata de imuilti kinetologi,

dupa cum urmaresc un obiectiv sau altul :

Suspendarea unui membru face posibila scoaterea din activitate

a musculaturii centurii respective (cu scop de fixare), permitand actiuni

exclusiv de mobilizare activa analitica pe articulatia dorita, cu consum

energetic redus. Acest fapt este deosebit de important pentru pacienti slabiti, cardiopulmonari sau cu forte musculare ale membrului respectiv minime.

Alegerea tipului de suspendare (pendulara, axiala sau excentrica)

se va face tinand seama de actiunea celor trei forte : de tractiune a corzii de suspendare, de gravitatie si de rezultanta combinarii primelor doua in cadrul paralelogramului fortelor.

Cea mai utilizata ramane suspendarea axiala, care da posibilitatea efectuarii celei mai mari amplitudini de miscare, avand suficienta actiune de depoaptere, ceea ce o indica in redorile articulare dureroase. In aceste leziuni articulare dureroase, de obicei, recuperarea se incepe cu exercitii in suspendare axiala, pentru a se continua, cand durerea a diminuat, cu exercitii in sistem "scripete-greutate'.

Suspendarea axiala in unele montaje lucreaza si asupra ligamentelor,

capsulei, tesuturilor moi periarticulare, in general, realizand unele corectii ale dezaxarilor (de exemplu, valgus, varus, flexum) (fig. 7).

Fig. 7.

Din suspendare se poate face un testing muscular mult mai real decat cel cu cotatie 5-0. Acest test, denumit "test RM' - al rezistentei maxime , a fost preconizat de Ch. Rocher si se executa cu un aparat foarte asemanator cu cantarele de mana cu arc. Tehnica este urmatoarea : intr-un montaj de suspendare (pendulara sau axiala) se fixeaza tester-ul in functie de muschiul de testat; se executa la rand trei miscari de intensiltate maxima ; valorile (in kg) sunt aditionate si suma impartita la trei pentru a obtine valoarea RM, care va fi apoi urmarita in timp in cadrul programului de recuperare. Valoarea RM testata este importanta pentru a se putea aprecia corect greutatile utilizate in sistemul "scripete-greutate'.

Suspendarea membrelor superioare este o metoda auxiliara deosebit de importanta in terapia ocupationala. Suspendarea pendulara a antebratelor

deasupra mesei de lucru elibereaza mainile care executa activitati ergoterapeutice in cazurile severe de deficite functionale musculare.