PARTICULARITATILE FUNCTIONALE ALE MUCOASEI GASTRICE

PARTICULARITATILE FUNCTIONALE ALE MUCOASEI GASTRICE

Functia digestiva a stomacului, se realizeaza prin producerea a doua componente biochimice dependente una de cealalta, sub aspectul interactiunii: secretia de pepsinogen-pepsina si secretia de acid clorhidric, care reprezinta mediul de actiune al enzimei proteolitice.

Daca sinteza si secretia unui produs enzimatic este o functie obisnuita a tesuturilor specializate, realizarea secretiei clorhidrice si mentinerea enormului gradient electrochimic intre lumenul stomacului si mucoasa reclama conditii de dotare si aprovizionare particulare mucoasei gastrice, conditii care permit sinteza si secretia acidului clorhidric pe de o parte, si apararea fata de propriul produs pe de alta parte. daca in ceea ce priveste sursa ionilor de hidrogen si clor exista unele controverse, in etapele finale acestia ajung in lumenul gastric parcurgand un traseu complex prin membranele celulare. Acest parcurs se realizeaza in mod activ, cu un consum apreciabil de energie. Aceasta energie care conditioneaza interventia majora a pompei ionice este obtinuta prin hidroliza ATP-ului. Mecanismul pare logic atat prin eficacitatea sa, fiind posibila transportarea unui numar nelimitat de ioni, cat si prin posibilitatile de modulare ale functionalitatii pompei in cadrul variatiilor induse sub actiunea diversilor stimuli.

Integritatea acestui mecanism energo-dependent este asigurata de o perfuzie continua printr-un sistem circulator bine reprezentat si adaptat functiei secretorii, dotat cu receptori specifici si nespecifici si cu posibilitati de redistribuire prin suntare la toate nivelele, pana la capilarele intraglandulare. Regimul de perfuzie trebuie sa asigure obligatoriu un aport permanent de substrat energetic, mucoasa gastrica netolerand statusul anaerobiotic. Acest lucru a fost demonstrat experimental, in cursul socului hemoragic cand scaderea rapida a adenozin-fosfatilor totali, disparitia glicogenului si scaderea glucozei libere au ca rezultat final scaderea cantitatii de ATP celular, singura forma de energie utilizabila pentru mentinerea functiilor celulare. Drept urmare, dispare posibilitatea mentinerii diferentei de concentratie a ionilor de sodiu, potasiu, hidrogen si clor prin membrana celulara.

Starea de integritate a structurilor digestive superioare este consecinta raportului dinamic intre factorii cu rol de protectie a acestora si agresivitatea diversilor factori endo sau exogeni .

In ceea ce priveste factorii de aparare cei mai importanti sunt:

1. Integritatea epiteliului mucoasei gastrice

Integritatea acestuia constituie o conditie de baza in ceea ce priveste protectia structurilor subiacente. Din acest punct de vedere epiteliul cilindric unistratificat specific structurii gastrice si duodenale este cel mai bine adaptat conditiilor de agresiune permanenta clorhidro-peptica.

2. Starea microcirculatiei

Hipovolemia de orice cauza, determina prin intermediul sistemului simpato-adrenergic, vasoconstrictie in teritoriul splanhnic, in zone de ischemie si chiar infarcte de mucoasa mai mult sau mai putin intinse, care la reperfuzie sangvina la parametri normali, vor constitui leziuni de tip ulcerativ cu potential hemoragic major. Mecanismul sus mentionat este specific efectelor de tip adrenergic (prin stimularea hipotalamusului posterior). In reactiile de tip colinergic (prin stimularea hipotalamusului anterior), de la inceput apar extravazari sangvine la nivelul intregii suprafete a mucoasei gastrice si apoi prin aparitia de leziuni ulcerative ce pot produce fistule vasculare.

3. Calitatea mucusului protector

Mucusul este o substanta complexa ce se prezinta ca un material gelatinos, format din macromolecule cu o structura complexa. Intre cele mai importante componente ale acestuia sunt mentionate: acidul neuraminic, hexozamina, galactoza, galactozamina si fucoza etc. Mucusul asigura protectia mecanica a mucoasei si rezista la digestia peptica datorita posibilitatii de a tampona acidul clorhidric si de a absorbi pepsina. Astfel 100 ml de mucus sunt capabili de a neutraliza 40 ml de acid clorhidric 0,1 N.

4. Regenerarea celulara

Turn-over-ul celulelor mucoase gastrice este de 500.000 celule-minut. Astfel , intreaga suprafața a mucoasei gastrice se innoieste la 1-3 zile.

5. Refluxul biliar intragastric

Desi teoretic ar avea rol protector, de multe ori a fost incriminat in aparitia leziunilor ulcerative.

6. Prostaglandinele E1 si E2

Isi exercita rolul de aparare prin citoprotectia si stimularea sintezei de mucus.

7. Medicatie protectoare gastrica

8. Substantele alcaline - integrate sub forma de alimente tamponeaza aciditatea gastrica , avand rol de protectie ale mucoasei.

De cealalta parte, factori de agresiune ai mucoasei sunt:

1. Secreția acida gastrica

Se afla sub dependenta cantitativa a debitului sangvin al mucoasei gastrice si al numarului de celule principale(zimogene) care secreta granule inactive de pepsinogen si celule parietale (oxintice) care secreta acid clorhidric. Desi nu exista o corelatie absoluta intre volumul secretiei, concentratia acida si fermenti proteolitici, se poate considera ca acesti trei parametri evolueaza concordant sub influenta acelorasi factori stimulanti sau inhibanti.

2. Factori diversi

Acestia pot agresa mucoasa gastrica in mod direct sau indirect:

a) radicali oxidativi

b) Helicobacter Pylori

c) diverse toxine

d) tipul si calitatea alimentatiei

e) consumul de alcool si fumatul

f) factori medicamentosi: AINS, corticosteroizi, gastrina, histamina, insulina, etc.; ultimele doua reprezinta bazele fiziologice ale studiului secretiei gastrice acide (testele Key și Hollander);

g) diverse circumstante patologice ce afecteaza calitatea proteinelor ce intra si in structurile gastrice si duodenale influențand calitatea acestora sau reduc puterea de inactivare a gastrinei(ciroza hepatica).

Leziunile esofagiene, gastrice si duodenale, rezultate ca urmare a dezechilibrului intre factorii sus amintiti pot avea potential hemoragic, insa riscul de hemoragie si intensitatea acesteia s-a constatat ca nu este direct proportionala cu dimensiunea si profunzimea leziunii. Astfel leziuni de mari dimensiuni pot sa fie nesangerande, sau sangereaza modest, iar leziuni punctiforme, superficiale pot fi si cauza unor sangerari grave.