Pneumoconioza

Pneumoconioza

Pneumoconioza este o afectiune cauzata de acumularea pulberilor (aerosoli de particule solide inerte) in plamani.

Pulberile sunt particule cu forma, compozitie si densitate variata, care plutesc cat mai mult in atmosfera zonelor de munca si pot patrunde in arborele traheo-bronsic odata cu aerul inspirat.

Diversitatea tipurilor de pulberi la care poate fi expus plamanul in procesele de munca, precum si suprafata mare de contact posibil al acestora cu organismul la nivelul aparatului respirator constituie inca o justificare a atentiei care se acorda pneumopatologiei profesionale (ambii plamani au aproximativ 3 miliarde de alveole, la a caror suprafata totala de 55 m² se adauga suprafata arborelui bronsic, format din trahee, cinci bronhii lobare si cate zece bronhii segmentare pentru fiecare plaman).

Aprecierea cantitativa a pulberilor in zonele de munca presupune retinerea lor pe unele filtre, de obicei nehigroscopice, care se cantaresc inainte si dupa trecerea prin ele a unui anumit volum de aer. Diferenta de greutate obtinuta in urma celor doua cantariri reprezinta pulberea retinuta, care se raporteaza la volumul de aer din care s-a extras si se exprima in mg/m³. Cuantificarea pulberilor respirabile (alveolare) se face prin metode speciale de recoltare, care trebuie sa asigure determinarea cantitatii optime din zonele de munca similare cu acelea care s-ar retine in organism la nivel alveolar.

In functie de dimensiunea lor, pulberile se depun la diferite nivele ale aparatului respirator astfel:

particulele cu diametrul mai mare de 10 μm patrund numai in cavitatea nazala si se depun temporar la acest nivel (pe firele de par, pe mucoasa nazala);

particulele cu diametrul cuprins in intervalul 10-5 μm patrund numai in bronhii si se depun temporar pe mucoasa acestora;

particulele intre 5-0,5 μm patrund pana in alveole, fiind retinute la nivelul alveolelor si al interstitiului pulmonar;

particulele cu dimensiune sub 0,5 μm intra si ies din aparatul respirator odata cu aerul inspirat si expirat.

Pulberile pot fi clasificate astfel:

o      inerte:

neagresive: oxid de staniu, sulfat de bariu;

agresive, fibrogene: silicati naturali, azbest, aluminiu, metale dure;

o      alergizante: faina, rasini;

o      cancerigene: nichel;

o      agresive, toxice: plumb, mercur, cadmiu etc.

Dintre pulberile cu bioagresivitatea cea mai mare, pe primul loc se afla pulberile cu continut de SiO₂ liber cristalin. Silicea cristalina are o structura tetraedrica, aceasta fiind responsabila de proprietatile fibrogene. Formele necristaline (opalul) sunt foarte putin fibrogene.

Efectul bioagresiv al acestor pulberi este dependent atat de procentul de SiO₂ pe care il contin, cat si de posibilitatea de patrundere a acestor particule pana la nivelul alveolar (pulbere alveolara sau respirabila).

Pneumoconiozele pot fi clasificate astfel:

o      necolagene (antracoza, talcoza, sideroza), cauzate de pulberi nefibrogene si avand urmatoarele caracteristici:

structura alveolara normala ramane intacta, desi s-au acumulat pulberi in plamani;

reactia interstitiului pulmonar este de tip reticulinic;

leziunile pulmonare sunt reversibile;

o      colagene (silicoza, azbestoza, silico-antracoza), produse de pulberi fibrogene si avand caracteristicile urmatoare:

structura alveolara normala este distrusa sau alterata;

reactia interstitiului pulmonar este de tip colagen (proliferare de fibroblasti si neoformare de colagen);

leziunile pulmonare produse sunt ireversibile;

o      mixte - expunere concomitenta sau succesiva la pulberi colagene si necolagene (silicoantracoza).