Drepturile si obligatiile persoanelor infectate cu HIV si ale celor afectate de SIDA

Drepturile si obligatiile persoanelor infectate cu HIV si ale celor afectate de SIDA

Din statutul de seropozitiv HIV decurg o serie de drepturi si obligatii. In functie de stadiul infectiei, drepturile sunt mai largi sau mai restranse, dar ele se acorda numai celor care le solicita. Drepturile si obligatiile acestora reies din legile enumerate la care de adauga si altele dupa cum urmeaza.

In privinta dreptului persoanei cu HIV/SIDA de a fi protejata impotriva discriminarii, acesta este prevazut in O.U. nr. 137/2000 modificata si completata prin legea 48/2002 si prin legea 27/2004.

Legea 48/2002 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare defineste discriminarea ca: "orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta. care are ca scop sau efect restrangerea ori inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a drepturilor omului si libertatilor fundamentale ori a drepturilor recunoscute prin lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice.". In anul 2004 legea a fost modificata pentru a include in mod explicit HIV intre categoriile protejate. Inainte de 2004 persoanele care traiau cu HIV/SIDA erau incluse de lege la "categorie defavorizata" definita ca "acea categorie de persoane care fie se afla pe o pozitie de inegalitate in raport cu majoritatea cetatenilor din cauza originii sociale ori a unui handicap, fie se confrunta cu un comportament de respingere si marginalizare generat de cauze specifice, cum ar fi o boala cronica necontagioasa ori infectarea HIV, statutul de refugiat sau azilant."

O alta lege cu aplicabilitate pentru tinerii cu HIV/SIDA este Legea 116/2002 pentru prevenirea si combaterea marginalizarii sociale. Obiectul acestei legi il constituie garantarea accesului efectiv, in mod deosebit al tinerilor, la drepturi elementare si fundamentale, cum sunt: dreptul la un loc de munca, la o locuinta, la asistenta medicala, la educatie, precum si instituirea unor masuri de prevenire si combatere a marginalizarii sociale si mobilizarea institutiilor cu atributii in domeniu (art.2). Marginalizarea sociala este definita prin pozitia sociala periferica, de izolare a indivizilor sau grupurilor cu acces limitat la resursele economice, politice, educationale si comunicationale ale colectivitatii; ea se manifesta prin absenta unui minimum de conditii sociale de viata (art.3).

Printre masurile vizate de aceasta lege se numara asistenta in vederea gasirii unui loc de munca (prin Agentia Judeteana de Ocupare a Fortei de Munca se incheie un contract de solidaritate cu angajatorii) si in vederea asigurarii accesului la o locuinta (Consiliile Locale avand responsabilitatea de a achizitiona locuinte sau de a achita chiria pentru o perioada de pana la 3 ani).

In privinta asistentei medicale, legea 584/2002 prevede obligatia pentru unitatile sanitare si medici, indiferent de specialitate, de a interna si acorda ingrijirile medicale de profil in conformitate cu patologia prezentata de pacient si gratuitatea medicatiei specifice antiretrovirale si a bolilor asociate infectiei HIV/SIDA. Activitatea de diagnosticare, tratament si monitorizare a terapiei in spital si in ambulatoriu se realizeaza sub coordonarea centrelor regionale HIV/SIDA, pe baza normelor elaborate de Comisia nationala pentru supravegherea, controlul si prevenirea cazurilor de infectie HIV/SIDA.

Din perspectiva serviciilor de asistenta medicala, principalele drepturi ale unui copil cu handicap sunt reglementate de legea 448/2006 si includ urmatoarele aspecte: servicii gratuite de cazare si masa si pentru insotitorul copilului cu handicap grav sau accentuat ori al adultului cu handicap grav sau accentuat in unitatile sanitare cu paturi, sanatorii si statiuni balneare, la recomandarea medicului de familie ori a medicului specialist (art. 11); un bilet gratuit de tratament balnear, in cursul unui an, pe baza programului individual de reabilitare si integrare sociala si a recomandarii medicului de familie sau a medicului specialist (art. 11).

Legislatia in vigoare prevede accesul nediscriminatoriu al copiilor/tinerilor seropozitivi la educatie (Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului si Legea 584/2002).

In Romania infectia HIV este asimilata handicapului grav sau accentuat in functie de stadiul acesteia si ca atare persoanele seropozitive beneficiaza de drepturile prevazute in legislatia cu privire la handicap.

In conformitate cu Legea 448/2006, persoanele cu handicap au acces liber si egal la orice forma de educatie, indiferent de varsta, in conformitate cu tipul, gradul de handicap si nevoile educationale ale acestora. Persoanelor cu handicap li se asigura educatia permanenta si formarea profesionala de-a lungul intregii vieti. Persoana cu handicap sau, dupa caz, familia ori reprezentantul legal constituie principalul factor de decizie in alegerea formei si tipului de scolarizare, precum si a unitatii de invatamant.

In ceea ce priveste obligatiile persoanelor seropozitive acestea sunt legate in special de protejarea celorlalti si sunt prevazute in legea 584/2002 privind masurile de prevenire a raspandirii maladiei SIDA in Romania si de protectie a persoanelor infectate cu HIV sau bolnave de SIDA. O persoana cu HIV/SIDA este obligata sa informeze medicul curant, inclusiv medicul stomatolog, cu privire la statutul sau HIV, atunci cand il cunoaste.

O persoana HIV+ are aceleasi drepturi cu una HIV- , drepturi ce decurg din statutul de cetatean. Realitatea arata insa ca cea mai mare parte a persoanelor afectate de HIV/SIDA prefera sa nu beneficieze de drepturile legale de teama ca, incalcandu-se confidentialitatea, s-ar putea afla diagnosticul in comunitatea din care fac parte, iar aceasta ar duce la discriminare si marginalizare.