BULBUL RAHIDIAN - CARACTERIZARE MORFO - FUNCTIONALA

BULBUL RAHIDIAN - CARACTERIZARE MORFO - FUNCTIONALA

1. Sistemul nervos-introducere .

Legatura organismului cu mediul inconjurator, precum si reglarea activitatii tesuturilor, organelor si sistemelor de organe sunt realizate de sistemul nervos. Prin intermediul acestuia, organismul se orienteaza in lumea inconjuratoare si se adapteaza la conditiile de viata. Sistemul nervos reprezinta totalitatea tesuturilor diferentiate in vederea receptionarii, transmiterii si integrarii informatiilor sau mesajelor primite din exteriorul sau interiorul corpului si elaborarea raspunsurilor adecvate acestor informatii, mesaje. Sistemul nervos are rolul de a pune organismul in legatura cu mediul inconjurator, de a-l adapta fata de conditiile mereu in schimbare ale acestuia, stabilind prin aceasta unitatea dintre organism si mediu, precum si de a conduce si coordona functiile tuturor tesuturilor, organelor si sistemelor de organe, realizand prin aceasta unitatea organismului.

Formarea sistemului nervos central

Sistemul nervos central este format din encefal si maduva spinarii. El se formeaza din tubul neural. Encefalul se formeaza din vezicula cerebrala primitiva. El poate fi impartit in trei regiuni distincte: trunchiul cerebral, cerebelul si creierul propriu-zis.

Trunchiul cerebral este regiunea orientata axial, in prelungirea maduvei spinarii, care se afla situata in compartimentul inferior al cutiei craniene. El este alcatuit din: bulbul rahidian, puntea lui Varolio, penduculii cerebrali si tuberculii cvadrigemeni. In trunchiul cerebral isi au originea zece din cele 12 perechi de nervi cranieni. Bulbul, puntea si mezencefalul sunt sediul unor reflexe somatice si vegetative: salivator, de deglutitie, de voma, tuse, stranut, masticator, cardiacceleratori, cardioinhibitori, de clipire, pupilare de acomodare, fotomotor si lacrimal.

Cerebelul sau creierul mic este formatiunea care se gaseste intre trunchiul cerebral si creierul propriu-zis.

Creierul propriu-zis este regiunea suprapusa trunchiului cerebral si cerebelului, situata in compartimentul superior al cutiei craniene.

Encefalul se imparte, prin strangulari, in trei vezicule: prozencefalul, mezencefalul si rombencefalul. Acesta din urma se divide in metencefal si mielencefal. Metencefalul da nastere puntii Varolio si cerebelului si contribuie alaturi de mielencefal la formarea ventriculului al IV-lea.

Mielencefalul da nastere bulbului rahidian si contribuie la formarea ventriculului al IV-lea.

Anatomia bulbului rahidian

Bulbul rahidian apartine trunchiului cerebral si este asezat in etajul posterior al cutiei craniene si in partea superioara a canalului neural. El este continuarea maduvei spinarii, de aceea poarta denumirea de maduva prelungita. Are forma unui trunchi de con, cu baza mare asezata in sus, iar cea mica in jos. Lungimea ei este de aproximativ 3 cm si greutatea de 6-7 g.

In partea superioara se termina la locul unde incepe puntea Varolio ( santul bulbopontin), iar limita inferioara este indicata sub locul unde se incruciseaza fibrele nervoase care formeaza piramidele bulbare anterioare ( decusatia piramidala).

1. Configuratia externa

Suprafata bulbului are o configuratie asemanatoare configuratiei externe a maduvei, in special in partea sa inferioara. Bulbul rahidian are doua fete, anterioara si posterioara, si doua parti laterale.

Fata anterioara prezinta, pe linia mediana, un sant, numit santul median anterior, care este continuarea santului median anterior al maduvei. De o parte si de alta a acestuia se afla doua cordoane nervoase, piramidele bulbare anterioare, care sunt in continuarea cordoanelor anterioare ale maduvei.

Ele sunt mai groase in partea superioara si mai subtiri in partea inferioara. Pe partile laterale ale piramidelor bulbare se afla santurile colaterale anterioare.

Lateral de santurile colaterale anterioare se afla cordoanele laterale bulbare, marginite in partea de santul colateral posterior. Aceste cordoane nu sunt decat cordoanele laterale ale maduvei, care se prelungesc la acest nivel. Fiecare cordon lateral prezinta in partea superioara cate o unflatura ovala, cu axul mare dispus longitudinal, care se numeste oliva bulbara. Ele sunt separate de restul fetelor laterale prin cate un sant, santul preolivar situat inaintea olivei si santul retroolivar. Deasupra olivei se afla originea aparenta a celei de-a VII-a pereche de nervi cranieni, iar lateral de aceasta, originea perechii a VII-a de nervi cranieni.

Pe linia mediana a fetei posterioare a bulbului se gaseste santul median posterior, continuarea santului median posterior al maduvei. In partea inferioara, pe laturile acestui sant se gasesc cordoanele posterioare cu aceeasi dispozitie ca in maduva. Fiecare cordon posterior este format dintr-un fascicul Goll asezat medial si un fascicul Burdach asezat lateral. La jumatatea inaltimii bulbului cele doua cordoane posterioare se indeparteaza de linia mediana si se indreapta in sus si lateral, formand intre ele un unghi. De la acest nivel fasciculul Burdach se continua cu o formatiune numita corpul restiform sau penduculul cerebelos inferior, iar fasciculul Goll devine piramida bulbara posterioara, care are o unflatura numita clava, mai sus de clava se subtiaza si se alatura corpului restiform.

3 Structura bulbului rahidian

Structura bulbului rahidian prezinta doua caracteristici: ventriculul al IV-lea si dispozitia substantei nervoase.

3. 1. Ventriculul al IV-lea ( Ventriculus quartus)

La nivelul bulbului rahidian, canalul ependimar se largeste mult si da nastere unei cavitati, ventriculul al IV- lea sau ventriculul bulbo- cerebelos. La delimitarea acestei formatiuni participa: bulbul si puntea, care formeaza peretele inferior si cerebelul, care formeaza cea mai mare parte a peretelui superior. Planselul ventriculului al IV-lea are o forma rombica concava, de aceea se numeste si fosa romboida.

Ventriculului al IV-lea este format din: doi pereti, patru margini si patru unghiuri.

Peretele inferior este format de bulb si punte. El are forma rombica si prezinta pe axa lunga intre unghiul inferior si cel superior, un sant numit tija calamus-ului. O linie transversala imaginara care uneste unghiurile laterale, imparte planseul in doua triunghiuri: unul inferior, apartinand bulbului, si altul superior, apartinand puntii.

Peretele superior. La nivelul portiunii bulbare se afla o membrana epiteliata foarte subtire, care nu este de natura nervoasa, numita membrana tectoria. Pe linia mediana a acestei membrane, catre unghiul inferior al ventriculului, se gaseste un orificiu, orificiul Magendie, iar de o parte si de alta a acesteia in ungiurile laterale se gasesc alte doua orificii, numite orificiile Luschka.

La nivelul unghiului superior al ventriculului IV, acesta comunica cu ventriculul III prin apeductul Sylvius, iar la nivelul unghiului inferior, cu canalul ependimar.

2. Dispozitia substantei nervoase

Ca si maduva spinarii, bulbul rahidian este alcatuit din substanta cenusie si substanta alba. Fibrele nervoase care formeaza piramidele bulbare anterioare se incruciseaza la nivelul bulbului, formand decusatia piramidala, care marcheaza limita inferioara a bulbului. De asemenea, la nivelul bulbului se incruciseaza si unele fibre senzitive. Datorita incrucisarii acestor fibre, masa de substanta cenusie este fragmentata, formandu-se mase mici de substanta cenusie, inconjurate de fascicule de substanta alba. Aceste mase mici nervoase cenusii constituie centri sau nucleii bulbari. Astfel, prin fragmentarea coloanelor anterioare se formeaza nucleii motori, prin fragmentarea coloanelor posterioare se formeaza nucleii senzitive, iar fragmentarea coloanelor laterale se formeaza nucleii vegetativi. Nucleii astfel formati sunt echivalenti cu centrii medulari. In bulbul rahidian gasim nuclei echivalenti si nuclei proprii ai bulbului, precum si cai de trecere.

3. 3. Nucleii proprii ai bulbului

Pe langa nucleii echivalenti, in bulb se gasesc si nucleii proprii ai acestuia.

Acestia sunt: a) nucleul Goll, care se afla in piramida bulbara posterioara, la nivelul clavei, si nucleul Burdach ce se afla in corpii restiformi.

b) nucleul olivar bulbar, care este atasat caii extrapiramidale si reprezinta locul de origine a fasciculului olivospinal si locul unde se termina fibrele care vin din cerebel si din corpii striati, nucleul rosu.

La nivelul bulbului se mai intalnesc si urmatoarele formatiuni: substanta reticulara bulbara, constituita din celule nervoase motorii, vegetative,fibrele arciforme cu origini si terminatii diferite, penduculul cerebelos inferior.

4. Fiziologia bulbului rahidian

Bulbul rahidian indeplineste functia de centru nervos si de conducere.

4.1. Functia de centru nervos

Ca centru nervos bulbul joaca un rol important in organism, el regland functiile principalelor organe ale corpului. La nivelul bulbului, ca si la nimelul maduvei spinarii se inchid arcuri reflexe proprii, a caror totalitate alcatuieste aparatul elementar al bulbului. Centrii reflecsi din bulb sunt centri vegetativi. Particularitatea acestor centri este automatismul. Dintre centri bulbari vegetativi, cei mai importanti sunt:

a)     centri unor functii vitale: centrii respiratori, cardiaci, vasomotori, etc. .

b)     centrii unor functii digestive: centrul salivatiei, deglutitiei, suptului, etc. .

c)     centrii unor reflexe de aparare: centrul stranutului, tusei, clipitului, vomei, precum si centri tonusului muscular.

Centrii respiratori coordoneaza miscarile respiratorii. Se disting un centru inspirator si un centru expirator, dispusi in substanta reticulara. Centrul inspirator se afla deasupra olivelor bulbare, iar cel expirator posterior fata de centrul inspirator.

Centri cardiaci. In bulb au fost identificati un centru cardioinhibitor si unul cardioaccelerator. Acesti centri au actiune asupra ritmului si intensitatii contractiilor cardiace. Centrul cardioinhibitor se afla intr-un grup de celule din nucleul dorsal al vagului. Stimulii veniti la aceste celule determina scaderea numarului si intensitatii batailor inimii. Centrul cardioaccelerator se gaseste in aproprierea aripii cenusii din ventriculul al IV lea.

Centrii vasomotori au rolul de a provoca vasoconstrictia sau vasodilatatia si prin acestea, de a produce variatii in presiunea sanguina si in distribuirea sangelui la organe. Intre centri vasomotori si cei cardiaci exista o stransa legatura. Activitatea acestor centri se gaseste sub influenta unor centri vasomotori diencefalici (hipotalamus) si corticali si influenteaza functionarea centrilor vasomotori medulari, dispusi in regiunea toraco-lombara.

Centrul salivatiei se afla in apropierea portiunii posterioare a nucleului solitar si poarta numele de centrul salivator inferior. El intra in functiune pe cale reflex- neconditionata, dar poate intra in activitate si pe cale reflex- conditionata.

Centrul deglutitiei se afla situat deasupra centrului respirator si coordoneaza deglutitia. Acesta este declansata de excitatiile primite la nivelul faringelui si la baza limbii, pe calea nervilor laringieni si a nervului glosofaringian.

Centrul vomei se afla in aproprierea nucleului posterior al vagului. El este excitat de stimuli proveniti de la interoceptorii mucoasei stomacale, ai cailor biliare, ai duodenului, ca rezultat al prezentei a unor substante iritante. Acesti stimuli ajung la centrul vomei prin ramuri vagale aferente.

Centrul stranutului-ramurile nazale senzitive ale trigemenului alcatuiesc calea aferenta, iar aceasta este reprezentata prin nervii muschilor respiratori.

Centrul tusei este situat in aproprierea centrului inspirator. Excitatia lui se face prin ramurile senzitive ale vagului, ai caror receptori se afla in mucoasa laringiana, trahee, bronhii si pleure.

Tonusul muscular este controlat si reglat de substanta reticulata. Aceasta functie are o mare importanta in mentinerea pozitiei corpului, atat in timpul echilibrului static, cat si in cel dinamic. De remarcat ca centrii bulbari ai tonusului muscular tin sub influenta lor centrii medulari ai tonusului muscular si sunt influentati de centrii din partile superioare ale encefalului.

Din toate acestea rezulta ca bulbul rahidian are o activitate reflexa de importanta capitala pentru organismului. Reflexele bulbare sunt legate de functiile fundamentale ale organismului. Lezarea bulbului tulbura aceste reflexe si pune in primejdie viata.

4.2. Functia de conducere  

Functia de conducere este realizata prin fasciculele care trec prin bulb, venind de la maduva sau encefal, sau care pornesc din bulb spre maduva sau encefal, sau care vin direct prin unii nervi cranieni. Bulbul reprezinta locul de trecere a cailor senzitive (ascendente) si motorii ( descendente) dintre maduva si restul encefalului. Caile ascendente sunt reprezentate prin: panglica Reil, fasciculele spinocerebeloase, care la acest nivel se incruciseaza.

Caile descendente sunt reprezentate prin: fasciculul piramidal cu fasciculul geniculat, fasciculele rubrospinal, reticulospinal, vestibulospinali, tectospinali, fasciculul central al calotei, fasciculul longitudinal medial.

Prin caile ascendente, bulbul conduce excitatiile care vin din maduva spinarii si trec la diferite segmente ale encefalului, iar prin caile descendente conduce impulsurile motorii care iau nastere la diferite niveluri ale encefalului si trec la maduva spinarii, pentru a ajunge la organele efectoare. Caracteristic in aceasta conducere este faptul ca ea se face incrucisat.

Concluzii

Din cele aratate rezulta ca bulbul rahidian are o activitate reflexa de importanta capitala pentru organism. Reflexele bulbare sunt legate de functiile fundamentale ale corpului. Lezarea bulbului tulbura aceste reflexe si pune in primejdie viata organismului. Trebuie insa subliniat ca activitatea de centru nervos a bulbului se desfasoara in legatura, atat cu activitatea centrilor medulari, cat si sub controlul centrilor encefalici in special cei corticali.