Tiroidite - clasificare, diagnostic clinic, investigatii, tratament

Tiroidite - clasificare, diagnostic clinic, investigatii, tratament

Clasificare:

Termenul de tiroidite desi cuprinde explicit sufixul afectiunilor inflamatorii inglobeaza de fapt un grup de entitati distincte atat dpdv etiopatogenic incluzand cauze bactereiene, virale sau autoimune cat si clinic si evolutiv:

Tiroiditele acute:

Pot fi considerate afevaratele procese inflamatorii produse de germeni piogeni banali sau micobacterii si in mod exceptionmal de fungi sau paraziti.

Clinic - asociaza semne clasice celsiene ale regiunii cervicale anterioare

Diagnostic - impune si precizarea originii procesului inflamator mai ales in formele recidivante. O evolutie trenanta cu fenomene inflamatorii locale discrete pot avea rarele observatii de tuberculoza a glandei sau alte infectii cu micobacterii atipice.

Investigatii - punctie sub ghidaj ecografic

Tratament - antibiotic asociat cu masuri antri flogistice locale sau drenajul chirurgical adecvat in cazurile supurate

Tiroidita subacuta de Quervain - granulomatoasa pseudotuberculoasa, cu celule gigante - proces inflamator in general autolimitat, este mai frecventa decat este diagnosticata

Diagnostic clinic - debutul poate fi zgomotos cu febra si durere zonala intensa care iradiaza ascendent, disfagie penibila, glanda poate fi moderat hiperplaziata difuz sau asimetric, dura si sensibila la palpare.

Sunt descrise si fenomene generale infectioase dar si manifestari tirotoxice pasagere (agitatie psihomotorie, tremuraturi, diminuare ponderala).

Tratament - in cazurile de intensitate medie efectele clinice favorabile pot fi obtinute cu ajutoril salicilatilor si preparatelor antiinflamatorii nonsteroidiene dar in majoritatea situatiilor terapia se bazeaza pe glucocorticoizi cu eficacitate simptomatica rapida. Se adauga medicatie betablocanta si folosirea chiar a hormonilor tiroidieni care par sa previna recidivele. Indicatia chirurgicala este extrem de restransa la cazurile cu evolutie si suferinta locala prelungita.

Tiroiditele cornice autoimune include mai multe entitati intre care una - cea descrisa de Jakaru Hashimoto denumita struma lymphomatosa care asociaza gusa cu hipotiroidismul reprezinta principala si cea mai frecventa forma.

Diagnostic - majoritatea pacientilor prezinta gusa difuza, mai rar nodulara de volum in general mediu, descriindu-se rar o forma giganta cu fenomene compresive. Glanda are o consistenta ferm-elastica specifica asemanatoare cu cea a cauciucului capatand rareori o duritate deosebita care poate sugera cancerului. Prezenta inconstanta a durerii impune diferentierea de o tiroidita de Quervain sau suspectarea unui limfom tiroidian. la debut functia tiroidiana este nemodificata paceientii prezentand o reactie pozitiva pentru ac antitiroidieni, in special cei microsomali. In evolutie hipotiroidismul se instaleaza insesizabil sau se manifesta discret.

Investigatii - radioiodofixarea si scintigrafie, examinare doppler

Tratament - in esenta medical, urmareste ameliorarea fenomenelor clinice si prevenirea sau corectarea hipotiroiditei limitand astfel evolutia bolii. Indicatiile chirurgicale sunt restranse: progresia constanta in pofida medicatiei, prezenta unui nodul rece suspect la PBAS, suspiciuni de cancer sau limfom.

Tiroidita subacuta limfocitara nedureroasa  sau post partum - apartin grupului de leziuni glandulare generate de mecanisme autoimune

Clinic - dezvoltarea unei hiperplazii glandulare in general modeste cu semne initial discrete catre hipertiroidism dar fara fenomene inflamatorii locale

Diagnostic - poate fi stabilit prin PBAS care arata o infiltratie limfocitara focala sau difuza cu colabarea acinilor glandulari. Nediagnosticate aceste varietati pot avea evolutie catre hipotiroidism.

Tiroidita Riedel - fibroaza invaziva, sclerozanta, lemnoasa, de fier

Varietate mai rar intalnita reprezentand 0,03-0,96% din totalul tiroidectomiilor - inflamatie specifica de natura misterioasa producand o gusa fibroasa cu consistenta extrem de dura. Apare mai frecvent la sexul feminin.

Clinic - extrem de dura, nedureroasa, fixa cu extensiile mentionate in structurile adiacente. Evolutia lent progresiva desi uneori se poate stabiliza. Importanta clinica este furnizata pe de o parte de fenomenele compresive in special respiratorii cu senzatie de sufocare, dispnee acuta cu stridor, disfonie, disfagie, sindrom Claude Bernard - Horner iar pe de alata de imposibilitatea diferentierii de cancerele tiroidiene.

Diagnostic - atat ecografia cat si scintigrama ofera aspecte neomogene hipoecogene respectiv hipofixatoare necaracteristice. CT si RMN pot obiectiva invazia uneori anarhica a elementelor anatomice vecine.

Tratamentul - hormonal compenseaza hipofunctia glandulara fara a putea opri evolutia proliferarii fibroase.

Chirurgia poate fi utila diagnosticului acesta fiind precizat prin examenul glandei extirpate pentru suspiciunea de cancer. Exerezele intinse apar hazardate datorita absentei planurilor de clivaj si modificarilor anatomice uneori anarhice.