Tehnica aruncarii mingii de oina

TEHNICA ARUNCARII MINGII DE OINA

Tehnica de aruncare a mingei de oina cuprinde (conventional, didactic) trei parti (faze): Pregatirea; elanul; efortul de aruncare.

In cadrul acestor faze, putem de asemenea distinge o serie de momente. Astfel:

in cadrul pregatirii avem: priza (tinerea mingii) si pozitia initiala;

in cadrul elanului avem: elanul preliminar si pasii specifici;

in cadrul structurii efortului de aruncare avem: sprijin unilateral si sprijin bilateral.

Pregatirea

Priza  (tinerea mingii)

Se folosesc doua prize in functie de obisnuinta si de marimea mingii (volumul mingii).

Doua degete: aratatorul si cel mijlociu se aseaza pe minge, iar celelalte doua degete o "invaluie" din lateral.

Trei degete: aratatorul, mijlociul si inelarul se aseaza pe minge, iar celelalte doua o sustin din lateral. Aceasta priza se preteaza la minge cu volum mai mare.

Pozitia initiala

Dupa fixarea prizei atletul se aseaza cu piciorul stang inainte, pe toata talpa, iar celalalt flexat din genunchi si dus usor inapoi controleaza cu varful solul; brațul drept este dus sus, cu cotul pe direcție și mana cu mingea deasupra umarului. Pozitia corpului este verticala, iar bratul opus se afla usor flexat si relaxat. Aceasta este pozitia de start, in dreptul primului semn de control.

Elanul

Lungimea totala a elanului este in jur de 20 m si este o alergare accelerata ce se executa liniar pe o distanta precisa, urmarindu-se realizarea unei viteze de deplasare controlabila, pe fondul careia sa se poata executa miscari ritmice si precise.

Elanul preliminar

Se executa intre doua semne de control si consta dintr-o alergare ciclica, naturala, urmarindu-se o accelerare gradata, pana la al 2-lea semn de control. In acest timp, mingea ramane deasupra umarului executandu-se miscari oscilatorii, reduse ca amplitudine in ritmul alergarii, in scopul relaxarii.

Pasii specifici

Reprezinta o alergare aciclica compusa din 4  pasi specifici tehnicii de aruncare. In cadrul acestor pasi specifici care incep de la al doilea semn de control, la care se ajunge cu piciorul stang, deosebim pasii pe care atletul(a) retrage (duce) mingea inapoi. Acestia sunt 2 in varianta cu 4 pasi specifici, al treilea fiind pasul incrucisat, iar al patrulea fiind pasul de blocare (sprijin bilateral).

primul pas executat cu piciorul drept, este mai lung avand caracter de saritura. Bratul cu mingea incepe sa ramana in urma. Concomitent cu inceperea ducerii mingii inapoi are loc si rasucirea axei umerilor spre dreapta, iar bratul liber (stangul) este adus indoit in fata pieptului, fapt ce relaxeaza centura scapulo-humerala. Lungimea sa este de 2-2,20 m

al doilea pas executat cu piciorul stang, are o lungime de 1,50-2 m; atletul ajunge cu axa umerilor paralela cu directia de aruncare fapt ce permite intinderea completa a bratului cu mingea.Trunchiul se inclina inspre inapoi, formand un unghi de 30-35s cu verticala. Axa bazinului se rasuceste treptat spre dreapta cu 45-90s, iar axa umerilor cu 90s si chiar peste 90s in finalul pasului 2

al treilea pas, pasul incrucisat, se executa "razant" si suficient de lung 1,80-2,10m, fiind determinat si de forta de impulsie a piciorului stang. Acest pas reprezinta "veriga" de legatura  a elanului cu "efortul" de aruncare. Prin el se urmareste devansarea (depasirea) trenului superior. Se executa printr-o pendulare activa a coapsei piciorului drept peste cea stanga, cu care se incruciseaza vizibil, in momentul cand stangul se afla in extensie la terminarea impulsiei. Contactul cu solul va fi activ pe cantul exterior spre calcai, realizand astfel "depasirea" (inclinarea inapoi a corpului). In momentul urmator acest picior va prelua greutatea corpului intr-o pozitie flexata. Aceasta flexie fiind si o cerinta biomecanica, piciorul flexat transformandu-se intr-un resort generator de energie in efortul de aruncare ce va urma.

C.G.G.C. coboara cu 5-6 cm;

varful piciorului la aterizare este orientat inspre exterior cu 30-45s;

la aterizarea (asezarea) piciorului drept pe sol, stingul este deja avantat inainte;

bratul cu mingea este paralel cu axa umerilor;

viteza de deplasare se mentine la 7-8 m/sec. la B si la 6-7 m/sec. la F.

Efortul de aruncare (efortul final)

Este cea mai importanta faza (parte) cand are loc "marea accelerare" a bratului cu mingea. Acest efort incepe cand atletul(a) se afla in sprijin unilateral - pe piciorul drept. Inaintea inceperii efortului de aruncare, mingea are viteza de deplasare a aruncatorului aruncatoarei.

Prin miscarile executate in efortul de aruncare, miscari bazate pe contractii musculare "in val" - incepand cu grupele mari musculare, se creaza o viteza suplimentara, astfel ca la eliberare mingea atinge o viteza foarte mare.

Cu toate ca efortul de aruncare - cuprinde mai multe actiuni ale segmentelor corpului, el apare ca o singura miscare, datorita vitezei de executie imprimata de aruncator.

Sprijinul unilateral

Dupa executarea pasului incrucisat, atletul ajunge in sprijin pe piciorul drept care preia si continua "lucru motor": rotarea genunchiului (fara tendinte de ridicare) la care se adauga rotarea soldului drept si propulsia (inaintarea) bazinului, asigurand intrarea aruncatorului in "arc intins" (incordat) moment care precede tractiunea finala (azvarlirea).

Sprijinirea bilateral (pasul de blocare)

Reprezinta pasul final, unde se produce un sistem foarte complex de actiuni in scopul "biciuirii" membrului superior. Asezarea piciorului stang se face foarte rapid, contactul cu solul se ia pe calcai, ajungandu-se (prizand solul) foarte repede pe partea interna si apoi pe toata talpa. Piciorul stang se aseaza lateral stanga fata de directia de aruncare (la 20-30 cm) fapt ce favorizeaza rotarea soldului drept contribuind la extensia corpului si realizarea "arcului incordat" (intins).

Acest "arc" primeste functie asemanatoare unui "dispozitiv prastie" cu punct fix pe sol in varful lui fiind obiectul ce urmeaza a fi propulsat. Arcul intins este solutia cea mai favorabila efectuarii unei miscari de azvarlire cu eficienta mare.

Bratul stang care in sprijin unilateral se afla intins inainte, coboara si se fixeaza ferm, cu antebratul indoit in dreptul ultimelor coaste din partea stanga. Capul se afla pe spate, iar privirea pe viitoarea traiectorie a mingei.

Oprirea inertiei se realizezaa printr-o schimbare rapida a picioarelor, trecand dreptul inainte semiflexat, printr-o saritura si coborand centrul de greutate al corpului prin grupare deasupra piciorului semiflexat.

METODICA PREDARII ARUNCARII MINGII DE OINA

Aruncarea mingii de oina nu este inclusa ca proba  in atletism, dar o regasim in programa scolara, fiind deasemenea etapa care precede insușirea aruncarii suliței. Ca forma de executie pare simpla, fiind un exercitiu accesibil, azvarlirea fiind la indemana copiilor, mai ales a baietilor.

Abordarea metodica:

priza;

aruncarea de pe loc;

aruncarea cu pașii specifici;

elanul preliminar;

Exercitii

1.     Aruncarea mingii stand cu fata spre directia de aruncare.

2.     Același exercițiu cu piciorul de blocaj avansat.

3.     Aruncarea mingii stand cu latura stanga spre directia de aruncare.

4.     Acelasi exercitiu cu indoirea din genunchi a piciorului drept.

5.     Aruncarea mingii cu 2 pasi de mers (dreptul peste stangul, asezarea stangului si aruncarea).

6.     Acelasi exercitiu, executand  cei doi pasi cu desprindere de p sol (saritura).

7.     Aruncari executand 4 pasi (specifici) din mers.

8.     Acelasi exercitiu executat din alergare usoara.

9.     Legarea celor 4 pasi specifici cu 3-5 pasi de mers.

10.  Acelasi exercitiu, executat din alergare usoara.

11.  Aruncari fixand cele 2 semne de control (semnul de la care se pleaca in elan si semnul de la care se incep cei 4 pasi specifici).

12.  Aruncari sub forma de concurs.