Introducere in jocul de handbal

INTRODUCERE IN JOCUL DE HANDBAL

Jocul de handbal este o disciplina sportiva considerata relativ tanara care atrage prin dinamism, prin imbinarea armonioasa a alergarii, sariturii si aruncarii, prin capacitatea de educare a tineretului. Rezultatele obtinute pe plan national si international precum si antrenorilor si tehnicienilor la ridicarea si modernizarea jocului de handbal demonstreaza ca aceasta din urma este o forta de prim rang.

Procesul de antrenament a urmarit si urmareste in prezent perfectionarea maiestriei tehnico-tactice si cresterea continua a nivelului pregatirii fizice. In ambele directii s-a acumulat o vasta experienta si daca despre pregatirea tehnico-tactica specialistii au scris mai mult, nu aceeasi importanta au acordat si pregatirii fizice.

Notiunea de pregatire fizica este complexa, cuprinzand, intre altele, educarea si perfectionarea calitatilor motrice. Acestea din urma reprezinta una din problemele de baza ale procesului de pregatire.

Introducerea modelarii si programarii ca modalitati de modernizare a proceselui de pregatire, impune cunoasterea temeinica a problemelor teoretice de baza, ale calitatilor motrice si in stransa legatura cu acesta, selectionarea si utilizarea celor mai eficiente mijloace in vederea cresterii indicilor calitativi ai actelor motrice.

Parametrul fizic (de dezvoltare si pregatire fizica) prevazut pentru fiecare model constituie cel mai pretios plafon, reprezinta plafonul superior de exigenta. De altfel, intre tendintele de dezvolare a jocului de handbal pe plan international se inscrie cu prioritate cresterea valorii componentei fizice(tip somatic,calitati motrice).

Pregatirea tehnico-tactica trebuie realizata in concomitent cu dezvoltarea calitatilor motrice, intrucat intre ele exista o legatura si o conditionare reciproca foarte stransa; de altfel s-a costatat ca tratarea lor separata franeaza imbunatatirea performantei. Pregatirea fizica este mai legata de cea tehnica in anumite etape, decat in altele. Nu se poate realiza perfectionarea tehnicii handbalistului, daca nu se obtine o crestere corespunzatoare si in ceea ce priveste nivelul pregatirii fizice, tinandu-se seama de legile generale ale miscarii, de particularitatile morfo-functionale ale fiecarui sportiv.

Practica ne demonstreaza ca prin folosirea unui schelet de mijloc, prezente in toate etapele dar dozate diferentiat, s-au obtinut rezultate bune.

In ultimii ani s-a observat la mari competitii internationale ritmul sustinut dinamic disputelor datorita, in special, cresterii vitezei de executie a procedeelor tehnice si actiunilor tactice. Este indicat sa nu omitem aceasta cerinta a jocului modern si sa obisnuim jucatorii, inca din antrenament, sa lucreze intr-un ritm sustinut, cel putin egal cu cel din timpul jocului.

1.1. SCURT ISTORIC AL JOCULUI DE HANDBAL

In comparatie cu alte jocuri, handbalul (si practicarea lui) poate fi considerat un sport tanar. Aparitia jocului de handbal in 7 jucatori este semnalata, cel mai adesea, la inceputul secolului XX in unele tari din Europa.

Profesorul Nielsen din Danemarca, in anul 1904, redacteaza primul regulament de handbal in 7 jucatori, numit handbal de sala, si care, in 1934, este aprobat de Federatia Internationala de Handbal Amator. Primul joc inter-tari are loc in 1935, intre Danemarca si Suedia, iar primul Campionat Mondial de handbal in sala are loc in anul 1938. In anul 1972 jocul de handbal in 7 jucatori este introdus in cadrul Jocurilor Olimpice.

Tara de origine a jocului de handbal in 7 jucatori este considerata Danemarca, iar parintele acestui joc este Holger Nielsen, care introduce in anul 1898 la Liceul din Ollerup sub numele de Handbold, fiind socotit unul din cele mai eficiente mijloace de realizare a obiectivelor educatiei fizice scolare datorita influientelor sale multilaterale. De altfel, aici ia fiinta, pentru prima data in lume, o sectie de handbal in 7 jucatori. Pe de alta parte Hans Oppermann precizeaza ca handbalul in 7 jucatori a luat fiinta in Germania la 29 octombrie 1917, cand Max Heiser imbunatateste regulamentul unui joc cu mingea la poarta numit Torballspiel, data de la care jocul se numeste handbal.

Jocul de desfasoara pe un teren cu dimensiunile de 20x40m, cu porti de 2x2,5m, regulamentul prevedea sa nu se alerge cu mingea in mana mai mult de 5 secunde.

Carl Schelenz, profesor din Berlin, face in 1920, regulamentul pentru jocul de handbal in 11 jucatori, joc provenit din alt joc asemanator, numit Torbal. Jocul de handbal in 11 jucatori de desfasoara pe un teren de fotbal cu dimensiunile de 60x11m, cu dimensiunile portilor ca la fotbal si cu semicercul ce marcheaza spatiul de poarta la 11 m.

Se modifica si dimensiunile mingii de la 70 cm la 60 cm in circumferinta. Aceste reguli au fost adoptate pe plan international in anul 1920. Cele de mai sus au dus la concluzia ca handbalul este un sport german. De altfel, in 1925, in Germania, erau 1282 echipe, iar in 1929 erau 8100 echipe. Avantul se explica prin infiintarea, in 1921, a Campionatului National German. Primul joc inter-tari are loc in Austria (Austria-Germania 5:4), iar dupa alti autori, Austria ar fi castigat cu 6:3.

La Jocurile Olimpice de la Berlin, din anul 1936, se introduce, pentru prima data, jocul de handbal de 11 jucatori. La acest turneu olimpic participa 6 echipe care s-au clasificat astfel: 1Germania, 2Austria, 3Elvetia, 4Ungaria, 5Romania, 6SUA.

La sfarsitul secolului XIX_, jocuri asemanatoare apar si in alte tari. Astfel, in tarile Cehe profesorii de educatie fizica cautau jocuri care sa satisfaca dorintele tineretului de miscare, de intrecere si care sa solicite, in egala masura_, trenul inferior si cel superior. Astfel_, apare jocul numit HAZENA, pentru care, in 1905, profesorul Vaclav Karas publica regulamentul de joc. Jocul Hazan, datorita noului regulament prezentat de profesoral Antonin Kristof, se raspandeste in numeroase tari. Intre anii 1921-1925 Hazena se practica in Belgia, Romania, S.U.A, Polonia, Anglia, Bulgaria, India, etc. Primele jocuri inter-tari au loc in 1921 la Paris, iar in 1930 are loc primul Campionat Mondial de Hazena disputat la Praga. Pentru dirijarea activitatilor handbalistice inter-tari, ia fiinta Federatia Internationala de Handbal, la inceput pe langa Federatia Internationala de Baschet si Volei si apoi independenta.

Din anul 1938 Federatia Internationala de Handbal organizeaza, in paralel, Campionatul Mondial de Handbal in 7 jucatori si cel de Handbal in 11 jucatori.

La Campionatul Mondial de Handbal in 11 jucatori, din anul 1938, desfasurat in Germania, participa 10 echipe care se claseaza astfel: 1Germania, 2Elvetia_, 3Ungaria_, 4Suedia, 5Romania, 6Cehoslovacia, 7Polonia, 8Danemarca, 9Olanda, 10Luxemburg.

In anul 1946, la Congresul de la Copenhaga, se dizolva F.I.H.A, si ia fiinta F.I.H. Prin aceasta s-au deschis noi perspective dezvoltarii jocului de handbal in intreaga lume. La Paris are loc, in anul 1948, al doilea Campionat Mondial de Handbal in 11 jucatori castigat de Suedia. In anul 1949 are loc, in Ungaria, primul Campionat Mondial Feminin de Handbal in 11 jucatori, castigat de Ungaria. In anul 1952, in Elvetia, se organizeaza al treilea Campionat Mondial de Handbal in 11 jucatori la care este campioana R.F. Germania.

A doua editie a Campionatului Mondial de Handbal in 7 jucatori- masculin are loc in Suedia in 1954- Suedia ocupa locul 1 La Frankfurt pe Main, in anul 1956_, are loc al doilea campionat Mondial in 11 jucatori, feminin, la care Romania devine campioana mondiala.  Primul Campionat Mondial de Handbal in 7 jucatori, feminine, are loc in 1957. Pana acum cele doua jocuri, handbal in 7 jucatori si cel in 11 jucatori merg in paralel. In anul 1966_, in Austria, se organizeaza ultima editie a Campionatului Mondial in 11 jucatori masculin. In continuare s-au organizat numai competitii de handbal in 7 jucatori. La Jocurile Olimpice de la Munnchen, din anul 1972, jocul de handbal in 7 este prezent prima data in echipa masculina, iar cele feminine sunt prezente pentra prima data la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976. in continuare, Campionatele Mondiale masculine si feminine si turneele olimpice se organizeaza cu regularitate.

Date istorice cu privire la aparitia si dezvoltarea jocului de handbal in tara noastra

Primele date semnaleaza ca Hazene s-a jucat in tara noastra in perioada dinaintea si dupa a primului razboi mondial. Jocul de handbal in 11 jucatori este semnalat in anul 1922 la Sibiu, unde s-a organizat un joc intre doua echipe scolare. Se pare ca in tara noastra jocul a fost adus de studentii care studiau in strainatate.

In anul 1928 sunt organizate competitii de handbal la Sibiu, Bistrita, Medias si Sighisoara si se infiinteaza la Reghin prima echipa feminina de handbal, iar in anul 1930 Romania devine membra a F.I.H.A.

In jurul anului 1933 se organizeaza competitii in orasele din Transilvania si se consemneaza infiintarea unor echipe de handbal in 11 jucatori la Lugoj_, Resita, Bucuresti_, Ploiesti, Bacau, Galati si Piatra Neamt si tot in anul 1933 Federatia Romana de Baschet si Volei preia conducerea activitatii handbalistice. 

Primele jocuri internationale de la noi au avut loc in anul 1935, cand o echipa studenteasca din Munchen sustine 4 jocuri in Romania.

In anul 1936 se constituie prima echipa reprezentativa a tarii care participa la Jocurile Olimpice de la Berlin si se claseaza pe locul 5, iar in anul 1948 Romania adera la F.LH.

In anul 1949, la Timisoara au loc primele meciuri internationale postbelice masculine si feminine si prima editie a Cupei Romaniei la handbal in 11 jucatori masculin.

Divizia A pentru echipele masculine, se infiinteaza in anul 1950 la handbal in 11_, iar in anul 1950 se organizeaza primul curs de antrenori de handbal la care participa 40 de profesori de educatia fizica. 

La Timisoara_, in anul 1950 se organizeaza prima competitie de handbal in sala cu echipe masculine, in 1951_, la Bucuresti, are loc jocul de handbal in 7 inter-tari. Meciul final se joaca cu Cehoslovacia pe care-l castiga cu 14-13. Tot in acest an se organizeaza primele jocuri in sala in Bucuresti.

In continuare se organizeaza Cupa F.R.H. la handbal in sala cu scopul ca pe perioada de iarna, echipele de handbal in 11 sa aiba o pregatire mai adecvata.

Aceasta a fost inceputul practicii jocului de handbal in 7 jucatori la noi in tara.

In anul 1956_, la Frankfurt pe Mein, echipa feminina a Romaniei devine Campioana Mondiala la handbal in 11.

Incepand din acest an_, handbalul romanesc se impune pe plan mondial o perioada indelungata atat la fete cat si la baieti.

In anul 1957 incepe Campionatul Republican de handbal in 7 masculin si feminine si primele jocuri inter-tari.

Echipa masculina a Romaniei participa, in anul 1957 pentru prima data la un Campionat Mondial de handbal in 7.

In 1959, la Campionatul Mondial de handbal in 11, echipa masculina a Romaniei ocupa locul II.

In 1960_, la Campionatul Mondial din Olanda, echipa feminina a Romaniei cucereste pentru a doua oara titlul mondial la handbal in 11 jucatoare. 

Echipa masculina a Romaniei cucereste, in anul 1961_, in R.F.G.- titlul de Campioana Mondiala la handbal in 7_, iar echipa de fete de handbal, Stiinta Bucuresti, castiga prima editie a Cupei Campionilor Europeni.

In anul 1962 echipa feminina a Romaniei la handbal in 7 castiga titlul mondial.

In 1964 echipa masculina de handbal in 7 cucereste in Cehoslovacia titlul de Campioana Mondiala, iar echipa feminina Rapid Bucuresti cucereste Cupa Campionilor Europeni la handbal in 7.

In 1965, Dinamo castiga Cupa Campionilor Europeni la handbal in 7.

In 1968, Steaua castiga Cupa Campionilor Europeni.

In 1970, in Franta_, echipa masculina a Romaniei cucereste a treia oara titlul mondial, iar in 1974 in R.D.G. devine pentru a patra oara Campioana Mondiala. 

In continuare se obtin rezultate mai modeste: in 1977, Steaua cucereste Cupa Campionilor Europeni la Jocurile Olimpice de la Moscova_, baietii locul III si fetele sunt campioane la tineret. 

GRADUL DE ACTUALITATE

Handbalul de astazi este mult mai complex si mai aspru decat cel din trecut.

Evolutia continua, rapida si spectaculoasa a performantelor sportive, angajeaza si handbalul in cursa pentru superlative, provocand o serie intreaga de schimbari, incepand cu tehnica de joc si terminand cu cele mai diferite aspecte de ordin metodic_, pedagogic, social_, psihologic,etc_. Ridicarea calitativa si afirmarea din ce in ce mai puternica pe plan international a handbalului romanesc, constituie obiectivul principal al federatiei de specialitate, cluburilor si asociatiilor sportive, ale antrenorilor si tehnicienilor care activeaza in domeniul acestui sport. Gradul tot mai inalt de pregatire pe care il implica competitia in jocul de handbal, mai ales cel de nivel international, impune eforturi sporite din partea celor care se ocupa de aceste probleme in gasirea si adaptarea acelor metode, procedee si mijloace adecvate varstei, nivelului de pregatire si esalonului competitional, cu care sa actioneze cat mai eficient in practica. Valorificarea experientei in domeniu a predecesorilor, dublata de o continua informare, perfectionare si imbunatatire a activitatii practice cu ceea ce este mai nou, toate izvorate dintcr-o atenta si viguroasa analiza a cerintelor si particularitatilor jocului de handbal actual sunt imerative fara, de care nu se poate vorbi astazi de marea performanta. MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

In ultima perioada procesul de modernizare al jocului de handbal a atins cote foarte ridicate.

Astfel o viteza de pasare, actionare corporala si deplasare din ce in ce mai mare, cresterea si perfectionarea procedeelor tehnico-tactice, aparitia de procedee noi_, perfectionarea jucatorilor pe mai multe posturi cu randament maxim au dus la perfectionarea jocului si implicit a jucatorilor.

In handbalul modern de azi se cer jucatori perfectionati din toate punctele de vedere: fizic, psihic si tefanico-tactic.

Am ales aceasta tema cu scopul de a verifica si intelege cat mai bine implicarea unor structuri tehnico-tactice standardizate in procesul de antrenament al jucatorilor de Liga Nationala.  Am urmarit abordarea tuturor aspectelor metodice esentiale ale procesului de instruire, repartizarea continutului instruirii pentru interi in conformitate cu particularitatile de varsta ale seniorilor.

1.4 IPOTEZELE CERCETARII

Ipoteza_, reprezinta o presupunere enuntata, pe baza unor fapte cunoscute cu privire la anumite conexiuni intre fenomene, care nu pot fi observate direct sau cu privire la esenta launtrica, la cauza sau la mecanismul intern care le produce. Ipoteza este un moment important in procesul cunoasterii stiintifice.

Fara formularea ipotezelor si fara verificarea lor ulterioara, nu este posibila trecerea de la cunoasterea fenomenelor la cunoasterea esentei acestora, a legilor care le genereaza, orice teorie stiintifica apare la inceput sub forma unei ipoteze.

Orice ipoteza stiintifica, este supusa verificarii prin confruntarea cerintelor deduse din ea cu experienta, daca o ipoteza este confirmata experimentat ea se transforma intr-o cunostinta certa, intr-o teorie stiintifica. Ipoteza este primul act prin care se incearca rezolvarea problemei, sau primul demers cognitiv_, prin care se dezvolta efectiv tema cercetata.

Formularea ei implica respectarea unor conditii. Ipoteza, nu este o presupunere fantezista_, un produs arbitrar al spiritului nostru, ci decurge din realitatea faptelor constatate si se formuleaza in baza sistemului de adevaruri deja cucerite de stiinta. Odata formulata ipoteza devine coloana vertebrala a intregii cercetari.

Din ea decurg direct sau indirect toate aspectele investigatiei. Cu alte cuvinte, cercetarea incepe cu o ipoteza care se finalizeaza in concluzii si propuneri.

Plecand de la aceste definitii, am formulat urmatoarea ipoteza: estimam ca prin folosirea instrumentelor de actionare selectate, s-a realizat optimizarea pregatirii fizice, tehnice si tactice a jucatorului specializat pe postul de inter_, obtinandu-se forma sportiva.