METODICA DISCIPLINELOR MONTANE DEZVOLTAREA SCHIATULUI MODERN

Universitatea din Pitesti,Facultatea de Sport si Educatie Fizica- Specializare Kinetoterapie

 

DEZVOLTAREA SCHIATULUI MODERN

IMPACTUL TEHNOLOGIEI

TRANSPORTAREA PE VARFUL MUNTELUI

In SUA,inginerul American Jim Curran facut una dintre cele mai importante contributii in schi.A fost angajat de catre calea ferata Union Pcific sa rezolve o problema.Sun Valley,statiunea lor de elita de schi,avea nevoie de o modalitate de a transporta schiorii bogati in varful muntelui.

Solutia lui a fost sa adapteze un transportator de banane pentru a adduce oamenii (o incurcatura la fel de fragila) sus pe munte.Primul telescaun nu a fost un succes imediat al ingineriei.Temandu-se ca schiori vor fi speriati de inaltimea lui,scaunele erau asa de aproape de pamant incat primul sezon de operare a trebuit sa se fac ape partie in calea lor pentru a putea functiona.

Telescaunul impreuna cu Poma lift,sunt unele dintre cele mai importante inovatii in istoria schiului.Au popularizat acest sport si au facut muntii accesibili marilor mase de oameni care nu si-ar fi petrecut niciodata o jumatate de zi catarandu-se pentru a se da cateva ture.Conditia fizica mai proasta a devenit mai putin un handicap pentru schiorii neprofesionisti.Sportul a devenit realist atat pentru cei batrani cat si pentru cei tineri.

Telescaunul lui Curran si inventia Poma lift-ului in 1947 au fost legaturile finale din procesul care separa schiatul Alpin de cel Nordic.Din moment ce schiorii Alpini nu trebuiau sa se ingrijoreze decat cum sa coboare,echipamentul lor a putut deveni chiar si mai specializat.

Pe masura ce numarul schiorilor a crescut,zapada a devenit si mai compacta,facand echipamentul specializat si mai necesar decat inainte.

LEGATURILE SCHIURILOR

Pentru schiorii din concursuri internationale viteza tot mai mare,combinata cu noile margini din otel si legaturile din cablu a insemnat ca sustinerea laterala oferita de ghetele de schi din piele moale era neadecvata.

Schiorii profesionisti au incercat sa-si faca ghetele sa sustina glezna si baza tibiei folosind o curea lunga.Aceasta curea de piele avea o lungime de cel putin 6 picioare ,era atasata de schi si infasurata in jurul gleznei.Marea puterea pe care schiorul o putea aplica marginii schiului,dar cu un oarecare cost deoarece aceasta curea nu avea capacitatea de a se desface singura.

In 1939,un american norvegian numit Hjalmar Hvam a descoperit o solutie.In timp ce-sirevenea dupa un picior rupt,a inventat prima legatura de succes,numita The Saf-Ski.

Acest lucru a facut ca piciorul schiorului sa nu mai fie cea mai nesigura parte in legatura dintre schior si schi.De asemenea a facut schiatul mai sigur ca niciodata.Mai important,schiatul a devenit o optiune pentru aceia care trebuiau sa fie la birou luni dimineata.Un alt motiv pentru a nu schia a disparut.Legaturile Hvam a fost copiata de un neamt numit Hannes Marker care a vazut-o fiind folosita de GI in Garmisch dupa cel de-al 2-lea Razboi Mondial.Din motive evidente cel de-al 2-lea Razboi Mondial a inetinit dezvoltarea a noi tehnologii de schiat.Totusi,dezvoltarea de noi materiale si tehnici de producere a insemnat ca anii urmatori razboiului,echipamentul de schi a inceput sa semene din ce in ce mai mult cu cel pe care il folosim astazi.

BAZA SCHIULUI

Inainte de 1947,baza schiurilor trebuia poleita sau ceruita pentru a le ajuta sa respinga apa si sa alunece constant.Dezvoltarea materialelor plastice din timpul razboiului a facut posibila existenta unor baze din materialul sintetic.Firmele Dynamic si Attenhofer au folosit noi materii prime ce de exemplu Temporite,Kofix si foarte familiarul P-Tex.Arta ceruitului aproape mistica a devenit mai putin importanta,cel putin pentru schiorii amatori.

SCHIURILE

Pe masura ce climatul economic de dupa razboi s-a imbunatatit,schiatul a devenit o modalitate de recreere viabila pentru un numar mare de oameni.Totusi,schiurile ramaneau inca in principal din lemn.Principalele componente structurale ale schiurilor Alpine erau « vegetale »in timp ce lumea se indrepta catre era sinteticului.Desi schiurile se dezvoltasera dintr-un « bloc »cioplit de lemn,in definitiv puterea strucutrala a schiurilor provenea din laminarile din lemn.

Howard Head,un inginer care nu schia,a fost abordat de niste prieteni cu problema "re-inventarii" schiurilor.In timpul razboiului lucrase pentru compania de aviatie Martin Aircraft Corporation si se specializase in laminarea lemnului si a altor materiale.Dupa ce a ajuns aproape la faliment,el a dezvoltat Head Standard,primul schi modern de succes comercial.

Schiurile Standard erau facute dintr-un centru de lemn laminat cu margini din plastic,acoperit de doua foite din aluminiu la suprafata.Aliminiul oferea puterea structurala si rigiditatea in miscare.Centrul din lemn avea rolul sa desparta cele doua foite din aluminiu.Odata ce Head a obtinut patenta pentru o margine cu scobituri ascunse,acesta a dezvoltat un schi care era in mare masura la fel cu multe schiuri pe care le folosim astazi.

Head Standard a fost primul schi sintetic care a avut succes commercial.Numeroase alte companii au incercat sa inventeze « chiuri laminate »,dar Head a fost primul care a obtinut profit.De exemplu s-a asigurat ca Gom,compania britanica care face mobila G-Plan,a fost de fapt prima care a produs un schi din metal laminat.Aproximativ in aceeasi perioada,o companie Franceza a dezvoltat primul schi din fuzelaj-coca folosind aluminiul ci nu fibra de sticla pentru a nu face structura exterioara.

Un punct slabal schiurilor Head Standard era inclinata acestora de a se vibra pe gheata.Pentru a aface alunecarea mai lina,Head a dezvoltat ceea ce noi numim acum amortizare interna.El a separat marginea schiului de schiul insusi printr-o bucata de cauciuc.

GHETELE DE SCHI

De-a lungul anilor 50 schiurile au fost rafinate de introducerea noilor materiale,ca de exemplu fibra de sticla.Totusi,ghetele de schi erau inca facute din piele si erau o dezvoltare directa a ghetelor de drumetii din care descindeau.Prima inovatie importanta in tehnologia ghetelor la acest stadiu a fost introducerea cataramelor la modelul Henke Speedfit.Cataramele erau inca fixate pe o « carcasa » de piele moale.

In aceasta perioada Bob Lange,un producator American de inele a realizat ca materialul plastic este metoda viitorului.La inceput,a intarit ghetele de piele cu fibra de sticla,dar curand si-a dat seama ca exteriorul ghetei trebuia facut dintr-un plastic mai rigid.Lange a facut primele ghete de schi din plastic numite Competition,la mijlocul anilor 60.Ghetele din piele au devenit istorie in 4 ani.Un efect secundar al trecerii de la piele la plastic a constat in natura ranilor provocate de schi.Traditional cea mai comuna rana era »fractura Potts »,fractura chiar deasupra gleznei.Cu o sustinere sporita din partea ghetelor,fracturile s-au mutat mai sus.Astazi fracturile sunt mai des intalnite chiar deasupra ghetei(adica la jumatatea tibiei)impreuna cu rani aduse articulatiei genunchiului.

TEHNICA SI TEHNOLOGIA EVOLUTIEI CONTINUEE

Desi schiul a avut o schimbare semnificativa de-a lungul celor 70 de ani,notiunea lui Newton nu s-a schimbat.Schimbarile tehnice nu pot fi trasate pentru a improviza echipamentul in ski ,pentru a nu schimba suprafata de ski,si a schimba felul in care urcam muntii (noi putem schia mai mult daca nu ar fi sa urcam).De la schimbarea secolului competitia si intrecerea a fost cercetarea si dezvoltarea departamentelor sportive.Schimbari semnificative provin din competitii.Scoala de ski a abservat aceste schimbari si a comunicat dezvoltarea unor scoli de ski publice.

Nicaieri nu a fost ilustrat mai clar decat prin contrastul dintre tehnica australiana de intoarcere a soldului care a evidentiat o intoarcere a corpului opusa fata de cea a picioarelor,si ce franceza contemporana a proiectiei circulare prin care corpul se roteste in directia curbei.

Cu cat este mai usoara manevrarea skiului anilor 1950 controlarea rotatiei este mai eficienta decat rotatia activa.Intoarcerea soldului totusi permite concurentului sa evite portile mai eficient.Aceasta tehnica a devenit o moda cand Stefan Kruckenhauser a introdus in Australia o tehnica in 1955 Congresul Interski.Traditionali au vazut aceasta inovatie cu o mare suspiciune ,dar a dovedit a deveni ultima aspiratie pentru skiul de recreatie in intreaga lume.Intre timp elvetienii si-au bazat tehnica pe un transfer de greutate dezvoltata de Josef Dahinden.In timp ce aceasta metoda a avut un succes limitat a fost Frenchman,Georges Joubert,care in sfarsit a rupt trecerea de asteaptare in wedeln.

De fapt cativa participanti au ajuns la nivelul de performanta prin participarea la scoala de ski cu 30 de ani in urma.Tehnica folosita de concurenti au fost aproape identice.Acestea au fost frumos explicate si ilustrate de Joubert si Vuarnet in cartea intitulata « Cum sa skiezi in noul stil francez ».Probabil singurul fapt grandios in a reduce aceasta diferenta a fost realizarea ca participantii schiori schiaza in acelasi stil,pentru cucerii lumea si astfel aptitudinile concurentilorastfel decat sa faca forme in zapada si astfel schiul este cel mai mare tel al fiecarui schiori.

In timpul anilor 80 si inceputul anilor 90 acest proces a continuat.Predatul a devenit incredibil de concentrat pe nevoile individului cu inaintarea de la predarea miscarilor fizicii si tehnicii spre dezvoltarea elementelor tehnice.Aceasta a dus la o faza de dezvoltare a schiului decat sa urmeze o ingustare a tehnici modelului « correctness ».Este o filozofie care sta la baza sufletului modelului BASI sistem si la baza careia sta acest manual.

SCHIATUL  IN UK

EVOLUTIA SCHIULUI IN MAREA BRITANIE

Inaintea anilor 1920 majoritatea schiorilor britanici urcau pe munti si incercau sa gaseasca o modalitate de a coborasau turistii schiori care explorau zapezile orasului in stilul Nordic.Desi unii schiori scotieni adapteaza Zdarsky's si Bilgeri's Alpine apropiati interesul principal a fost in schiatul Nordic.In apropierea acestui timp proaspati membri cu Scottish Ski Club li se crea sa completeze urmatoarele probe :

*5ture a cate 15 mile urcand 3000 sau

*3ture a cate 25 mile urcand 4000 fiecare tur sa fie terminat intr-o zi.

In perspectiva lui Hinghlands schiul de asemenea s-a dezvoltat in alte partii ale Scotiei ca :Borders,Lammermuirs si Campsies, la fel ca in Lake,District,Yorkshire si Wales.

Este paradoxal ca o tara care este atat de departe pentru a se numi ideala pentru schi a contribuit atat de mult la developarea sportului, mai ales in prima parte a secolului. Motivul pentru aceasta este consecinta a faptului ca devenise la moda pentru Britanici sa se duca la schi. Natiunile Alpine au s-au capitalizat rapid din interesele acestor vizitatori bogati.

Este semnificativ ca multi dintre acei schiori britanici au vazut schiatul ca un eveniment social decat o activitate sportiva. Ca rezultat, scopul de deveni profitabil, recreational sau competitiv, era considerat a fi mai putin important decat a petrece timp bun. In contradictoriu natiunile alpine au realizat repede ca prestigiul lor ar fi fost considerabil marit prin producerea de campioni.

Dupa Primul Razboi Mondial, s-a accentuat coborarea in panta in fata coborarii pe distante mari, cu toate ca la acest stagiu singura cale de a ajunge sus pe munte era prin urcare. Imbinarile fixe ale calcaielor au fost introduse cu succes, si folosirea unei singure lungi blani de schi a fost abandonata din cauza ca tehnicile excitante precum tragerea cu snowmobilurile a devenit populara. Exploatarea acestor prematuri pionieri britanici este cronicat in Skisters de Myrtle Sympson, care este o lectura fascinata pentru oricine interesat de dezvoltarea sportului in Anglia.