Relatiile sociale in echipa

Relatiile sociale in echipa

Munca si activitatile sportive marcheaza relatiile interpersonale indiferent daca este vorba de amatori sau profesionisti. Instructajul zilnic aduce oameni din straaturi sociale diferite in contact si ii lasa sa isi dezvolte o mai mult sau mai putina legatura emotionala intre ei.

Aici joaca pentru inceput un rol important simpatia sau antipatia indiferent de statulu jucatorilor in echipa. Prietenia sau colegialitatea sunt simtite si interpretate diferit de membrii echipei. Colegialitatea difera de prietenie prin faptul ca nu exista asa multe sentimente si este mai labila. Colegialitatea este data de structura jocului, atata timp cat se joaca si se coopereaza impreuna. Jocul pretinde relatii sociale. Telul comun de a castiga jocul este doar una din presupuneri, care dezvolta relatiile sociale. In domeniul profesionistilor mai intervine si o orientare in functie de scop, deoarece in efect se cauta a-si mari profitul financiar personal.

Nu rareori se intampla in echipa sa intervina conflicte care pe de o parte sunt cauzate emotional, iar pe de alta parte de situatiile concurentiale intre jucatori. Se poate manifesta de asa natura incat unii jucatori sa nu mai fie inclusi in joc si astfel finalul jocului sa fie influentat negativ.

Mai ales jucatorii straini au la inceput dificultati in a-si gasi un loc sigur in ierarhia echipei. Ei vin din alte culturi cu valori si asteptari de viata diferite, care sunt de multe ori diferite de comportamentele vestice.

Dificultatile limbii intaresc procesul de integrare si micsoreaza sansele unei acceptari rapide prin ceilalti membrii ai echipei. Aici ar trebui sa intervina instructorul si managerul cu lectii de limbi si legaturi de familie, pentru a indeparta pe cat de repede problemele existente.

Structura sociala a echipei este marcata de banda stabila si apreciata a jucatorilor indelungati si influeta acestora asupra instructorului si a echipei. Comportari implementate de membrii echipei intre ei inseamna de multe ori o stagnare, respectiv un pas inapoi in dezvoltarea dinamica a echipei.

Hotarator pentru clima (atmosfera) intr-o echipa este acceptanta reciproca a membrilor echipei intre ei, indiferent de rangul in cadrul echipei. Prin succese sau infrangeri personale isi poate gasi fiecare membru al grupei pozitia sa in ierarhie.

Caracteristicile diferite ale personalitatii precum inteligenta, curaj, vointa, capacitatea de a se impune hotarasc asupra locului in comunitate. Asa numitii "leaderi" se cristalsizeaza din timp si hotarasc asupra climatului social din trupa. Aceasta ierarhie nu este insa nicidecum stabila, ciu oricind variabila si schimbatoare. Intervine un noui membru care avea intr-o alta echipa un loc inalt, se ajunge la jucatorii grupei la o atitudine respingatoare de frica pierderii prestigiului si a privilegiilor. Abia in timp se schiomba aceasta atitudine si se transforma intr-o acceptanta de cooperare.

Comportamentul social in domeniul profesionistilor lipseste la unii prin influenta milioanelor la salarii si premii. Echipa de fotbal ca structura sociala nu se deosebeste in nici o privinta de una obisnuita. Si aici ies la iveala caracteristici corupte din dorinta de a avea bani si reprima comportamentele sociale.

Chiar si "fair-play-ul" apare tot mai rar in joc iar majoritatea jucatorlior nu sunt gata sa accepte hotararile arbitrului impotriva propriei echipe.

Comportamentul social devine tot mai greu de practicat. Acest comportament in domeniul profesionistilor se intalneste in majoritatea cazurilor pana la clasele cele mai inferioare de joc si are asadar o influenta negativa asupra tinerilor.

Instructorul si managerul ar trebui sa se straduiasca ca aceste comportamente sociale sa persiste intre ele in relatia cu adrversarul si cu proprii fani.

Prin componenta sociala diferita a echipei se ajunge atat in domeniul amatorilor cat si al prefesionistilor la tensiuni in si din afara terenului.

Armonia si colegialitatea nu garanteza intotdeauna reusita, aceasta devine evifdent daca se vad caracterele diferite ale unei echipe. Ca un exemplu din multe altele, i-am putea da pe Franz Beckembauer si Paul Breitner, care in particular nu armonizau deloc, insa pe teren se straduiau sa aiba succes impreuna. Aceasta explica presupunerea ca o relatie stransa de prietenie intre membrii echipei nu trebuie neaparat sa aiba ca urmare o influenta pozitiva asupra performantei.

Experiente proprii ale instructorilor confirma presupunerea ca doar solidaritatea echipei pe teren indiferent de relatiile sociale ale jucatorilor intre ei poate duce la succes. Relatiile de prietenie nu sunt asadar responsabile de maximizarea dezvoltarii performantei, ci se pare ca, anumite situatii de conflict dau noi motivatii in interesul echipei.

Arta instructorului consta asadar in a folosi atat formele de aparitie negative ale comportamentului social ci si pe cele pozitive pentru o conducere efectiva a echipei. Instructorul ar trebui sa ramana mai degraba neutru fata de rivali si sa conduca procesul de cooperare printr-o analiza obiectiva si critica.

In orice caz el ar trebui sa nu ia apararea nicuneia din grupe, ci doar sa actioneze ca negociator. Sinceritate si comportament impartial constituie o buna garantie pentru o solutie de succes pentru scaparea de tensiuni sociale in echipa.

Relatiile de schimb, care intervin intre echipa instructor si manager sunt responsabile pentru o atmosfera generala pozitiva care se manifesta pozitiv asupra performantelor.

Pentru a forma o echipa este nevoie in primul rand de analiza exacta a caracterelor diferite ale unei echipe. In al doilea rand instructorul trebuie sa-si dezvolte un stil de conducere care sa reiasa din inclinatiile sale pedagogice.

Deosebim doua grupe de tipuri de jucatori:

Pe cel "schizotim - introvertit", care pare infranat si care actioneaza sub tensiuni psihice permanente si care isi atinge foarte greu si rar capacitatea completa de performanta.

Acest tip isi poate gasi forma optima doar daca este in permanenta motivat de instructor si de jucatori unde ar trebui sa primeze recunoasterea prin lauda. Increderea in sine a acestui jucator trebuie intarita pe parcurs.

Cel "ciclotim - extrovertit" care este expus spre exterior, foarte usor si repede irascibil, la cele mai mici ocazii explodeaza si se are foarte greu sub control. Aici ete necesar ca instructorul si coechipierii sa actioneze linistitior asupra sa, prin vorbe bune si intarii pozitive pentru a-l readuce intr-un comportament controlat.

Acestor tipuri diferite trebuie sa li se opuna stiluri de conducere corespunzatoare. Putem vorbi in general despre 3 stiluri de conducere:

Stilul dictatorial autocratic

Stilul de conducere dictatorial autocratic este caracterizat prin atotputernicia instructorului care impune regulile este singurul raspunzator si doar parerea lui conteza. Argumente impotriva nu se accepta respectiv nu sunt permise. Acest stil asupreste orice raspunderfe de sine, creativitate si conduce la dependenta de membrii echipei la antrenament si in joc. Pozitia de putere a instructorului distruge in timp relatia de incredere reciproca si actioneaza negativ asupra atmosferei antrenamentului si in timpul meciului.

Stilul "Laisser - Faire"

Acest stl arata un comportament complet neutral si pasiv al antrenorului asupra echipei sale. Jucatorii sunt de obicei lasati sa actioneze de unii singuri, iau hotarari fara mare ajutor din partea antrenorului, devin nesiguri si neajutorati si reactioneaza in multe cazuri dezamagiti si resemnati. Lipsa reusitelor intaresc acest comportament. Acest stil de conducere da de obicei peste refuzul din partea jucaatoriulor si este foarte incompatibil cu doemniul preofesionistilor.

Stilul democratic

Acest stil construieste pe cooperarea dintre jucatori si instructor, unde instructorul detine in fond puterea de a lua hotarari, accepta insa argumentele si criticile. In mare parte a raspundferii solidare se distribuie de obicei atat in timpul antrenamentului cat si in timpul jocului, jucatorilor mai batrani si experimentati, pentru a imbunatati eficeacitatea comportamentului in timpul instructiei si comportamentul jocului. O participare a jucatorilor la planificarea continutului antrenamentului dezvolta nu numai interesul ci creste in mare masura si motivatia. Critica trebuie sa fie constructiva, dura, dar corecta si sincera in discutii singulare sau in sedintele de echipa. Acuma nu exista nici un instructor care sa indeplineasca aceste stiluri de conducere in adevaratul sens al cuvantului ci rezulta in decirsul carierei forme amestecate ale acestor trei stiluri.

"Fiecare instrucotor trebuie sa-si gaseasca propriul lui stil"