UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI

SISTENTA PSIHOLOGICA IN SPORTUL DE PERFORMANTA

Descrierea cursului si disciplinei

Cursul abordeaza aspectele practice ale psihologiei sportului. Sunt tratate principalele modalitati de interventie cognitiv - comportamentale care au ca scop cresterea performantei sportive. Principalele abilitati psihologice (imageria, concentrarea, stabilirea obiectivelor, reglarea activarii, etc.) sunt expuse in detaliu in legatura cu cele mai noi cercetari in domeniu. Cursul este astfel conceput incat studentii sa primeasca notiunile de baza pentru a putea elabora un program de dezvoltare a abilitatilor psihologice necesar sportivilor de performanta. Se accentueaza necesitatea aplicarii in practica cunostiintelor teoretice rezultate din cercetarea in domeniul psihologiei sportului din ultimele decenii.

Obiectivele cursului si competente asigurate

Dupa absolvirea cursului studentii vor fi capabili sa :

Sa descrie dezvoltarea istorica a disciplinei cu referiri la aspectele practice ale psihologiei sportului.

Sa cunoasca studiile cele mai importante din domeniu si oamenii de stiinta care au marcat evolutia psihologiei sportului.

Sa cunoasca si sa foloseasca chestionare si teste psihologice specifice sportului .

Sa evalueze abilitatile psihologice ale unui sportiv (in termeni de calitati si carente) si sa poata face o propunere de initiere a unui program de dezvoltare a deprinderilor psihologice.

Sa cunoasca principiile de baza ale tehnicii biofeedback prin folosirea aparaturii aflate in dotarea Laboratorului de Psihologie a Sportului din cadrul Facultatii.

Sa descrie modalitati de interventie psihologica care au ca scop cresterea eficientei performantei sportive.

Sa cunoasca principalele caracteristici psihometrice ale testelor psihologice si principiile de adaptare a acestora in alte medii socio - culturale.

Continutul cursului:

Obiectul, istoricul si metodele de cercetare ale Psihologiei Sportului.

Programe de dezvoltare ale abilitatilor psihologice. Distinctia dintre abilitati psihologice si metode de interventie. Etapele programului. Eficienta programelor de interventie.

Evaluarea in Psihologia Sportului. Principalele caracterisitici ale testelor psihologice. Validitatea si fidelitatea. Procedura adaptare a testelor psihologice.

Strategii de optimizare a activarii. Explicatii teoretice. Strategii de energizare de echipa. Strategii de energizare individuala. Autoactivarea si rutinele precompetitionale.

Imageria in sportul de performanta. Explicatii si mecanisme de actiune. Antrenamentul mental ca si o forma de imagerie. Modele conceptuale ale imageriei. Dezvoltarea capacitatii de imagerie mentala.

Programe de interventie cognitiv comportamentale care folosesc imageria si relaxarea. Repetitia vizual - motorie. Trainingul de inoculare a stresului. Training-ul de management al stresului.

Strategii de relaxare in sportul de performanta. Stres, activare si anxietate. Raspunsul de relaxare. Relaxarea musculara progresiva (Jacobson). Trainingul autogen. Meditatia.

Biofeedback. Principii de baza. Evaluarea psihofiziologica - un pas spre obiectivizarea subiectivitatii. Tipuri si instrumente de de masurare. Biofeedback-ul si performanta sportiva. Mecanisme de actiune.

Rolul hipnozei in sport. Definitii. Teorii asupra hipnozei. Aplicatii practice. Autohipnoza. Hipnoza activ - alerta. Studii si contributii personale.

Alegerea obiectivelor ca tehnica de interventie in sport. Principalele tipuri de scopuri si eficienta lor. De ce alegerea corecta a scopurilor imbunatateste performanta? Principii de eficienta in alegerea scopurilor. Abordarea de echipa in alegerea scopurilor.

Tehnici de autodialog. Dezvoltarea increderii in sine prin autodialog. Tipuri de autodialog. Construirea afirmatiilor de autodialog. Cercetari prinvid eficienta tehnicii.

Coeziunea grupului sportiv. Coeziunea sociala si coeziunea de sarcina. Modele conceptuale. Evaluarea coeziunii. Chestionarul GEQ - adaptarea in limba romana.

Determinati ai coeziunii in echipa sportiva. Dezvoltarea coeziunii. Team building. Activitati.

Leadership in sport. Teorii in leadership. Modelul multidimensional al liderului (Chelladurai). Compatibilitatea antrenor - sportiv.

Metode utilizate in predare: prelegerea si cursul interactiv, secvente din filme cu continut sportiv.

Materiale folosite in cadrul procesului educational specific disciplinei:

Laptop, videoproiector, asigurate de facultate.

Bibliografia obligatorie:

Craciun , Marius, 2005 , Psihologie Educationala, curs pentru studentii Facultatii de Educatie Fizica si Sport , Editura Risoprint, Cluj-Napoca;

Craciun, Marius - Psihologie educationala - curs (https://www.sport.ubb.cluj.ro);

Craciun, Marius, 2005, Introducere in Psihologia Sportului, Editura Risoprint, Cluj - Napoca;

Weinberg, R. S., Gould,D., Foundations of Sport and Exercise Psychology, Champaign,Illinois,Human Kinetics Publishers,1995;

Tenenbaum, G., Handbook of sport psychology, John Wiley, Hoboken, New Jersey, 2007.

Planificarea /Calendarul intalnirilor si a verificarilor

Modul de evaluare: Examen

EVALUAREA este formata din doua componente:

Activitatea pe parcursul semestrului conditioneaza prezentarea la examen si reprezinta 40% din nota finala, fiind evaluata prin notarea referatelor elaborate de studenti (minimum doua referate) pe baza urmatoarelor criterii:

Continutul (corectitudinea datelor, indicare surselor, originalitatea temei)

Forma de prezentare

Notarea raspunsurilor de la examen (60% din nota finala) examenul se sustine in sesiunea de examene oral (2 subiecte). Pentru promovarea examenului este obligatoriu ca studentii sa cunoasca si sa prezinte cel putin la nivelul notei 5 (cinci) ambele subiecte.

Detalii organizatorice, gestionarea situatiilor exceptionale:

Prezenta la curs este facultativa, prezentarea la examen conditionata de predarea referatelor. Se considera plagiat folosirea unor materiale preluate integral din carti, reviste sau de pe Internet fara a se indica autorii. In aceste cazuri referatele sunt respinse, iar studentul va fi admis la examen doar daca prezinta pana la data desfasurarii examenlui alte referate care sa indeplineasca conditiile unei lucrari cu caracter stiintific. Frauda la examen are ca urmare eliminarea din examen si notarea cu nota 4 (patru). Contestatiile se rezolva prin reanalizarea referatelor sau a lucrarii de examen impreuna cu studentul si cadrul didactic consilier de studii al anului.

Bibliografia optionala:

Cashmore, E., 2002, Sport Psychology, Key Concepts, Routledge, NY.

Gallahue, D. L., V., 1987, Developmental Psysical Education for Today's Children, Wm. C. Communications, Inc., Dubuque, IA.

Martens, R., 1987, Coaches Guide to Sport Psychology, Human Kinetics Publishers, Champaign, Il.

Weinberg, R.,S.,1995, Foundations of Sport and Exercise Psychology, Human Kinetics, Champaign,Il.

CURS 1. OBIECTUL, ISTORICUL SI METODELE DE CERCETARE ALE PSIHOLOGIEI SPORTULUI

Psihologia sportului este stiinta care se ocupa cu studiul comportamentelor si proceselor mintale ale indivizilor implicati in sport si exercitiul fizic. Un numar tot mai mare de sportivi si antrenori apeleaza la psihologi sportivi pentru a fi ajutati sa faca fata cu brio la provocarile competitiilor moderne. Acesti profesionisti apeleaza la psihologi pentru a fi ajutati sa controleze stresul si anxietatea competitionala, sa-si imbunatateasca concentrarea si motivatia, sa-si dezvolte increderea in sine, sa comunice mai bine in grupul sportiv, etc. Mai bine de 70 de ani (de la inceputuri pana in ani 70-80 ai secolului trecut) domeniul psihologiei sportului a stagnat lasand oamenilor impresia ca este un domeniu in care se lucreaza la nivelul simtului comun.

In ultimii 20 de ani psihologia sportului s-a dezvoltat remarcabil. Apar tot mai multe reviste si carti, se organizeaza congrese mondiale si europene, tot mai multi psihologi sportivi colaboreaza cu Comitetele Olimpice nationale. Acest lucru este valabil si in Romania unde Comitetul Olimpic Roman are psihologi angajati care ofera asistenta psihologica in mai multe ramuri sportive.

Cele mai mari progrese au fost realizate in ultimi 10 ani, ani in care s-a dezvoltat un "limbaj comun" in termenii psihologiei sportului. Acest limbaj defineste un set specific de abilitati mintale caracteristice sportului de performanta. Aceste abilitati pot fi definite, dezvoltate si intelese. In anii 90, sportivii veneau la psihologul sportiv spunand : "Am auzit ca psihologia sportului m-ar putea ajuta". Acum, sportivii se comporta ca si niste consumatori avizati si spun: "Am probleme in controlului anxietatii competitionale si am venit sa ma ajutati sa invat niste exercitii de relaxare". Antrenorii si sportivii nu inteleg prea multe din fundamentele teoretice ale psihologiei sportului, dar sunt mult mai la curent cu aplicatiile practice ale acestei stiinte, iar aceste aplicatii sunt cunoscute si solicitate. In multe tari, anul 1984, cu ocazia jocurilor Olimpice de la Los Angeles, a insemnat primele incercari in aplicarea psihologiei sportului in competitiile de inalt nivel. Folosirea unor programe de interventie pentru dezvoltarea unor abilitati psihologice in pregatirea sportivilor din fosta Uniune Sovietica si Germania de Est a directionat atentia multor organisme nationale spre acest domeniu aplicativ de mare interes. Treptat, psihologia sportului a devenit o componenta comuna a pregatirii sportive la fel ca nutritia sau medicina sportiva. Au inceput sa apara programe de pregatire psihologica bazate de dezvoltarea unor abilitati psihologice care sunt prezente la sportivii de elita. O trecere in revista a literaturii performantelor de exceptie indica faptul ca sportivii de elita au o serie de abilitati care ii diferentiaza de sportivii cu nivel mediu de performanta

La mijlocul anilor 80 psihologia sportului intra intr-o criza determinata de dezvoltarea paralela a doua psihologii divergente. A fost vorba de psihologia sportului de nivel academic si psihologia sportului aplicata. Martens (1987) isi exprima ingrijorarea cu privire la aceasta dezvoltare divergenta si militeaza pentru o dezvoltare a psihologiei aplicate a sportului, care sa fie sprijinita de teoriile elaborate in psihologia academica a sportului.

Sfarsitul secolului 20 ii gaseste pe psihologii sportivi preocupati de viitorul disciplinei. "Antrenamentul mental" si focalizarea pe cresterea performantei au ramas domeniile predilecte ale psihologiei sportului. Acestea, in combinatie cu interesul acordat sportivului ca individ si utilizarea metodelor de cercetare cantitative, sunt si acum preocuparile de baza ale psihologilor sportivi. Totusi, exista anumite dezvoltari si preocupari (interdisciplinaritatea, gender, cercetari asupra moralitatii, etc) care apar in prim plan, fiind distincte fata de orientarile traditionale. Personalitati cunoscute din domeniu, cum ar fi Daniel Gould, Terry Orlick, John Silva sau Robert Weinberg, opiniaza ca psihologia sportului se va dezvolta in interactiune cu alte discipline cum ar fi stiinta sportului, consilierea sau psihologia sanatatii. De asemenea, ei sustin ca psihologia sportului va umple golul intre cercetare si practica, va dezvolta cercetari in medii ecologice dar si in situatii de laborator si va adopta mai curand un model educational decat unul clinic, in cadrul consilierii psihologice.

SUMAR

Psihologia sportului este stiinta care se ocupa cu studiul comportamentelor si proceselor mintale ale indivizilor implicati in sport si exercitiul fizic. In ultimii 20 de ani psihologia sportului s-a dezvoltat remarcabil. Cele mai mari progrese au fost realizate in ultimi 10 ani, ani in care s-a dezvoltat un "limbaj comun" in termenii psihologiei sportului.

INTREBARI RECAPITULATIVE

Faceti o scurta trecere in revista a istoricului psihologiei sportului

Cunoasteti echipe, grupari sportive care utilizeaza interventia psihologica in dorinta de a creste performanta sportiva?

CURS 2. ANTRENAREA ABILITATILOR PSIHOLOGICE

Acest capitol care trateaza antrenarea abilitatilor psihologice, este capitolul culminat in abordarea interventiilor cognitiv comportamentale in sport. Aici vom vorbi despre caile de implementare a procedurilor de relaxare, strategiilor de energizare, imagerie si hipnoza in scopul dezvoltarii abilitatilor psihologice. Atentia principala in acest caz este indreptata spre facilitarea performantei sportive, dar suntem interesati deopotriva de dezvoltarea personala a sportivului in situatii specifice sau in afara terenului de joc.

EFICACITATEA PROGRAMELOR DE INTERVENTIE PSIHOLOGICA

Numeroase studii au fost publicate cu scopul declarat de a verifica eficacitatea programelor de interventie psihologica in cresterea performantei sportive (Greenspan si Felz,1989 ; Vealey,1994 ; Weinberg si Comar,1994). Dintr-un numar de 45 de studii, 38 dintre ele, deci 85%, au gasit efecte pozitive asupra performantei.

DIFERENTA DINTRE ABILITATI PSIHOLOGICE SI METODE

Metodele psihologice, tehnicile sau strategiile, se refera la practicile care conduc la dezvoltarea abilitatilor psihologice. Exemple de metode psihologice ar fi: stabilirea obiectivelor, imageria, relaxarea progresiva, meditatia, discursul interior si hipnoza. Fiecare din aceste metode psihologice, daca sunt invatate si aplicate corect, duc la dezvoltarea abilitatilor psihologice. Exemple de abilitati psihologice: motivatia intrinseca, increderea in sine, controlul atentional, controlul activarii, controlul anxietatii. Un caz aparte este imageria. Ea este o metoda psihologica sau strategie care este folosita pentru a dezvolta abilitati psihologice prin vizualizarea performantei corecte.

MASURAREA ABILITATILOR PSIHOLOGICE

Au fost elaborate o serie de inventare destinate masurarii abilitatilor psihologice folosite de sportivi. Fiecare dintre inventarea care le vom mentiona, si-au demonstrat calitatea de a face diferentierea intre grupe de sportivi care evolueaza la diferite nivele de pricepere.

Psychological Skills Inventory for Sports (PSIS-5)

A fost dezvoltat de Mahoney, Gabriel si Perkins (1987). PSIS-5 (a cincea versiune) este un inventar cu 45 de itemi care masoara urmatoarele abilitati psihologice: controlul anxietatii, concentrarea, increderea, pregatirea mentala, motivatia si orientarea de echipa.

Athletic Coping Skills Inventory (ACSI-28)

A fost creat de Smith, Schutz, Smoll si Ptacek (1995). Inventarul are 28 de itemi si masoara abilitati psihologice cum ar fi: evolutia in situatii de mare presiune, lupta cu adversitatea, stabilirea obiectivelor/pregatirea mentala, concentrarea, eliberarea de griji si compatibilizarea cu antrenorul.

Test of Performance Strategies (TOPS)

A fost dezvoltat de Thomas, Murphy si Hardy (1999). Cuprinde 64 de itemi si masoara o combinatie intre abilitati si metode pe care sportivii le folosesc in situatii competitionale. Factorii masurati de TOPS in situatii competitionale includ: discursul interior, controlul emotional, automatismele, stabilirea scopurilor, imageria, activarea, gandirea negativa si relaxarea.

PROGRAME DE DEZVOLTAREA A ABILITATILOR PSIHOLOGICE

Au fost elaborate un numar considerabil de programe de dezvoltarea a abilitatilor psihologice (Boutcher si Rotella,1987; Gordon,1990 ;Orlick,1986). In plus de acestea, Weinberg si Williams (2001) stabilesc componentele de baza pe care ei cred ca trebuie sa le intruneasca astfel de programe.

Exemplu pentru un program de dezvoltare al abilitatilor psihologice

Faza 1: Cine este beneficiarul?

Stabilirea caracteristicilor clientului si dezvoltarea unui model de lucru pentru program.

Faza 2: Intalnirea initiala cu sportivii.

Este critica in termenii in care se subliniaza importanta unui astfel de program: se obtine acum motivatia pentru a urma un astfel de program. Faza 3: Psihologul sportiv se documenteaza cu privire la specificul activitatii sportive.

Ideal ar fi ca psihologul sportiv sa fie un expert in sportul practicat de clientii lui din punct de vedere biomecanic, fiziologic si pedagogic.

Faza 4: Evaluarea nevoilor in punct de vedere al abilitatilor psihologice.

Pentru acest lucru psihologul sportiv trebuie sa stabileasca nivelul curent al abilitatilor psihologice ale sportivilor. Acest lucru se poate stabili printr-o evaluare formala sau informala.

Interviul

Profilul performantelor

Observarea sportivilor in timpul antrenamentelor si competitiilor

Folosirea inventarelor psihologice specifice sportului

a.CSAI -2  d. TOPS

b. SCAT  e. ACSI - 28

c. POMS  f. 16 -PF

Faza 5: Stabilirea unor metode si strategii in scopul de a fi asimilate de sportivi.

In urma evaluarii nevoilor, apare clar ca sportivii au un deficit sub aspectul abilitatilor psihologice.

Faza 6: Introducerea si invatarea propriu zisa a metodelor psihologice selectate.

Metode psihologice care sunt introduse, practicate si aplicate pentru dezvoltarea abilitatilor psihologice

a.        Stabilirea scopurilor d. Imagerie

b.       Relaxare  e. Abilitati atentionale

c.        Discurs interior f. Autohipnoza

Rutine de performanta care trebuie explicate, invatate si practicate in competitie.

a.        inainte de competitie

b.       in timpul competitiei

c.        dupa competitie

Faza 7: Evaluari dupa implementarea programului si dupa incheierea sezonului.

Pentru cele mai bune rezultate, programul trebuie revizuit si evaluat in mod continuu.

Evaluarea continua si evaluarea dupa incheierea sezonului a programului.

Daca un program de dezvoltare a abilitatilor psihologice se intinde pe durata unui intreg sezon, este imperativ necesar ca el sa fie evaluat la incheierea sezonului. Daca inventarele psihologice au fost aplicate in faza de evaluarea a nevoilor, aceleasi inventare trebuie administrate la sfarsitul sezonului pentru a evidentia modificarile si imbunatatirile. Luand in considerare dificultatea sarcinilor, o masurarea atenta a performantelor din timpul sezonului poate furniza informatii folositoare privind eficacitatea programului. In sfarsit, un interviu semi-structurat cu sportivul va furniza informatii valoroase despre eficacitatea programului. In paralel cu evaluarile la sfarsit de sezon, evaluarile pe parcurs trebuie obtinute pe fiecare faza a programului. Daca un sportiv se simte inconfortabil cu o anumita metoda specifica pe care o invata, nu mai este nevoie sa o continue pana la sfarsitul programului

SUMAR

Cercetarile ne dovedesc ca programele de interventie psihologica sunt eficiente in cresterea performantei si in schimbarea comportamentului. Exista o distinctie intre abilitatile psihologice si metodele utilizate pentru a atinge abilitatile psihologice. Abilitatile psihologice se refera la caracteristici invatate sau innascute ale sportivului care determina succesul in activitate. Metodele psihologice se refera la antrenamentul propriu zis care duce la abilitatile psihologice. Trei inventare mai des utilizate sunt prezentate pentru masurarea abilitatilor psihologice. Acestea sunt: Psychological Skills Inventory for Sports, The Athletic Coping Skills Inventory si Test of Performance Strategies.

Am discutat despre un program de dezvoltare a abilitatilor psihologice compus din sapte faze distincte. Aceste faze sunt: (a) identificarea clientului, (b) intalnirea initiala cu sportivul, (c) familiarizare psihologului sportiv cu specificul activitatii, (d) un plan de evaluarea a nevoilor, (e) stabilirea metodelor si strategiilor psihologice care vor fi introduse, (f) invatarea metodelor psihologice, si (g) evaluarea.

INTREBARI RECAPITULATIVE

Faceti o scurta trecere in revista a cercetarilor care sustin premisa ca programele de interventie psihologica sunt eficiente in dezvoltarea performantei sportive.

Faceti diferenta intre termenii "metode psihologice" si "abilitati psihologice" si dati exemple din fiecare.

Identificati trei inventare de evaluare a abilitatilor psihologice in sport si faceti diferenta intre ele.

Enumerati cei sapte pasi implicati intr-un program de dezvoltare al abilitatilor psihologice.

De ce este important sa determinam cine este potentialul client inca de la inceput.

CURS 3. UTILIZAREA TESTELOR PSIHOLOGICE IN SPORTUL DE PERFORMANTA

Cunoasterea personalitatii sportivului de catre antrenor reprezinta un aspect critic in ceea ce priveste succesul si exista tentatia de a utiliza teste psihologice pentru a afla informatii despre indivizii din echipa. Este esential ca specialistii sa inteleaga limitele testelor si uzul si abuzul testarii astfel incat sa stie ce trebuie si ce nu trebuie sa faca.

In anul 1985 APA (the American Psychological Association) a stabilit sapte principii privind utilizarea testelor psihologice care sunt explicate pe scurt in ceea ce urmeaza.

1. Cunoasterea principiilor testarii si eroarea de masurare

Rezultatele testelor nu sunt absolute sau incontestabile. Chiar si testele valide, care sunt de incredere, pot sa aiba erori de masurare. Sa presupunem ca vrei sa masori stima de sine la elevii de 13-15 ani care fac educatie fizica. Tu alegi un test bun pentru adulti din cauza ca nu exista teste specifice pentru tineri. Daca elevii nu inteleg itemii rezultatele nu vor fi de incredere. De obicei oamenii vor sa iasa intr-o lumina favorabila. Cateodata acestia raspund la intrebari dupa cum cred ca ar fi dezirabil social, un stil de raspuns cunoscut drept "sa te prefaci ca esti bun".

2. Cunoasterea propriilor limite

Persoanele au nevoie de pregatire speciala in evaluare psihologica pentru a fi calificate sa interpreteze rezultatele tetelor de personalitate.

3. Nu folosi testele psihologice pentru a selecta o echipa

Utilizarea exclusiva a testelor de personalitate pentru a selecta sportivii dintr-o echipa sau pentru a-i da afara dintr-o echipa reprezinta un abuz ce nu ar trebui tolerat.

4. Includerea explicatiilor si feedback-ului

Inainte sa completeze testele, sportivilor, elevilor si practicantilor de exercitii fizice ar trebui sa li se spuna care este scopul testelor, ce masoara si la ce va fi folosit acel test. Sportivii ar trebui sa primeasca un feedback personalizat in ceea ce privesc rezultatele, care sa le permita sa dobandeasca o viziune mai clara despre ei insisi in urma procesului de testare.

5. Asigura-i pe sportivi de confidentialitate

Daca nu le explici motivele testarii, subiectii devin de obicei suspiciosi si se intreaba daca antrenorul va folosi testele pentru a stabili formula de start sau pentru a exclude anumiti jucatori.

6. Alege o abordare intra-individuala

Ia drept exemplu evaluarea motivatiei unui practicant de exercitii fizice. Nu este atat de important sa stim daca motivatia lui de a face exercitii fizice e crescuta sau scazuta in raport cu cea a altor practicanti de exercitii fizice, ci cu ceea ce il motiveaza pe el (de exemplu sa fie cu familia).

7. Intelegerea si evaluarea personalizata a componentelor personalitatii

Psihologii sportivi evalueaza de obicei personalitatea in sport analizand anumite raspunsuri invocate in situatiile de care ei sunt interesati. De exemplu, antrenorii vor sa stie mai mult decat faptul ca un sportiv este anxios in general - ei vor sa stie cum face fata anxietatii sportivul respectiv. Astfel ca un test care masoara anxietatea in sport ar fi mai util pentru un antrenor decat un test care masoara anxietatea in general. De asemenea, un test care masoara motivatia pentru exercitii fizice ar fi mai util pentru un preparator fizic decat un test care masoara motivatia in general.

Ce sa faci si ce sa nu faci in testarea personalitatii

Ce sa faci

Vorbeste-le participantilor despre scopul testului de personalitate si cum va fi folosit.

Permite doar persoanelor calificate care inteleg principiile testarii si erorile de masurare sa aplice teste de personalitate.

Integreaza rezultatele testului de personalitate in ansamblul altor informatii obtinute de la participant.

Utilizeaza teste specifice pentru sport si exercitii fizice in masura in care este posibil, aplica aceste teste consultandu-te cu un psiholog sportiv.

Utilizeaza teste care masoara atat starea, cat si trasaturile de personalitate.

Furnizeaza-le participantilor un feedback personalizat privind rezultatele testului.

Compara persoanele cu propriul lor sistem de referinta decat cu normele.

Ce sa nu faci

Nu utiliza teste clinice de personalitate care pun accentul pe anormalitate pentru a studia participantii la exercitii fizice sau sportive.

Nu utiliza testele de personalitate pentru a stabili cine va face si cine nu va face parte dintr-o echipa sau un program sportiv.

Nu aplica si nu interpreta teste de personalitate daca nu esti calificat.

Nu utiliza testele de personalitate pentru a prezice comportamentul in sport sau exercitiu fizic fara a lua in considerare si alte surse de informatii cum ar fi date observatiile si evaluari ale performantelor.

SUMAR

Din dorinta de a cunoaste personalitatea si caracteristicile sportivilor, antrenorii sunt uneori tentati sa foloseasca teste psihologice. Este bine ca specialistii sa inteleaga limitele testelor si uzul si abuzul testarii astfel incat sa stie ce trebuie si ce nu trebuie sa faca. Intrebari importante care trebuie luate in considerare in ceea ce priveste testarea psihologica:

Ar trebui ca testele psihologice sa ne ajute sa selectam sportivii dintr-o echipa?

Ce calificare trebuie sa aiba cineva pentru a administra teste psihologice?

Ar trebui antrenorii sa le dea teste psihologice sportivilor?

Ce fel de teste psihologice ar trebui utilizate pentru sportivi?

Cum ar trebui sa fie administrate testele psihologice sportivilor?

INTREBARI RECAPITULATIVE

De ce nu trebuie utilizate teste psihologice pentru a selecta o echipa sportiva?

Testele psihologice pot fi utilizate si de nespecialisti?

Sportivii trebuie sa aiba un feedback personalizat privind rezultatele testului. Motivati.

CURS 4. STRATEGII DE OPTIMIZARE A ACTIVARII

Folosirea nediscriminativa a strategiilor de relaxare si de energizare, au determinat psihologii sportivi sa promoveze o potrivire mai atenta intre afectele precompetitionale si ajustarea psihologica. Aceasta abordare este cunoscuta sub numele de ipoteza ajustarii. Se pune accentul in cadrul acestei ipoteze in a fi siguri ca interventia aleasa pentru a relaxa sau a energiza sportivul se potriveste la simptomele pe care le are.

STRATEGIILE DE ENERGIZARE DE ECHIPA

In timp ce antrenorul se pregateste pentru noul sezon, el simte nevoia sa puna in miscare un numar de initiative destinate sa tina echipa focalizata si energizata pentru intregul sezon.

Stabilirea obiectivelor de echipa

Antrenorul stabileste un plan in cadrul caruia obiectivele trebuie sa fie indeplinite. In timp ce obiectivele de rezultat trebuiesc adresate, atentie sporita trebuie acordata obiectivelor de proces si performanta care ofera echipei sansa de a le realiza. Obiectivele trebuiesc monitorizate in mod regulat astfel ca progresul sa poata fi evidentiat.

Pep Talks

Aceasta tehnica folosita de antrenor sau de un membru marcant al echipei, este cea mai folosita metoda pentru a creste nivelul de activare al sportivilor. Unele dintre elementele unei pep talk eficient includ provocari personale, pilde, liniste, judecati de valoare si inflexiuni ale vocii.

Postere (BULLETIN BOARDS)

In mare masura mesajele de pe postere sunt identice cu cele din pep talk. Dar ele sunt mai mult transmise vizual decat verbal. Acestea trebuie plasate in locuri unde jucatorii sa nu le poata trece cu vederea.

Publicitatea sau ziarul echipei

Pot fi de mare ajutor in a genera un spirit de echipa. Daca jucatorii simt ca studentii din campus sunt alaturi de ei, vor lucra mai bine in pregatire. Interviuri cu antrenorul in care el atrage atentia cu privire la meciul urmator pot avea un efect benefic.

Suportul fanilor Sportivii profesionisti care se antreneaza 15 -20 de ore pe saptamana si au un numar de peste 40-50 meciuri pe sezon, au nevoie de ajutorul fanilor. Prezenta fanilor arata sportivilor ca ceea ce fac este important nu numai pentru ei insisi.

Antrenamentul inainte de competitie

Husak si Hemenway (1986) au studiat efectele antrenamentului din ziua meciului asupra activarii si performantei la inotatorii dintr-un colegiu. In aceasta investigatie membrii echipei de inot au efectuat antrenamente tari cu sase ore inainte de inceperea competitiei oficiale. Rezultatele nu au evidentiat o crestere semnificativa a performantei, dar au semnalat o reducere a trairilor de tensiune si anxietate la grupul care a efectuat antrenament inainte de competitie. Pentru ca tensiunea si anxietatea pot foarte usor afecta performanta, antrenamentele precompetitionale pot fi un mijloc eficient pentru pregatirea sportivilor pentru competitie.

STRATEGII IMEDIATE DE AUTO ENERGIZARE

Sportivul trebuie sa fie capabil "sa se porneasca si sa se opreasca". La strategiile de relaxare am invatat cum "sa reducem motoarele." Acum invatam cum "sa le pornim."

Stabilirea de scopuri individuale

Pentru a fi eficiente, aceste scopuri imediate trebuiesc formulate sau verbalizate chiar inainte de producerea evenimentului. Stabilirea scopurilor legata de un eveniment este o forma a discursului interior pozitiv care contine parametri specifici scopului.

Discursul interior

Am introdus aceasta notiune ca fiind un mijloc de dezvoltare a increderii in sine. Aici vorbim despre acest concept ca un mijloc de energizare a sportivului pentru efort si activitate sporita. Utilizarea unor cuvinte cu continut energetic cum ar fi: acum, du-te, loveste, tare.

Focalizarea atentionala

Sporirea atentiei este asociata cu activarea fiziologica crescuta. Strategiile destinate sporirii si ingustarii atentiei au ca rezultat activarea si o mai mare energie. Ingustarea campului atentional apare atunci cand inlaturam semnele irelevante care functioneaza pe post de distractori.

Imageria

Imageria are atat functie cognitiva, cat si una motivationala. Functia motivationala face din imagerie un energizant veritabil. Ca jucator de tenis, care se pregateste pentru un serviciu important, el poate vizualiza mingea care "tasneste" din racheta si "explodeaza" in terenul adversarului.

Auto - activarea

In plus de aceste tehnici mentionate mai sus, sportivul de succes isi dezvolta propriile metode de autoenergizare. Aceasta tehnica se numeste auto - activare. Jimmy Conners, fostul mare tenismen, obisnuia sa se loveasca pe picioare in timp ce rostea cuvinte de incurajare pentru a se activa inaintea unui meci.

SUMAR

Accentul in acest capitol se pune pe strategii de energizare ale activarii, destinate pentru a pregati sportivul pentru competitie. Strategiile de energizare sunt de doua tipuri: de echipa si individuale (de auto-energizare). Ipoteza ajustarii a fost discutata ca o necesitate a adaptarii oricarei interventii cu nevoile specifice si simptomele sportivului. Utilizarea nediscriminativa a interventiilor de relaxare sau activare, este complect nerecomandabila. In timp ce antrenorul pregateste viitorul sezon, el isi da seama de nevoia de a initia o serie de interventii pentru a pastra echipa focusata si energizata pentru intregul sezon. Strategiile necesare pentru a indeplini acest scop includ stabilirea scopurilor de echipa, utilizarea discutiilor mobilizatoare, utilizarea posterelor si gazetelor de perete, utilizarea publicitatii si articolelor de presa, stimulare a fanilor, pregatirea precompetitionala. Pentru o buna mobilizare a energiilor echipei, fiecare sportiv trebuie sa fie capabil sa se energizeze singur pentru o mobilizare imediata.

INTREBARI RECAPITULATIVE

Ce intelegeti prin ipoteza ajustarii? Dati exemple.

Care sunt diferentele intre strategiile de energizante de echipa si cele individuale?

Dati cateva exemple privind masura in care stabilirea scopurilor de echipa energizeaza si motiveaza grupul.

Furnizati exemple in care discursul mobilizator al antrenorului poate energiza sau supra-energiza membrii echipei.

Alegeti cateva afirmatii pe care le puteti plasa pe un poster sau o gazeta de perete.

Cum poate mobiliza si energiza o echipa publicitatea sau informatiile din presa?

CURS 5. IMAGERIA IN SPORTUL DE PERFORMANTA

Sportivii de elita folosesc imageria si vizualizarea din dorinta de a-si depasi performantele. Imageria este o tehnica de interventie cognitiv-comportamentala pe care o vom discuta in continuare. 

DEFINITIA IMAGERIEI

Prin imagerie se intelege ,,utilizarea tuturor simturilor pentru a crea sau recrea o experienta in minte" (Vealey si Greenleaf, 2001). O detaliere a acestei scurte definitii va clarifica mai multe aspecte privind imageria. Retinem astfel ca: (a) imaginea se realizeaza la nivel mental, in absenta stimulilor externi; (b) imaginea implica unul sau mai multe simturi; (c) imaginea este creata din informatii stocate in registrul senzorial, memoria de lucru sau memoria de lunga durata.

Alti termeni pe care ii folosim ca sinonime pentru imagerie sunt: repetitia simbolica si cognitiva, repetitia mentala, vizualizarea si antrenamentul mental.

ANTRENAMENTUL MENTAL CA FORMA DE IMAGERIE

Literatura despre antrenamentul mental ofera numeroase indicii pentru aplicatiile generale ale imageriei in sport. Exista numeroase dovezi stiintifice care atesta faptul ca imageria este un proces cognitiv-comportamental eficient pentru invatarea si dezvoltarea deprinderilor motorii. Cercetarile asupra antrenamentului mental au relevat cateva principii care asigura eficienta acestuia.

Nivelul de experienta al sportivului

S-a constatat ca sportivii de elita beneficiaza de antrenamentul mental in mai mare masura decat incepatorii (Feltz si Landers, 1983). Cu cat experienta in sport este mai mare, cu atat antrenamentul mental va fi mai eficient pentru ei.

Componenta cognitiva a experientei

Antrenamentul mental este mai eficient pentru activitatile care necesita gandire si planificare (Hird, Landers, Thomas si Horan, 1991).

Factorul timp in antrenamentul mintal

Cand vorbim de antrenamentul mental, mai mult, nu inseamna in mod necesar mai bine. Apeland la o sarcina din baschet, Etnier si Landers (1996) au demonstrat ca atunci cand sportivii se antreneaza fizic constant, practicarea antrenamentului mental intre 1 si 3 minute este mai eficienta decat atunci cand este prelungita la 5-7 minute.

TEORII CARE EXPLICA FUNCTIONAREA IMAGERIEI

Cu toate ca au fost publicate numeroase cercetari privind eficienta imageriei si antrenamentului mental in sport, psihologii sportivi stiu putine despre motivele pentru care ele sunt utile sau despre maniera in care functioneaza.

Teoria psihoneuromusculara

Aceasta teorie sustine ca imageria declanseaza pattern-uri neuromusculare subliminale care sunt identice celor existente in miscarea reala.

Teoria invatarii simbolice

Aceasta teorie difera de cea anterioara prin faptul ca nu considera relevanta activitatea electrica subliminala in explicarea mecanismelor imageriei mentale. Antrenamentul mental si imageria functioneaza pentru ca individul pur si simplu isi planifica in avans propriile actiuni. Secventele motorii, sarcinile si solutiile alternative sunt prelucrate mai intai cognitiv, raspunsul fizic declansandu-se ulterior.

Teoria atentiei si activarii

Teoria atentiei si activarii integreaza aspectele cognitive ale teoriei invatarii simbolice si aspectele fiziologice ale teoriei psihoneuromusculare. Conform teoriei amintite, imageria faciliteaza performanta in doua moduri. Din perspectiva fiziologica, imageria poate ajuta sportivul sa-si regleze nivelul de activare pentru a realiza o performanta optima. Din perspectiva cognitiva, imageria poate ajuta sportivul sa se concentreze selectiv pe o anumita sarcina. Daca sportivul se focalizeaza pe imaginea unei sarcini relevante, el va fi mai putin distras de stimulii irelevanti.

RELATIA DINTRE IMAGERIE SI MODALITATILE SENZORIALE

Doi factori importanti trebuie luati in considerare atunci cand vorbim de utilizarea imageriei in sport. Primul ar fi perspectiva din care imageria este practicata, iar al doilea, modalitatea senzoriala prin care imageria este experientiata.

Perspectivele aplicarii imageriei

Exista doua perspective de aplicare a imageriei: una interna si alta externa. In imageria interna, sportivul se imagineaza pe sine executand o sarcina sportiva, privindu-se din interiorul corpului sau. Dimpotriva, imageria externa este un lucru mai putin obisnuit pentru noi. In imageria externa ne vedem pe noi insine din afara corpului nostru, privindu-ne de la distanta.

Modalitati senzoriale

Am definit imageria ca fiind ,,utilizarea tuturor simturilor pentru a crea sau recrea o experienta in minte". In imageria mentala utilizam vazul, auzul, mirosul, gustul si simtul proprioceptiv. Simtul proprioceptiv se refera la informatiile tactile si kinestezice. Sensibilitatea kinestezica reprezinta informatiile transmise creierului despre miscarile de la nivelul tendoanelor si muschilor. Atat imageria interna, cat si cea externa utilizeaza toate cele cinci simturi, desi anumite abilitati sportive beneficiaza in mod special de unele dintre ele. Este in general acceptat ca imageria interna solicita sensibilitatea kinestezica intr-un grad mai mare decat imageria externa.

SUMAR

Imageria este procesul in care se folosesc toate simturile pentru a crea sau recrea o experienta in minte. Alti termeni folositi ca sinonime in definirea imageriei sunt: repetitia cognitiva sau simbolica, repetitia mentala, vizualizarea sau antrenamentul mental.

Factorii care modereaza relatia dintre imagerie si performanta includ nivelul aptitudinal al sportivului si componenta cognitiva a deprinderilor. Cu cat nivelul abilitatilor sportivului este mai ridicat si cu cat componenta cognitiva a deprinderii este mai pregnanta, cu atat relatia dintre imagerie si cresterea performantei este mai puternica.

Teoriile care explica eficienta imageriei in invatarea deprinderilor motorii sunt: teoria psihoneuromusculara, teoria invatarii simbolice si teoria atentiei si activarii.

Procesul imageriei poate fi realizat atat dintr-o perspectiva interna, cat si dintr-o perspectiva externa. Indiferent ce perspectiva este utilizata, sunt implicate toate simturile. Cercetarile recente sugereaza ca o perspectiva externa care se focalizeaza pe sensibilitatea kinestezica este mai eficienta pentru cresterea performantei, comparativ cu perspectiva interna.

INTREBARI RECAPITULATIVE

Dati o definitie scurta si una extinsa a imageriei.

Faceti diferenta intre imagerie si antrenamentul mental.

Dati exemple de termeni care sunt utilizati ca sinonime pentru imagerie.

Care sunt factorii ce determina sau modereaza puterea relatiei dintre imagerie si cresterea performantei sportive? Explicati.

De ce imageria este mai eficienta la sportivii experimentati decat la incepatori?

Numiti trei teorii care incearca sa explice modul in care imageria faciliteaza performanta sportiva. Pe care dintre ele o sustineti si de ce?

CURS 6. PROGRAME DE INTERVENTIE COGNITIV COMPORTAMENTALE CARE FOLOSESC IMAGERIA SI RELA XAREA

Asocierea tehnicilor de relaxare cu imageria este un element specific tuturor programelor de interventie cognitiv-comportamentala destinate cresterii performantei si controlului activarii. Aceasta asociere are la baza efectul de potentare al tehnicilor de relaxare asupra imageriei (Suedfeld si Bruno, 1990).

Cele trei programe de interventie cognitiv-comportamentala prezentate in acest capitol sunt: repetitia vizual-motorie a comportamentului (Visual Motor Behavioral Rehearsal), inocularea stresului si managementul stresului. Desi ne vom concentra asupra acestor trei programe de interventie, acest lucru nu inseamna ca alte programe nu pot fi eficiente.

Repetitia vizual-motorie a comportamentului

Acest program a fost dezvoltat de Suinn (1972, 1994) pe baza adaptarii tehnicilor de desensibilizare ale lui Wolpe (1958) utilizate de catre acesta in cazul unor fobii. Metoda lui consta in: (1) relaxare corporala, utilizand o versiune prescurtata a tehnicii de relaxare musculara progresiva Jacobson, (2) practicarea imageriei raportat la o situatie specifica din sport si (3) folosirea imageriei pentru a executa o deprindere specifica intr-un mediu stresant. Mai recent, Suinn (2000) considera acest antrenament ca fiind o tehnica de management al anxietatii. Tehnica lui Suinn invata sportivul sa foloseasca relaxarea si tehnicile imaginative pentru a crea mental situatii din competitie. Exersand mental situatii stresante, sportivului ii va fi mai usor sa faca fata dificultatilor din timpul competitiilor reale. Suinn recomanda folosirea imageriei interne in antrenamentul vizual-motor, dar sugereaza ca sportivul poate apela si la imageria externa pentru a-si identifica propriile greseli.

Antrenamentul de inoculare a stresului

Este un program cognitiv-comportamental dezvoltat de Meichenbaum (1977, 1985) care incorporeaza tehnici de relaxare, imagerie si alte tehnici cognitive intr-un tot unitar. Elementul cheie al antrenamentului de inoculare a stresului este expunerea progresiva a sportivului la situatii din ce in ce mai stresante cu scopul de a-l face imun la efectele negative ale stresului. Treptat, sportivul este supus unor situatii de stres carora le poate face fata. Aflat in stare de relaxare, i se sugereaza sa se imagineze pe sine (in vitro), adaptandu-se progresiv la evenimente din ce in ce mai stresante. In acest mod, sportivul anticipeaza interactiunile stresante si experimenteaza strategii de coping. Ulterior, sportivul este expus la situatii reale (in vivo), in care nivelul stresului este crescut gradual, permitand aplicarea strategiilor de coping invatate. Astfel, se produce o adaptare graduala la stres.

Antrenamentul de management al stresului

Este un program de interventie cognitiv-comportamentala dezvoltat de Smith (1980) care include relaxarea, imageria si alte procese cognitive. La fel ca antrenamentul de inoculare a stresului, acest program contine trei stadii. Diferenta dintre cele doua programe de management al stresului este evidenta in cel de-al treilea stadiu. Antrenamentul de inoculare a stresului vizeaza abilitatea persoanei de a se acomoda unor nivele reduse de stres, in timp ce antrenamentul de management al stresului a fost dezvoltat pentru situatii stresante de mare intensitate.

In faza de conceptualizare a stresului, sportivul este ajutat sa inteleaga natura stresului in general, si sa identifice sursele stresului sau, in special. El invata ce anume ii cauzeaza stresul si modalitatile de adaptare la acesta. In timpul acestei faze el descopera, de asemenea, ca poseda deja un numar de strategii utile in adaptarea la stres. In faza de achizitie a abilitatilor, sportivul invata si practica raspunsuri integrate de adaptare. Aceste raspunsuri sunt bazate pe relaxare, imagerie, respiratie ampla si alte abilitati cognitiv-comportamentale. Persoana este invatata sa declanseze aceste abilitati cu ajutorul limbajului interior.

SUMAR

Programele de antrenament destinate optimizarii imageriei se focalizeaza pe cresterea controlabilitatii si claritatii imaginilor percepute.

Sunt prezentate trei programe de interventie cognitiv-comportamentala care includ imageria si relaxarea. Acestea sunt: repetitia vizual-motorie a comportamentului, antrenamentul de inoculare a stresului si managementul stresului.

INTREBARI RECAPITULATIVE

Enumerati interventiile cognitiv-comportamentale prezentate in acest capitol si discutati eficienta acestora.

Dati cateva exemple in care imageria ar putea fi utilizata pentru invatarea strategiilor de joc.

Dati exemple specifice asupra modului in care imageria poate fi utilizata pentru a motiva un sportiv in directia efortului si activarii.

CURS 7. STRATEGII DE RELAXARE IN SPORT

Aceste proceduri se adreseaza sportivilor care au o activare crescuta. Pericolul este ca sportivii sa fie gresit "diagnosticati" de antrenorii lor ca fiind tensionati si anxiosi si ca atare exercitiile de relaxare sa ii faca apatici si cu un camp atentional prea larg. Atunci cand se invata strategiile de relaxare, in scopul cresterii performantei, este esential ca sportivul sa isi imagineze nivelul optim de activare sau relaxare pe care si l-ar dori.

RELAXAREA PROGRESIVA

Tehnicile moderne de relaxare progresiva sunt adaptari ale celor create de Edmond Jacobson (1929,1938). Procedura complecta a lui Jacobson implica tensionarea si relaxarea sistematica a grupelor de muschi intr-o ordine prestabilita. Relaxarea incepe cu muschii de la mana stanga, apoi de la mana dreapta, piciorul stang si apoi dreptul, abdomen, spate, piept si umeri si terminand cu ceafa si muschii faciali. Intreaga procedura poate dura luni de zile. In stadiile de inceput, o singura sesiune este dedicata relaxarii totale a unei singure grupe musculare. Chiar daca nu ne vine sa credem ca un sportiv ar fi in stare sa dedice atata timp pentru a invata sa se relaxeze, procedura lui Jacobson este bine acceptata de sportivi. Un program bine structurat de relaxare necesita mult antrenament la inceput. Oricum, dupa cateva luni de repetitii si antrenamente, este posibil sa se declanseze raspunsul de relaxare in doar cateva secunde.

Au fost elaborate versiuni mai scurte ale tehnicii Jacobson (Davis si colab.,1995: Greenberg,1996). O trecere in revista asupra problemei, efectuata de Carlson si Hoyle (1993) furnizeaza date evidente care arata ca procedurile prescurtate ale tehnicii Jacobson sunt eficiente in reducere anxietatii, tensiunii si stresului. Cercetarile au aratat clar ca procedurile de relaxare progresiva sunt eficiente in declansarea raspunsului de relaxare. Mai mult, numeroase cercetari au aratat ca asocierea cu alte interventii cognitive sau de control al activarii, au dus la cresterea performantei sportive. De exemplu, Wrisberg si Anshel (1989) au demonstrat ca relaxarea folosita in combinatie cu imageria a fost eficienta in cresterea performantei jucatorilor de baschet juniori (cresterea procentajului de aruncari libere). Fiecare dintre aceste interventii, luate separat nu au avut aceeasi eficienta. In combinatie cu o pregatire adecvata, relaxarea musculara progresiva este eficienta in cresterea tolerantei la durere (Broucek, Bartholomew, Landers si Linder,1993).

TRAININGUL AUTOGEN

In timp ce relaxarea musculara progresiva se bazeaza pe contractii dinamice si relaxari musculare, antrenamentul autogen se bazeaza pe trairi asociate cu segmente si musculatura corpului. Tehnica este foarte asemanatoare cu autohipnoza si se bazeaza pe cercetarile timpurii asupra hipnozei. Procedura a fost initiata de psihiatrul german Johannes Schultz. Lucrand cu pacienti in stare de hipnoza, el a observat ca ei prezentau intotdeauna doua senzatii corporale asociate cu raspunsul de relaxare. Aceste doua senzatii erau greutatea in membre si o senzatia generalizata de caldura in corp, brate si picioare. In forma cea mai simpla, trainingul autogen consta intr-o serie de exercitii mentale destinate realizarii acestor doua senzatii corporale.

Tabelul 7.1 Instructiuni si afirmatii propuse care pot fi incluse intr-un program de training autogen

Gasiti o camera linistita unde nu veti fi deranjat.

Alegeti un loc confortabil unde puteti sta pe un fotoliu sau un pat unde puteti sta intins.

Inchide-ti ochii si puneti de-o parte gandurile din lumea de afara.

Incepeti exercitiile respiratie adanca pentru a va ajuta sa va relaxati.

Inspirati usor, expirati, inspirati, expirati, inspirati, expirati.

De fiecare data cant expirati simtiti tensiunea care se disipeaza din corp.

Acum din momentul in care va simtiti relaxat si respiratia s-a stabilizat, incepeti prin a va sugera ca membrele incep sa devina mai grele.

"Bratul drept incepe sa fie mai greu," "Bratul stang incepe sa fie mai greu," "Ambele brate incep sa fie mai grele," Piciorul drept incepe sa fie mai greu," "Piciorul stang incepe sa fie mai greu," "Ambele picioare incep sa fie mai grele," "Bratele si picioarele incep sa fie mai grele."

"Bratul drept incepe sa fie mai cald," "Bratul stang incep sa fie mai cald," "Ambele brate incep sa fie mai calde," "Piciorul drept incepe sa fie mai cald," "Piciorul stang incepe sa fie mai cald," Ambele picioare incep sa fie mai calde," "Bratele si picioarele incep sa fie mai calde."

"Regiunea toracica incepe sa fie calda si inima mea bate incet si regulat."

Focalizati-va cateva minute asupra batailor inimii, in timp ce repetati in gand ca simtiti bataile inimii ca sunt incete si regulate.

Focalizati-va cateva minute asupra respiratiei in timp ce repetati in gand ca respiratia o simtiti calma si relaxata.

Repetati de cateva ori : "Stomacul meu devine mai cald."

Repetati de cateva ori : "Simt o racoare placuta pe frunte."

In timp ce traiti aceste senzatii de caldura si greutate in membre, caldura in plexul solar si racoare pe frunte, imaginati-va ca va aflati pe o plaja calda si savurati o limonada rece, privind valurile marii care se apropie si se retrag.

In timp ce va bucurati de aceasta imagine relaxanta (sau alta imagine asemanatoare), repetati auto-afirmatii relaxante.

"Ma simt linistit."

"Ma simt calm si relaxat."

"Mintea mea este relaxata."

MEDITATIA

Meditatia, ca o forma de relaxare, este strans legata de conceptele de atentie selectiva. In practicarea meditatiei, individul incearca sa-si focuseze atentia pe un singur gand, sunet sau obiect. Meditatia va avea ca rezultat declansarea raspunsului de relaxare daca este practicata intr-un mediu linistit si se asociaza cu o atitudine pasiva si scaderea tonusului muscular.

Cel care este in mare masura responsabil de a fi exportat meditatia in culturile occidentale este Maharishi Mahesh Yogi din India. Denumita meditatie transcedentala , ea a fost pe larg acceptata in Statele Unite precum si in vestul Europei. Cea mai comuna procedura mintala folosita in meditatia transcedentala este repetarea in liniste a unei mantre. Mantra este un simplu sunet desemnat de instructor. Subiectii stau intr-o pozitie confortabila cu ochii inchisi. Ei se concentreaza pe respiratia adanca in timp ce repeta mantra. Treptat, sunetul mantrei inceteaza si mintea experientiaza ganduri mai subtile si in final se ajunge la sursa gandului. Este clar ca diferitele forme de meditatie pot reduce anxietatea si tensiunea prin evocarea raspunsului de relaxare, dar nu este suficiente de clar daca au un efect facilitator asupra performantei. La fel ca si alte forme de relaxare, efectele meditatiei asupra performantei sportive sunt indirecte. Meditatia are un efect direct asupra reducerii anxietatii, tensiunii si stresului, care la randul lor are un efect facilitator asupra performantei sportivului inclinat spre anxietate. Incercarea de a lega meditatia in mod direct de imbunatatirea performantei sportive are rezultate amestecate.

SUMAR

Procedura lui Jacobson de relaxare progresiva implica o tensionare si o relaxare a unor grupe musculare specifice intr-o anumita ordine. Relaxarea incepe cu muschii de la bratul stang, apoi de la bratul drept, picior stang si drept abdomen, spate, piept si umeri si se termina cu muschii gatului si ai fetei. Forme prescurtate si versiuni ale acestei proceduri, sunt de asemenea eficiente in reducerea tensiunii, anxietatii si stresului.

Trainingul autogen si relaxarea musculara progresiva au ca rezultat declansarea raspunsului de relaxare. In timp ce relaxarea progresiva se bazeaza pe contractii si relaxari dinamice ale muschilor, trainingul autogen se bazeaza pe trairile inregistrate in segmentele si musculatura corpului. Trainingul autogen este foarte similar cu autohipnoza si se bazeaza pe primele cercetari asupra hipnozei. In trainingul autogen sportivul se concentreaza pe atingerea unei senzatii de greutate in membre si pe trairea unei calduri generalizate in corp, brate si picioare.

Meditatia este legata direct de conceptul atentiei selective. In practicarea meditatiei, individul tinde spre o focalizare necritica a atentiei sale pe un singur gand, sunet sau obiect. Meditatia are ca rezultat raspunsul de relaxare daca este practicata intr-un loc linistit, asociata cu o atitudine pasiva si descrestere a tonusului muscular.

INTREBARI RECAPITULATIVE

Explicati programul de relaxare progresiva conceput de Jacobson. Care sunt principiile stiintifice care stau la baza aceste tehnici?

Este necesara utilizarea intregului program Jacobson sau poate fi scurtat sau modificat?

Relaxarea progresiva produce imbunatatirea performantei sportive? Explicati.

In ce masura trainingul autogen este legat de relaxarea progresiva si autohipnoza?

Care sunt cele doua senzatii corporale pe care se bazeaza trainingul autogen? Cum se creeaza aceste doua senzatii?

Trainingul autogen cauzeaza cresteri ale performantei? Explicati.

Explicati modul in care meditatia poate declansa raspunsul de relaxare.

Meditatia conduce la cresterea performantei sportive? Explicati.

CURS 8. BIOFEEDBACK-UL SI PERFORMANTA SPORTIVA

S-a demonstrat ca fiinta umana isi poate controla voluntar functiile sistemului nervos autonom. Biofeedback-ul este o tehnica relativ noua care se bazeaza pe acest principiu (Davis si colab.,1995 ; Greenberg,1996).

Antrenamentul prin biofeedback foloseste aparatura specifica pentru a detecta raspunsurile sistemului nervos autonom. De exemplu, subiectul monitorizeaza un semnal acustic al batailor propriei inimi si incearca prin ganduri, trairi si senzatii sa-si incetineasca rata pulsului. Odata ce individul invata sa recunoasca trairile asociate cu reducerea ratei pulsului, instrumentul este inlocuit si el incearca sa-si controleze rata pulsului fara ajutor. Acesta este scopul terapiei prin biofeedback. Oamenii care sufera de anxietate cronica sau boli cauzate de anxietate pot beneficia de antrenamentul prin biofeedback pentru ca atunci cand invata sa-si reduca parametri sistemului nervos simpatic, ei invata indirect sa reduca anxietatea si tensiunea. Biofeedback-ul are in principiu acelasi efect ca si relaxarea progresiva, antrenamentul autogen sau meditatia. Prin utilizarea celor trei tehnici mentionate inainte, subiectul se relaxeaza; ceea ce reduce activarea si descreste activitatea sistemului nervos simpatic. Cu biofeedback-ul subiectul exerseaza scaderea unor parametri fiziologici cu ajutorul unei aparaturii specifice. Se realizeaza scaderea activarii si cresterea relaxarii.

Aparatura

Teoretic, biofeedback-ul poate fi foarte folositor pentru sportivii care acuza anxietate excesiva si activare puternica. Daca sportivii pot fi antrenati sa-si controleze raspunsurile fiziologice in conditii de laborator, ei ar putea fi capabili sa-si transfere aceasta abilitate in conditiile de competitie. In urma cu 30-40 de ani aparatura pentru biofeedback era costisitoare. Costurile medii pentru o aparatura complexa care masura pulsul, EEG, EMG sau raspunsul electrodermal depasea posibilitatile unui club sportiv, chiar si in SUA. Astazi exista variante mai putin costisitoare. Iata cateva dintre cele mai importante modalitati de antrenament prin biofeedback:

Temperatura cutanata

Este forma cea mai des utilizata si cea mai putin costisitoare. Atunci cand sportivul este puternic activat, o cantitate suplimentara de sange este pompata spre organele vitale. O parte din aceasta cantitate suplimentara de sange vine din vasele de sange periferice, lasand mainile reci si amortite. Efectul stresului este descresterea temperaturii cutanate la extremitati. Subiectul poate monitoriza temperatura cutanata pentru a descoperi ce modalitati de raspuns, ganduri sau fraze autogene sunt mai eficiente pentru a creste temperatura. Subiectii sunt antrenati sa foloseasca tehnici de relaxare si afirmatii autogene in procesul de biofeedback. Desi exista instrumente foarte sofisticate, un simplu termometru cutanat este de ajuns pentru a monitoriza temperatura cutanata.

Electromiografia

O alta modalitate foarte folosita ca tehnica biofeedback consta in utilizarea unui aparat de feedback electromiografic (EMG). Electrozii sunt atasati pe o grupa de muschi pe brat sau antebrat si subiectul incearca sa reduca tensiunea musculara prin utilizarea unor semnale vizuale sau auditive ale activitatii electrice musculare. Semnalele vizuale provin de la un osciloscop pe care subiectul il priveste.

Electroencefalograma

Un al treilea instrument utilizat pentru biofeedback este electroecefalograma (EEG). In mod obisnuit este denumit antrenamentul undelor cerebrale. Impulsuri electrice de slaba intensitate provenite de la miliarde de celule nervoase pot fi detectate prin electrozi plasati pe scalp. Exista patru tipuri de baza de unde cerebrale care sunt inregistrate de electroencefalograf. Undele beta predomina in perioadele de excitare si activare puternica. Undele alfa predomina cand subiectii sunt relaxati si au mintea intr-o faza neutra. Subiectul este instruit sa initieze acest tip de unde.

Alte metode

Unele metode sunt folosite mai frecvent, cum ar fi raspunsul electrodermal, pulsul sau tensiunea arteriala. Alte metode sunt doar cu potential de utilizare cum ar folosirea unui stetoscop pentru a monitoriza bataile inimii. Altele ar fi monitorizarea frecventei respiratiei, aciditatea stomacului, constrictia sfincterelor sau analiza sangelui.

Biofeedback-ul este o metoda eficienta pentru reducerea efectelor anxietatii si stresului. Daca un sportiv nu isi poate controla anxietatea si stresul folosind relaxarea progresiva, trainingul autogen sau meditatia, atunci poate fi incercata tehnica de biofeedback. Pentru a incepe o astfel de pregatire este nevoie de un specialist profesionist.

Biofeedback si performanta

In conditii de antrenament, sportivul invata sa isi controleze sistemul nervos autonom. Trairile si experientele asociate modalitatea de a reduce raspunsul sistemului nervos simpatic sunt apoi transferate in mediul sportiv. In anumite cazuri, biofeedback-ul poate fi aplicat in mediul sportiv. De exemplu, Costa, Bonaccorsi si Scrimali (1984) au utilizat biofeedback-ul la jucatorii de handbal pentru a reduce anxietatea precompetitionala.

Diferenta dintre succes si esec in cazul a doi sportivi egali din punct de vedere fizic depinde deseori de abilitatea de a adapta stresului competitional. Biofeedback-ul furnizeaza o modalitate prin care sportivii isi pot determina nivelele activarii fiziologice si sa invete cum sa faca modificari constiente pentru a reduce anxietatea si sa-si imbunatateasca performanta. Un numar de cercetari stiintifice au fost initiate pentru a determina efectul biofeedback-ului asupra performantei sportive. Zaichkowsky si Fuchs (1988) au trecut in revista 42 de studii care abordau efectul biofeedback-ului asupra performantei sportive. 83% din aceste studii au gasit ca biofeedback-ul este eficient in facilitarea performantei sportive, la fel ca si in starea de bine a sportivului. Mai recent, Petruzzello, Landers si Salazar (1991), Boutcher si Zinsser (1990), Blumenstein, Bar-Eli, Tenenbaum (1995) au relatat ca antrenamentul cu biofeedback este foarte eficace in inducerea raspunsului de relaxare si de o eficacitate moderata in imbunatatirea performantei sportive.

SUMAR

Biofeedback-ul utilizeaza aparatura pentru a ajuta indivizii sa-si controleze raspunsurile sistemului nervos autonom. De exemplu, un sportiv monitorizeaza un semnal acustic al propriei sale inimi si incearca diferite ganduri, trairi sau senzatii pentru a-si putea reduce ritmul cardiac. Odata ce subiectul invata sa recunoasca trairile asociate cu reducerea ritmului cardiac, aparatul este inlaturat si sportivul incearca sa-si controleze parametri cardiaci fara ajutor extern.

INTREBARI RECAPITULATIVE

Explicati cum functioneaza biofeedback-ul. Ce trebuie facut ca sa devina mai eficient?

Biofeedback-ul produce imbunatatiri ale performantei? Explicati.

Explicati diferenta dintre biofeedback si alte metode de relaxare.

CURS 9. ROLUL HIPNOZEI IN SPORT

La fel ca imageria, hipnoza este un proces cognitiv - comportamental care are atat functie cognitiva, cat si motivationala. In sensul cognitiv, hipnoza este utilizata pentru restructurarea modalitatilor prin care sportivii gandesc despre ei si despre situatiile intalnite in sport, precum si pentru perfectionarea deprinderilor. In sens motivational, hipnoza este folosita pentru a modifica emotii, a reduce anxietatea, cresterea sau descresterea activarii si marirea efortului depus.

In faza initiala de inductie, hipnoza este din punct de vedere fiziologic identica cu relaxarea musculara progresiva, trainingul autogen sau meditatia. Toate aceste strategii de interventie sunt asociate cu reducerea consumului de oxigen, scaderea ratei respiratiei si ritmului cardiac. Mai tarziu, in stadiul sugestiei hipnotice, individul va putea experimenta o modificare si mai accentuata a functiilor fiziologice in concordanta cu sugestiile motivationale stabilite. Din cauza faptului ca nu este bine inteleasa, hipnoza nu este utilizata pe scara larga ca o strategie de interventie in mediul sportiv. O prima mentiune clara a utilizarii hipnozei in sport a avut loc in 1973 cu ocazia meciului pentru titlul mondial la box intre Muhammad Ali si Ken Norton. Norton a apelat la un specialist in hipnoza pentru a incerca sa-i dezvolte increderea in sine si a-i reduce anxietatea precompetitionala. Exista o unanimitate intre specialisti in a considera ca hipnoza este strans asociata cu notiunea de a raspunde mai usor sugestiilor.  

TEORII ASUPRA HIPNOZEI

Teoria social - cognitiva

Social - cognitivistii reprezentati de Spanos (1991), contesta notiunea de stare hipnotica, preferand sa considere hipnoza ca un proces interpersonal. Subiectii dezvolta comportamente hipnotice pentru ca au atitudini pozitive, motivatii sau asteptari care duc la o dorinta de a intra in imaginile si gandurile sugerate de hipnotizator.

Hipnoza - stare de constiinta modificata

In timpul starii hipnotice sau in transa, individul este susceptibil la sugestiile facute de terapeutul hipnotizator. Psihologii care sustin acest punct de vedere sunt grupati in jurul lui Erickson (1980).

Teoria neodisociationista

Teoria neodisociationista a lui Hilgard se bazeaza pe doua asumptii : (a) exista un sistem central de control care este responsabil de planificare si monitorizarea functiilor creierului: si (b) exista parti relativ autonome subordonate sistemelor cognitiv comportamentale (ex. controlul miscarilor, perceptia, memoria). In starea normala, cele doua sisteme lucreaza in armonie unul cu altul. In transa hipnotica, cele doua sisteme sunt disociate unul de celalalt.

CE POATE SI CE NU POATE HIPNOZA

Desi exista multe controverse privind hipnoza, psihologii sunt de acord in general in priveste aplicatiile:

Abilitatea de a experientia fenomenul hipnotic nu indica vulnerabilitate sau slabiciune de personalitate.

Hipnoza nu este acelasi lucru cu somnul desi este legat de acesta.

Raspunsul la hipnoza depinde mai mult de efortul si abilitatile individului decat de talentul terapeutului.

In timpul hipnozei, indivizii isi mentin capacitatea de a-si controla comportamentul, sunt constienti de ce se intampla in jur.

Amnezia spontana sau uitarea sunt fenomene rar intalnite ca si consecinte ale hipnozei.

Un individ nu este necesar sa intre in stare hipnotica ca sa raspunda sugestiilor.

Rolul inductiei hipnotice este acela de a creste sugestibilitatea intr-o oarecare masura.

Hipnoza nu este o procedura periculoasa daca este practicata de clinicieni calificati.

Majoritatea indivizilor hipnotizati nu mimeaza intrarea in transa pentru a deveni cooperanti sau compleanti.

Hipnoza nu poate creste acuratetea memoriei.

Hipnoza nu poate facilita retrairea unor experiente din copilarie.

ATINGEREA TRANSEI HIPNOTICE

Cinci faze sunt asociate cu inducerea transei la un subiect. Acestea sunt: pregatirea subiectului, procesul de inductie, faza hipnotica, trezirea si faza posthipnotica.

Pregatirea subiectului - in pregatirea subiectului, el trebuie eliberat de orice temeri sau prejudecati asupra hipnozei. Trebuie distruse anumite mituri. Subiectii sunt incunostiintati ca vor detine controlul tot timpul si vor putea iesi din transa hipnotica daca vor dori acest lucru.

Faza de inductie - in timpul acestei faze terapeutul isi hipnotizeaza pacientul. Exista mai multe tehnici de inductie. Cel mai bune tehnici sunt asociate cu relaxarea, focalizarea atentionala si imageria.

Faza hipnotica - persoana hipnotizata este solicitata sa raspunda imaginativ sau fizic sugestiilor terapeutului. Aceste sugestii sunt de obicei menite sa alerteze sau sa activeze subiectul.

Trezirea - terapeutul sugereaza pacientului ca el se va trezi la un anumit semnal. De exemplu el poate spune: " Voi numara pana la trei iar cand pronunt cifra trei, te vei trezi".

Faza posthipnotica - sugestiile date subiectilor in timpul hipnozei sunt destinate influentarii acestora in timpul fazei posthipnotice, dupa cei ei au iesit din transa. Sugestiile date sportivilor trebuie sa se focalizeze pe ceea ce ei vor simti in diferite situatii competitionale.

HIPNOZA SI PERFORMANTA SPORTIVA

Cu cat sportivul este mai deschis si mai susceptibil la sugestii, cu atat el va beneficia mai mult de sugestiile furnizate sub hipnoza. Depinde mult de gradul sugestibilitate al fiecarui individ.

Odata ce individul este hipnotizat si este posibila intrarea intr-o transa mai adanca, sugestiile oferite vor fi mai eficiente.

Sugestiile pozitive sunt eficiente in facilitatea performantei, indiferent daca sportivul mai este sau nu este hipnotizat.

Tehnicile de activare sunt mai utile decat sugestiile hipnotice pentru dezvoltarea rezistentei si fortei musculare.

Sugestiile negative cauzeaza totodeauna scadere in performanta. Este probabil cel mai important principiu. 6. Hipnoza poate ajuta un sportiv de succes, dar nu poate face dintr-un sportiv foarte slab un performer de succes.

SUMAR

Hipnoza este definita ca o procedura in decursul careia sunt sugerate modificari in senzatii, perceptii, ganduri, trairi si comportamente. Exista trei perspective diferite cu privire la starea hipnotica: perspectiva social - cognitivista, perspectiva starii de constiinta modificate si perspectiva teoriei neodisociationista. Inductia transei hipnotice parcurge cinci faze. Acestea sunt : pregatirea subiectului, procesul de inductie, faza hipnotica, trezirea si faza post hipnotica. Sugestiile hipnotice si sugestiile post hipnotice sunt aplicate in timpul fazei hipnotice. Daca este utilizata corespunzator, hipnoza este eficienta in cresterea performantei sportive. Sugestiile pozitive sunt benefice sportivului, indiferent daca el este hipnotizat sau nu.

INTREBARI RECAPITULATIVE

De ce credeti ca intre psihologi exista controverse cu privire la intelesul si existenta strarii hipnotice sau a transei?

Care sunt diferentele si asemanarile dintre hipnoza si meditatie?

Daca nu credeti in existenta transei hipnotice, puteti fi de acord cu eficacitatea hipnozei ca mjloc de modificare a senzatiilor, perceptiilor, gandurile si comportamentelor?

CURS 10. ALEGEREA OBIECTIVELOR

Alegerea obiectivelor este o teorie asupra motivatiei care explica modul in care sportivii se energizeaza pentru a deveni mai productivi si eficace (Locke si Latham,1990). Obiectivele stabilite de sportivi pot sa-i motiveze atat intrinsec, cat si extrinsec, depinzand de de gradul de internalizare si personalizare ale acestora.

TIPURI DE OBIECTIVE SI EFICIENTA LOR

Obiective de rezultat

Acestea se focalizeaza pe rezultatele evenimentului sportiv si in mod obisnuit implica o anume comparatie interpersonala. Este uzual pentru antrenori sa vorbeasca despre numarul de victorii pe care spera sa le obtina intr-un sezon.

Obiective de performanta

Se refera la activitatea pe care sportivul o are indiferent de ceilalti colegi sau de echipa. Exemplu de obiectiv de performanta ar fi realizarea unui numar de 25 de puncte intr-un meci de baschet.

Obiective de proces

Se focalizeaza pe comportamentele specifice din cadrul unei performante. Fiecare din aceste comportamente reflecta tehnici corecte si eficiente in executarea unor sarcini sportive.

Se pare ca o strategie de stabilirea a obiectivelor care le utilizeaza pe toate cele trei este cea mai utila pentru sportiv in termeni de dezvoltarea psihologica cat si din punct de vedere al imbunatatirii performantei. Cel mai important lucru pentru sportiv si antrenor este ca ei sa inteleaga distinctia clara intre cele trei si sa le utilizeze eficient.

DE CE ALEGEREA OBIECTIVELOR IMBUNATATESTE PERFORMANTA

Dupa Locke, Shaw, Saari si Latham (1981), exista patru modalitati de baza prin care alegerea obiectivelor poate influenta performanta:

Directionarea atentiei

Alegerea unui obiectiv specific determina sportivul sa-si focalizeze atentia pe acest obiectiv si pe sarcina asociata acestuia.

Mobilizarea efortului

Odata atentia directionata spre un obiectiv particular, este necesar ca sportivul sa depuna efortul necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

Persistenta

Atat timp cat obiectivul este prezent si sportivul vrea sa-l atinga, el va persista in efortul necesar sa-l indeplineasca. Secretul unui sportiv bun consta in persistenta la antrenamente si in stabilirea unor obiective clare si precise.

Dezvoltarea unor noi strategii de invatare

Formularea de noi obiective nu numai ca directioneaza atentia, mobilizeaza efortul si sustine persistenta, dar in acelasi timp obliga sportivul sa invete cai noi si mai bune pentru a-si indeplini sarcina sau abilitatile.

PRINCIPIILE ALEGERII UNOR OBIECTIVE EFICIENTE

Obiectivele trebuie sa fie specifice, masurabile si observabile

Termenii de specific, masurabil si observabil sunt legati unii de ceilalti. Un obiectiv specific este acela care se focalizeaza exact pe scopul de atins. De exemplu, "sa am un procentaj de 80% din aruncari libere" este specific, dar "sa devin un bun jucator de baschet", nu este specific.

Identificarea clara a constrangerilor de timp

Un obiectiv bine stabilit trebuie sa fie temporal in sensul ca trebuie sa se specifice constrangerile de timp, dar si sa reflecte o durata adecvata pentru realizare. Insusirea temporala adauga caracteristici motivationale obiectivului.

Utilizarea unor obiective de dificultate moderata: ele sunt superioare atat celor prea usoare, cat si celor foarte dificile

Obiectivele trebuie sa fie de dificultate moderata astfel incat sportivii sa munceasca mult si sa se intrebuinteze pentru a le atinge.

Notati obiectivele stabilite si monitorizati progresele obtinute

Un obiectiv eficient este unul pe care sportivul il noteaza si il monitorizeaza regulat pentru a determina daca s-au facut progrese. Trebuie sa se aibe grija ca acest lucru sa nu se transforme intr-o sarcina laborioasa si istovitoare.

Utilizarea unei combinatii intre obiectivele de proces, performanta si rezultat

Asa cum am amintit in sectiunea anterioara, o strategie cu obiective multiple duce la o performanta mai buna si la rezultate psihologice superioare. Nu este recomandata utilizarea doar a strategiei cu obiective de rezultat.

Utilizarea unor obiective de scurta durata pentru a realiza scopuri cu bataie lunga

Daca un halterofil isi fixeaza ca obiectiv sa ridice 120 de kilograme, el trebuie sa inceapa prin a-si fixa scopuri de scurta cursa, cum ar fi sa ridice 100 de kilograme peste doua luni. Eficacitatea alegerii obiectivelor de lunga si scurta durata este sprijinita de literatura din domeniul psihologiei sportului (Gould, 2001, Bar-Eli, Hartman si Levy-Kolker,1994).

Stabilirea de obiective de performanta individuale si de echipa

In general, cand vorbim de scopuri de echipa, ne gandim in termeni de obiective de rezultat. De exemplu, o echipa de baschet isi formuleaza ca scop sa joace in playoff la sfarsitul sezonului.

Alegerea obiectivelor de antrenament, cat si de competitie

Antrenorii recunosc importanta covarsitoare a antrenamentului eficient in pregatirea competitiei. Modul in care un individ sau o echipa se pregateste la antrenamente este in corelatie directa cu performanta din competitie. Este important sa recunoastem ca sportivii petrec mai mult timp in salile de antrenament decat in competitii.

Fiti siguri ca obiectivele sunt internalizate de catre sportivi

Sportivii trebuie sa accepte si sa internalizeze scopurile lor indiferent cine le impune. Sportivii trebuie sa se simta ca sunt in control (autodeterminare), dar nu trebuie in mod necesar sa-si stabileasca singuri scopurile pentru a se simti in acest mod.

Luati in considerare diferentele individuale si de personalitate in alegerea obiectivelor

Antrenorii trebuie sa fie constienti de importanta diferentelor individuale atunci cand stabilesc scopuri de echipa sau individuale. Esecul unui plan particular de stabilire a obiectivelor poate fi datorat ignorarii diferentelor psihologice individuale si nu calitatii stategiei utilizate.

ERORI COMUNE IN STABILIREA OBIECTIVELOR

Afirmatii neclare cu privire la obiective

O problema comuna multor sportivi este ca obiectivele lor sunt vagi si generale si astfel ei nu pot sa-si dea seama daca au progresat (Weinberg si colab.,1997).

Esecul in a elabora o strategie de atingere a obiectivelor

Un obiectiv fara un plan de realizare a acestuia, duce de cele mai multe ori la ineficienta. Un fotbalist isi alege ca scop sa marcheze 10 goluri in campionat. Care este planul lui pentru al ajuta sa realizeze acest lucru? Fara un plan bine pus la punct pentru a-si ameliora forta si precizia sutului, este putin probabil ca va reusi.

Esecul in a urma strategia de realizare a obiectivului

Odata ce strategia si planul a fost ales, este necesar sa urmam realizarea lui.

Esecul in a monitoriza progresele in performanta

Esecul in a monitoriza progresele masurabile si observabile in sport face imposibila demonstrarea ca alegerea obiectivelor functioneaza.

Descurajarea

Sunt multe cai prin care descurajarea poate sabota eficacitatea alegerii obiectivelor in sport. Iata cateva dintre ele: dificultatea obiectivelor, folosirea scopurilor de rezultat, prea multe scopuri.

SUMAR

Alegerea obiectivelor este o teorie motivationala care energizeaza sportivul pentru a deveni mai productiv si eficient. Cele trei tipuri principale de obiective sunt cele de proces, de performanta si de rezultat. Cercetarile sustin strategia obiectivelor multiple in sport si exercitiul fizic. Alegerea obiectivelor influenteaza comportamentul prin directionarea atentiei, mobilizarea efortului, persistenta si dezvoltarea unor noi strategii de invatare.

Au fost identificate si discutate 10 principii ale alegerii eficiente a obiectivelor si erorile comune in alegerea obiectivelor.

INTREBARI RECAPITULATIVE

Identificati cele trei mari categorii de obiective si faceti diferenta intre ele. Furnizati exemple pentru fiecare.

Enumerati cele 10 principii ale stabilirii eficiente a obiectivelor.

De ce este important ca si obiectivele sa fie internalizate de catre sportiv? Ce inseamna pentru un obiectiv sa fie internalizat?

Care sunt cele mai comune erori care pot efecta stabilirea scopurilor? Puteti sa adaugati altele? Care sunt acestea?

Ar trebui ca sportivii sa-si stabileasca propriile lor obiective sau ar trebuie ca antrenorul sa se implice in acest proces?

CURS 11. TEHNICI DE AUTODIALOG

Din diverse motive, un sportiv poate sa nu se simta increzator in sine intr-o anumita situatie, contrar abilitatilor de care dispune. Lipsa increderii in sine va avea un efect negativ asupra performantei sportive. Cand un jucator de baschet paseste spre linia de fault in incercarea de a marca cele doua aruncari libere, ii vin in minte o serie de ganduri referitoare la autoeficacitatea lui. O gandire pozitiva este reflectata in cognitii de tipul: "Am exersat cu succes de mii de ori aruncarile libere si am un procentaj foarte bun. Voi reusi si de data asta". Din nefericire, la multi sportivi, in momentul respectiv apar ganduri de genul: "Ar trebui sa fiu in stare sa marchez aceste aruncari libere, dar ce se intampla daca ratez tocmai acum?". Cei doi sportivi din exemplul de mai sus pot fi la fel de dotati din punct de vedere al abilitatilor, pot avea aceeasi experienta, dar nivelul de incredere in sine difera. In cele doua situatii, discursul interior poate fi eficient pentru consolidarea autoeficacitatii in primul caz si pentru inlocuirea gandurilor negative cu ganduri pozitive in cel de-al doilea caz. Vom aborda in continuare discursul interior ca o tehnica cognitiva eficienta pentru intarirea increderii in sine in situatii specifice.

Categorii de discurs interior

Landin si Herbert (1999) intr-un studiu privind jucatorii de tenis, disting trei tipuri de discurs interior:

Enunturi concise privind maniera de realizare a sarcinilor specifice, care in final se vor solda cu invatarea implicita a tehnicii de joc - Aceasta categorie de vorbire cu sine se refera la cuvinte sau afirmatii care prefigureaza un procedeu tehnic. De exemplu, atunci cand sportivul isi spune "sari, loveste, urmareste mingea", fiecare cuvant utilizat contureaza de fapt o secventa a unei tehnici sau a unui procedeu de joc.

Incurajare si efort - Consta in cuvinte sau afirmatii care te incurajeaza sa perseverezi, sa lupti mai mult. De pilda, in anticiparea unei partide foarte grele de box un antrenor poate recurge la stimulari verbale de tipul: "O sa reusesti!", ,, O sa-l rapui, leule!".

Cuvinte-dispozitie - Se refera la cuvinte care precipita sau amplifica o dispozitie afectiva sau o stare de activare. De exemplu, adesea, in momentele decisive sau de deruta ale unei competitii, antrenorii recurg la cuvinte cheie, cum ar fi "Loveste! Repede! Atentie! Stanga! Acum! etc." pentru a-i mobiliza pe jucatori, pentru a le sugera o schimbare de strategie sau pentru a le spori starea de vigilenta.

Alegerea afirmatiilor cu rol de promteri

Pentru a functiona eficient, sugeram ca aceste afirmatii sa fie (a) scurte si simple din punct de vedere fonetic, (b) asociate logic cu abilitatea implicata si (c) adecvate secventei temporale a sarcinii de executat.

Discursul interior este util in diverse situatii:

Construirea si dezvoltarea autoeficacitatii - discursul interior este eficient in stimularea gandurilor si emotiilor care conduc la convingerea ca o persoana este competenta si capabila sa execute o sarcina.

Formarea deprinderilor - invatarea unor noi tehnici necesita efort, pasiune si consecventa. Discursul interior este eficient in a-l sustine pe sportiv sa continue munca asidua in scopul atingerii unui obiectiv valoros. Devenind competent in practicarea unei noi deprinderi, sportivul isi schimba de fapt rutinele negative cu altele pozitive.

Controlul efortului - sportivul trebuie sa fie capabil sa depuna un efort sustinut in timpul antrenamentelor si competitiilor. Discursul interior ii poate sugera sportivului adoptarea unui comportament adecvat pentru a satisface cerinta de intensificare a efortului atunci cand este nevoie pe parcursul unei competitii sau cerinta de mentinere a efortului in aceleasi limite in beneficiul performantei.

Concentrarea atentiei - pe langa mentinerea efortului, este nevoie uneori ca sportivul sa-si reaminteasca ca este important sa-si focalizeze atentia pe o singura sarcina. Cuvinte sau enunturi de tipul: "Atentie!", "Acum!", ,,Ramai concentrat!" prezente in limbajul intern pot ajuta sportivul sa se centreze pe sarcina.

Construirea afirmatiilor din discursul interior

Sentimentele de incredere, eficienta sau control personal pot fi dezvoltate daca antrenorul sau psihologul sportiv asista sportivul in alegerea si construirea afirmatiilor ce pot fi utilizate in timpul competitiei sau in pregatirea pentru competitie. Este vorba de anumite declaratii autoafirmative privind prezenta abilitatilor, deprinderilor, atitudinilor pozitive sau convingerilor necesare pentru atingerea unei performante. Aceste afirmatii trebuie sa fie credibile si clare. Avand in vedere ca nu exista nici o garantie ca ele vor functiona de prima data si ca nu putem anticipa semnificatia pe care le-o va acorda sportivul in momentele respective, acesta trebuie stimulat sa foloseasca declaratiile respective si in momentele in care nu are stricta nevoie de ele.

Cercetari care confirma importanta discursului interior

Teodorakis, Weinberg, Natsis, Douma si Kazakas (2000) fac o excelenta trecere in revista a cercetarilor care confirma eficienta utilizarii strategiilor de discurs interior in imbunatatirea performantelor in sarcini sportive. In plus, ei prezinta rezultatele a patru experimente initiate pentru a compara eficienta strategiilor de discurs interior cu rol "motivational" cu a celor de ,,instruire". Autorii concluzioneaza ca strategiile "de instruire" (care se refera la tehnica) sunt superioare strategiilor motivationale atunci cand sarcinile includ deprinderi motorii fine (fotbal sau badminton). Atunci cand sarcina implica forta si rezistenta, cele doua strategii de discurs interior sunt la fel de eficiente in imbunatatirea performantei.

SUMAR

Discursul interior este o strategie cognitiva importanta, utilizata pentru dezvoltarea increderii in sine in situatii specifice. Se poate exprima verbal sub forma unor cuvinte spuse sau si mai simplu sub forma unor ganduri spontane. Categoriile de discurs interior includ afirmatii legate de tehnica, declaratii folosite pentru incurajare si cuvinte care schimba dispozitia afectiva. In consecinta, discursul interior este utilizat pentru dezvoltarea increderii in sine, ajuta la dezvoltarea abilitatilor tehnice, schimba dispozitiile sau sustine efortul si focalizeaza atentia.

INTREBARI RECAPITULATIVE

Discutati despre legatura dintre discursul interior - incredere in sine.

In ce situatii este util discursul interior?

Cum se construiesc afirmatiilor din discursul interior?

Ce sustin cercetarile asupra discursului interior?

CURS 12. COEZIUNEA GRUPULUI SPORTIV

Coeziunea de echipa este un termen care reflecta tendinta grupului de a fi uniti si de a ramane uniti in urmarirea scopurilor de echipa.

Coeziunea sociala este gradul de atractie interpersonala intre membrii grupului. Coeziunea sociala este importanta in sportul juvenil si in competitiile de amatori. Pentru acesti sportivi componenta sociala este prioritara fata de nevoia de a castiga competitiile.

Coeziunea de sarcina reflecta gradul in care membrii grupului isi indeplinesc scopurile de performanta. Echipele profesioniste, de elita, tind spre o mare coeziune de sarcina. Pentru astfel de echipe, victoria reprezinta o mai mare prioritate decat socializarea.

MODELUL CONCEPTUAL AL COEZIUNII

Widmeyer, Brawley si Carron (1985) au dezvoltat modelul conceptual al coeziunii de echipa, avand la baza distinctia intre coeziunea de sarcina si cea sociala. Modelul conceptual are in vedere interactiunea dintre orientarea de grup a sportivului (social vs. sarcina) si perceptia sportivului asupra echipei.

Daca sportivul se gandeste la echipa ca si la o unitate, numim acest lucru integrarea in grup (IG). Daca el se gandeste la atractia lui fata de echipa sau membrii ei, numim aceasta atractie individuala sau atractie spre grup. Din combinatia intre cele doua tipuri de orientari de grup si cele doua tipuri de perceptii asupra grupului rezulta patru dimensiuni diferite ale coeziunii :

Integrare in grup - social (IG - SO)

Integrare in grup - sarcina (IG -SA )

Atractia individuala spre grup - social (AI - SO)

Atractia individuala spre grup - sarcina (AI - SA)

Figura 9.1. Modelul conceptual asupra coeziunii (adaptat dupa Widmeyer, Brawley si Carron, 1985)

EVALUAREA COEZIUNII

In aceste capitol ne vom opri la doua instrumente de evaluare a coeziunii care pot oferi informatii concrete, utile antrenorilor.

Matricea sociometrica

Aceasta tehnica de masurare utilizeaza o strategie de observare a comportamentului. Antrenorul sau cineva desemnat observa interactiunile dintre membrii echipei. Acea persoana noteaza cu "plus" atunci cand doua persoane sau mai multe interactioneaza pozitiv si cu "minus" atunci cand interactioneaza negativ. Fiecare observatie este inregistrata pe o matrice, care permite sa vedem sintetic toate interactiunile din echipa. Matricea sociometrica are capacitatea de a recunoaste tendinte in relatiile dintre membrii unei echipe si poate fi utila antrenorilor. Ea trebuie insa utilizata cu precautiile de rigoare si coroborata cu alte indicii culese prin observarea comportamentului, inainte de a actiona pentru a realiza interventii la nivelul grupului.

Chestionare pentru evaluarea coeziunii

Group Environment Questionnaire (GEQ) este inventarul de prima alegere pentru psihologii sportivi in ultimii 20 de ani. masoara cele patru dimensiuni ale coeziunii de echipa ilustrate in tabelul 9.1. GEQ continua sa fie utilizat pe scara larga de cercetatori si practicieni. Recent, chestionarul a fost adaptat pentru normele romanesti (Craciun, 2006), fiind utilizat in practica in cadrul Laboratorului de Psihologie a Sportului din cadrul UBB Cluj.

SUMAR

Modelul conceptual al coeziunii de echipa este bazat pe interactiunea dintre orientarea spre grup a sportivului (sociala si de sarcina) si perceptia sportivului asupra echipei in termeni de atractie individuala si integrare in grup. Fara nici o tagada, coeziunea privind sarcina este un predictor fidel al performantei de echipa in sporturile interactive.

INTREBARI RECAPITULATIVE

Prezentati modelul conceptual al coeziunii.

Cum se poate evalua coeziunea grupului prin utilizarea matricii sociometrice ?

Cum se poate evalua coeziunea grupului prin utilizarea chestionarului GEQ ?

CURS 13. DETERMINANTI AI COEZIUNII IN ECHIPA SPORTIVA

Performanta sportiva

Cercetarile au demonstrat o relatie semnificativa intre coeziunea de echipa si performanta sportiva (Carron si Dennis,1998). Aceasta relatie este mai puternica atunci cand vorbim de coeziunea privind sarcina si luam in considerare sporturile interactive (volei, baschet, fotbal, sporturi in care membrii echipei interactioneaza). Cele mai multe cercetari indica faptul ca aceasta coeziunea a echipei duce la o performanta mai buna, dar si performantele echipei conduc la cresterea coeziunii echipei. Aceasta din urma relatie pare mai puternica.

Efectele coeziunii asupra momentului psihologic

Echipele care se bucura de un grad mare de coeziune privind sarcina, perceptia momentului psihologic este mai pronuntata.

Predictia aderentei viitoare la grup

In special pentru sportivii tineri este important ca experienta sportiva sa duca la continuarea participarii, deci la aderenta la grup. Sportivii care demonstreaza nivele ridicate ale coeziunii sociale au asteptari mari cu privire la continuarea participarii la activitatea sportiva de grup.

RECOMANDARI PENTRU IMBUNATATIREA COEZIUNII

Coeziunea este un lucru care nu apare de la sine, ea trebuie dezvoltata. Este acum nimerit sa oferim celor interesati cateva sugestii pentru dezvoltarea unor strategii practice necesare cresterii coeziunii in echipele sportive.

Imbunatatirea coeziunii sociale

Echipele de juniori si cele care fac sport de placere, pentru divertisment, sunt grupuri care au nevoie de coeziune sociala ridicata.

Un antrenor intelept nu ar trebui sa astepte sau sa ceara o "pace" sociala in echipa sa.

Stilul de conducere democratic, suportiv ar trebui utilizat cit mai mult posibil.

Capitanul de echipa ar trebui ales de membrii echipei, el avand un rol activ in dezvoltarea si urmarirea realizarii scopurilor comune.

Mediul in care se desfasoara activitatea trebuie structurat in asa fel, incat sportivii sa se simta egali prin recunoasterea meritelor si recompensarea acestora.

Cu orice motiv trebuie sa fie evitata perceptia ca antrenorul are ca favoriti pe unii din membrii echipei.

Prin orice mijloace trebuie incercata crearea unui climat de caldura in echipa - Este recomandabil sa se utilizeze un inventar pentru masurarea climatului de echipa. Acesta poate fi utilizat la inceput pentru constatarea starii de fapt, inainte de a implementa strategiile de dezvoltare a climatului motivational, dupa care se face o noua masurare pentru a vedea rezultatele muncii depuse.

Antrenorii trebuie sa-si cunoasca bine elevii - Fiecare sportiv vrea sa simta ca reprezinta ceva special. Antrenorul poate facilita acest lucru interesandu-se sincer de elevii lui.

Dezvoltarea unui sens al "apartenentei" pentru sportivii din echipa. Sportivii au nevoie sa simta ca echipa este a lor, nu a antrenorului. Acest proces poate fi facilitat prin permisiunea din partea antrenorului ca sportivii sa aiba un cuvant de spus in timpul procesului de luare a deciziilor.

Sublinierea aspectelor de succes ale echipei chiar in caz de infrangere. Este important sa se gaseasca ceva pozitiv, cum ar fi un procentaj imbunatatit la aruncarile din actiune, mai putine mingi pierdute, chiar daca eforturile depuse nu au adus victoria echipei.

Imbunatatirea coeziunii de sarcina - Atata timp cat coeziunea de sarcina pare a avea un efect benefic la toate nivelele sportive, antrenorii pot folosi o serie de strategii in incercarea de a imbunatati coeziunea echipei.

Nu trebuie asteptat ca in randul echipei sa nu existe conflicte - In cazul in care conflictul devine o problema pentru unitate echipei, se vor folosi o serie de strategii privind rezolvarea de conflicte (vezi Craciun, 2005).

Folosirea cu precadere a unui stil de conducere directiv sau participativ - Multi sportivi de elita se simt confortabil cu un stil de conducere directiv sau autoritar. Atata timp cat scopul lor principal este victoria si performanta la un nivel inalt, sarcina antrenorului va fi facilitarea acestui proces. Sportivii ajunsi la acest nivel nu sunt prea interesati sa aiba un antrenor suportiv, prieten sau confident.

Scopurile de echipa trebuie explicate clar jucatorilor - Atat sportivii individuali, cat si cei din sporturile colective au nevoie de sens, de o directie. Scopurile trebuie sa fie atat provocatoare, cat si realiste.

Sublinierea importantei lucrului in echipa in timpul antrenamentelor si al meciurilor - Lucrul in echipa se poate invata si exersa, exact ca si unele abilitati specifice sau strategii. Din acest motiv, este o buna idee sa se aloce o parte din antrenament unor exercitii specifice care sa incurajeze munca in echipa.

Incercarea de a dezvolta un sentiment de mandrie privind apartenenta la un subgrup din cadrul echipei. Am discutat anterior despre faptul ca marimea grupului este un determinant in dezvoltarea coeziunii de echipa. Cu cat grupul este mai mare, cu atat este mai dificil sa mentii coeziunea.

Evitarea pe cat posibil a formarii de " clici" in randul echipei. "Clicile" sau "gastile" actioneaza aproape intotdeauna in opozitie cu scopurile principale ale echipei. De cele mai multe ori acestea se formeaza atunci cat nevoile jucatorilor nu sunt implinite, cand echipa sufera multe infrangeri ori cand unii jucatori considera ca nu sunt folositi destul, in concordanta cu valoarea lor.

Team building

Este un proces prin care se asigura cresterea unitatii si a coeziunii, echipa functionand mai eficient, fara convulsii. Procesul de team building ar trebui sa aiba ca rezultat cresterea coeziunii intre membrii gruparii. Din analiza literaturii de specialitate rezulta ca exista mai multe abordari in procesul de team building. Eficienta tehnicilor de team building este sustinuta de rezultatele unor cercetari. Exista interventii directe in procesul de team building. In aceste abordari, psihologul sportiv lucreaza direct cu sportivii in cadrul unor seminarii educationale pentru a dezvolta o unitate privind scopurile, identitatea echipei, coeziunea, comunicarea si increderea la toate nivelele.

In interventiile indirecte, psihologul sportiv instruieste antrenorii si managerii pentru ca ei sa fie capabili sa sustina seminarii de team building cu sportivii. Acest tip distinct de team building este compus din patru stadii. In primele trei faze se invata lucruri generale despre coeziune, roluri si norme, stabilirea scopurilor, colaborare, conformitate, etc. Ultima faza presupune aplicarea unor interventii specifice in echipa, pe baza celor invatate in seminarii.

SUMAR

Cercetarile au demonstrat o relatie semnificativa intre coeziunea de echipa si performanta sportiva. Coeziunea este un lucru care nu apare de la sine, ea trebuie dezvoltata. Exista diverse sugestii pentru dezvoltarea unor strategii practice necesare cresterii coeziunii in echipele sportive. Team building-ul este un proces prin care se asigura cresterea unitatii si a coeziunii, echipa functionand mai eficient, fara convulsii.

INTREBARI RECAPITULATIVE

Care este relatia dintre performanta sportiva si coeziune?

Ce se intelege prin team building?

Prezentati cateva recomandari privind cresterea coeziunii de sarcina.

Prezentati recomandari privind cresterea coeziunii sociale.

CURS 14. CONDUCEREA GRUPULUI SPORTIV

Barrow (1977) definea conducerea grupului ca fiind "un proces comportamental de influentare a indivizilor si a grupurilor spre alegerea scopurilor" (p.232). Aceasta definitie este importanta pentru ca pune accentul pe viziunea pe care trebuie sa o aiba conducatorul grupului (ex., obiective, scopuri) si subliniaza necesitatea interactiunilor dintre lider si membrii grupului.

TEORII PRIVIND CONDUCEREA GRUPULUI

Teoriile care sustin importanta trasaturilor de personalitate

Liderii de succes au o mare varietate de trasaturi de personalitate si nu poseda in mod obligatoriu un set de caracteristici universale. Ca si o concluzie practica, antrenorii incepatori nu ar trebuie sa se descurajeze daca nu au trasaturi de personalitate comune cu antrenorii sau liderii de notorietate.

Teorii bazate pe abordari comportamentale

Majoritatea liderilor eficienti se impart in doua categorii: cei care se caracterizeaza prin consideratie si cei care initiaza structurile. Consideratia se refera la prietenie, respect, incredere reciproca si caldura intre conducator si subordonati. Initierea structurilor inseamna un comportament de clarificare a relatiilor cu subordonatii, manifestat prin reguli clare si proceduri prin care sa se realizeze scopurile si obiectivele organizatiei. In practica aceste caracteristici sunt mai greu de intrunit intr-o singura persoana si se prefera ca antrenorul principal sa fie caracterizat prin initierea structurilor si cel secund prin consideratie si promovarea unei relatii calde cu jucatorii.

Teoria contingentei (Fiedler, 1967)

Modelul contingentei sugereaza ca eficacitatea unui lider este oarecum situational - specifica, iar liderii eficienti intr-o situatie pot sa nu dea acelasi randament intr-o alta situatie. Fiedler (1967) sustine ca eficacitatea unui lider depinde in mod egal atat de stilul sau de conducere a grupului, dar si de cat de favorabila este conjunctura in care el evolueaza. Succesul unui lider este contingent de relatia dintre stilul de conducere (trasatura de personalitate) si masura in care situatia ii permite sa-si exercite influenta.

TEORII INTERACTIONISTE SPECIFICE SPORTULUI

Din informatiile furnizate pana acum apare evident faptul ca trebuie luati in considerare atat factorii care tin de persoana liderului, cat si factorii care tin de situatie si mediu. Un model viabil asupra liderului trebuie sa contina obligatoriu cei doi factori, cat si interactiunile dintre acestia.

Modelul mediat cognitiv al liderului

Smoll si Smith (1989) elaboreaza un model teoretic al comportamentului liderului in care inglobeaza variabile situationale, cognitive, comportamentale si variabile individuale. Ei sustin ca comportamentele antrenorilor sunt influentate de factori situationali si de contextul sportiv (nivelul competitiei, tipul de sport, gen, etc.). Autorii sunt constienti ca un model comprehensiv al leadership-ului trebuie sa ia in considerare atat procesele cognitive, cat si diferentele individuale.

Modelul multidimensional al liderului in sport

Modelul multidimensional propus de Chelladurai (1978) sustine ca eficacitatea liderului sportiv depinde de caracteristicile sportivilor si de aspectele limitative ale situatiei in care el evolueaza. In acest model, satisfactia sportivului si performanta lui sunt privite ca un rezultat al interactiunii dintre trei componente ale conducerii grupului sportiv: comportamentul prescris, comportamentul preferat si comportamentul actual.

Figura 14.1 Modelul multidimensional al liderului in sport, adaptare dupa Chelladurai (1978)

ANTECEDENTE ALE LEADERSHIP-ULUI

Varsta si experienta. Cu cat sportivii inainteaza in varsta si devin mai maturi, este de presupus ca ei prefera antrenori mai autocratici si mai suportivi din punct de vedere social.

Genul. Barbatii prefera comportamente mai autocratice si directive in instruire, pe cand femeile prefera comportamente mai democratice si un stil care lasa sportivii sa participe la luarea deciziilor.

Nationalitatea. Studiile transculturale arata ca sportivii din mediul anglo-saxon nu difera notabil din punctul de vedere al stilului de antrenorat pe care il prefera. Comparativ cu acestia, sportivii japonezi au o mai mare preferinta pentru suport social si comportamente autocratice..

Tipul de sport. Sportivii care practica sporturi interactive (baschet, volei, fotbal) prefera un stil de conducere mai autocratic decat sportivii din sporturile colective (inot, bowling sau tenis).

CONSECINTE ALE LEADERSHIP-ULUI

Satisfactia. Atunci cand stilul decizional al antrenorului este acelasi cu cel preferat de sportiv, satisfactia este prezenta. Satisfactia sportivilor este un predictor puternic al compatibilitatii antrenor - sportiv.

Coeziunea. Studiile au aratat ca antrenorii perceputi ca fiind competenti in instruire si antrenament, cei care ofera feedback-uri pozitive, suport social si sunt democratici ca stil de conducere au echipe cu un grad mai mare de coeziune (Pease si Kozub, 1994).

Performanta. Studiile sustin afirmatia conform careia comportamentele specifice ale antrenorilor in care exista congruenta intre comportamentul preferat si cel actual sunt legate cu cresteri in performanta sportiva.

Motivatia intrinseca. Un studiu (Vallerand si Losier, 1999) demonstreaza ca antrenorii cu un stil mai autocratic formeaza sportive cu nivele mai reduse ale motivatiei intrinseci si ale competentei percepute decat antrenorii cu stil de conducere mai democratic.

SUMAR

Teoria trasaturilor universale se bazeaza pe notiunea ca liderii importanti poseda trasaturi de personalitate universal valabile care ii fac sa reuseasca in orice situatie. In ceea ce priveste abordarea comportamentala, cercetarile au aratat ca cele mai importante comportamente pentru un lider eficient sunt consideratia si initierea structurilor. Teoria contingentelor a lui Fiedler sustine ca liderii poseda dispozitii de personalitate care ii ajuta sa devina conducatori eficienti in anumite situatii si in altele nu. Teoriile comportamentale situational - specifice se bazeaza pe notiunea ca anumite comportamente specifice ajuta indivizii sa devina lideri eficienti in anumite situatii si nu in altele. Teoria multidimensionala sustine ca liderul eficient este o functie a congruentei dintre comportamentul prescris, cel actual si cel preferat.

Cele patru componente ale conducerii eficiente a grupului sunt: calitatile liderului, stilul de conducere, factorii situationali si caracteristicile componentilor grupului.

INTREBARI RECAPITULATIVE

Ce sustin teoriile care explica leadership-ul prin trasaturile de personalitate?

Explicati modelul multidimensional al liderului in sport.

Mentionati cei mai importanti factori personali si situationali care afecteaza comportamentul conducatorului grupului sportiv.

Prezentati cateva din consecintele comportamentului de conducere, dupa modelul lui Chelladurai (1978).

Liderii de succes par a avea in comun anumite calitati. Care sunt acestea?