NORMA DE DREPT ADMINISTRATIV

NORMA DE DREPT ADMINISTRATIV

Dreptul este o ordine normativa a comportamentului uman, norma juridica este definita ca reprezentand regula sociala de comportament caracterizata prin generalitate, impersonalitate si obligativitate, instituita sau recunoscuta de autoritatea publica avand acest atribut conferit de societate, si a carei aplicare se asigura prin acceptarea constienta de catre destinatarii ei, nerespectarea fiind sanctionata de catre forta de constrangere specializata a statului.

Ipoteza normei de drept administrativ

Ipoteza reprezinta primul element al structurii acesteia si ea poate sa faca referire la:

imprejurarile, conditiile, situatiile in care se aplica norma juridica (art. 2 din Legea nr. 60/1991);

subiectele de drept, persoane fizice sau juridice, care cad sub incidenta normei (art. I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ);

definitii (art. l din Legea nr. 215/2001, a administratiei publice locale, astfel cum a fost ea modificata prin Legea nr. 286/2006);

principii (art. 3 din Hotararea de Guvern nr. 1209/2003 privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarului public);

scopul unei anumite autoritati publice sau al unei anumite activitati (art. 2 din Ordonanta de Guvern nr. 81/2001 privind infiintarea si organizarea Institutului National de Administratie, aprobata cu modificari prin Legea nr. 106/2002);

explicarea semnificatiei unor termeni (2 din Legea nr. 195/22 mai 2006 a descentralizarii).

In practica, in linii mari, pot aparea doua categorii de situatii:

Cand legea impune cu precizie administratiei un anumit comportament, ii "dicteaza" ce anume trebuie sa faca, iar aceasta trebuie sa se supuna intocmai, fiind vorba de "competenta legata", iar ipoteza are caracter absolut determinat.

b) Cand legea se multumeste sa creeze cadrul general si lasa posibilitatea agentului sa aprecieze, in functie de circumstante, daca va face sau nu ceea ce ea consacra in termeni generici. Se exemplifica, sugestiv, cu situatia unui juriu, care are deplina libertate sa decida o anumita selectie.

Dispozitia normei de drept administrativ Dispozitia normei juridice, in general, reprezinta, "miezul normei juridice", ea cuprinzand drepturile si obligatiile subiectelor participante la raporturile sociale, conduita acestora, ceea ce formeaza continutul normei juridice.

Sunt recunoscute trei categorii de dispozitii, care se regasesc intr-un mod specific si in sfera acestui tip de norma juridica:

dispozitii imperative, prin care se impune o anumita conduita subiectului de drept;

dispozitii prohibitive, prin care se interzice o anumita conduita subiectului de drept;

dispozitii permisive atunci cand se prevede o anumita actiune, lasandu-se la alegerea subiectului de drept daca va face sau nu ceea ce norma ii permite, dar nu-1 obliga.

Sanctiunea normei de drept administrativ

In teoria dreptului, conceptul de sanctiune este analizat din doua puncte de vedere: in sens larg, prin sanctiune se intelege orice masura de natura sa asigure respectul regulii de drept, prin masuri de natura sa asigure respectul regulii de drept, fie prin a impiedica violarea normei (sanctiune preventiva), fie prin a reprima aceasta violare (sanctiune represiva); in sens restrans, prin sanctiune se intelege orice masura de represiune impotriva violarii regulilor de drept.

Ca si sanctiunea normei juridice, in sens restrans, sanctiunea normei de drept administrativ reprezinta consecintele, urmarile care intervin, ce urmeaza a se produce in cazul nerespectarii dispozitiei normei juridice.

Se cuvine insa sa subliniem faptul ca norma nu trebuie respectata sau dusa la indeplinire numai prin forta de constrangere a statului. Ea trebuie respectata si dintr-un spirit de responsabilitate, din constiinta ca asa trebuie facut, ca aceasta este conduita care trebuie urmata. cand creste frecventa pedepsei, creste frica; cand creste frica, creste respectul legii; cand creste respectul legii, scade frecventa pedepsei; cand scade frecventa pedepsei, scade frica; cand scade frica, scade respectul legii.

Clasificarea normelor de drept administrativ

1. Un prim criteriu il reprezinta obiectul de reglementare, putand fi identificate mai multe categorii de norme:

norme de drept material, care vizeaza drepturile si obligatiile corelative ale autoritatilor administratiei publice sau agentilor autorizati implicati in activitatea administrativa;

norme de drept procedural (procesual) al caror obiect il reprezinta procedura de concretizare a activitatii administrative.

2. Din punct de vedere al caracterului normelor, identificam:

norme imperative - care impun subiectelor de drept anumite obligatii. Obligatiile continute de normele imperative pot fi:

fie sa impuna subiectului sa faca ceva, caz in care ne aflam in prezenta normelor onerative;

fie sa interzica subiectului sa faca un anumit lucru, caz in care ne aflam in prezenta normei prohibitive , care interzice o anumita conduita.  

norme permisive - care ingaduie o conduita determinata, care prevad pentru subiectul de drept posibilitatea de a avea o anumita conduita, de a uza de anumite drepturi, fara insa sa-i impuna acest lucru.

3. Din punct de vedere al intinderii sferei lor de aplicare, identificam:

norme cu caracter general, care se aplica tuturor organelor administratiei publice sau unei sfere mari de organe;

norme speciale, care se refera la un organ determinat, exemplu Legea nr. 90/2001 privind organizarea si functionarea Guvernului sau Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, cu modificarile si completarile ulterioare.

4. Din punct de vedere al izvoarelor de drept care le consacra, identificam:

norme cuprinse in Constitutie;

norme cuprinse in legi organice si ordinare;

norme cuprinse in ordonante de Guvern, simple sau de urgenta;

norme cuprinse in hotarari de Guvern si acte ale autoritatilor centrale de specialitate;

norme cuprinse in acte ale autoritatilor autonome locale etc.