Organizarea administratiei publice stabilite de Carta Europeana

Organizarea administratiei publice stabilite de Carta Europeana

Carta Europeana a fost adoptata la Strasbourg in 15 octombrie 1985 si a intrat in vigoare la 1 septembrie 1988. Romania a semnat Carta la 4 octombrie 1994 si a ratificat-o prin Legea nr. 199 din 17 noiembrie 1997, publicata in "Monitorul Oficial", Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997, cu exceptia art. 7, paragraful 2 din acest instrument juridic european.

In statele democratice, administratia locala se bazeaza pe principiile descentralizarii si autonomiei locale. Aceasta necesita un cadru legislativ si mecanisme necesare adecvate privind finantele administratiilor locale. Prin asemenea reglementari se urmareste: delimitarea patrimoniului public aflat in proprietatea primariilor, de cel aflat in proprietatea statului;crearea instrumentelor administrative necesare autoritatilor locale pentru indeplinirea atributiilor care le revin acestora; asigurarea conditiilor pentru asumarea responsabilitatii privind dezvoltarea locala.

Problema consolidarii autonomiei locale este o preocupare universala, statele democratice contemporane fiind interesate de aplicarea principiului descentralizarii serviciilor publice, prin transmiterea, prin lege, a mai multor competente organelor puterii si administratiei locale. De altfel, trebuie subliniat ca aceasta preocupare, pentru statele europene, se manifesta in conditiile in care ele nu au cunoscut efectele 'centralismului democratic'. Dar, pe de alta parte, statele respective au avut grija intotdeauna sa coordoneze lucrurile in asa fel, incat descentralizarea sa nu conduca si la divizarea natiunii.

In acest context, justitia si apararea sunt servicii publice care nu pot fi descentralizate. Prin autonomie locala se intelege dreptul si capacitatea efectiva ale autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona, in cadrul legii, in nume propriu si in interesul populatiei locale, o parte importanta a treburilor publice .

Acest drept se exercita de consilii sau adunari, compuse din membri alesi prin vot liber, secret, egal, direct si universal, care pot dispune de organe executive si deliberative care raspund in fata lor. Aceasta dispozitie nu aduce atingere, in nici un fel, posibilitatii de a recurge la adunari cetatenesti, referendum sau orice alta forma de participare directa a cetatenilor, acolo unde aceasta este permisa de lege.[2]

Competentele atribuite autoritatilor administratiei publice locale trebuie sa fie, in mod normal, depline si exclusive. Ele nu pot fi puse in cauza sau limitate de catre o alta autoritate centrala sau regionala, decat in cazurile prevazute de lege[3].La noi limitele de competenta ale autoritatilor publice locale sunt prevazute prin Legea nr 286/2006 privind administratia publica locala care modifica Legea nr 215/2001 precum si prin Legea nr.237/2006 privind finantele publice locale.

Problematica generala a autonomiei locale pentru statele europene face obiectul Cartei Europene a Autonomiei Locale. Intocmita de catre Consiliul Europei pe baza unui proiect propus de Conferinta Permanenta a Autoritatilor Locale si Regionale din Europa, Carta Europeana a Autonomiei Locale a fost deschisa semnaturilor conform conventiei incheiate intre statele membre, din octombrie 1985.

Carta obliga semnatarii sa aplice regulile de baza ce garanteaza independenta politica ,administrativa si financiara a autoritatilor locale. Conform Cartei, gradul de autonomie de care se bucura autoritatile locale poate fi privit ca o piatra de incercare pentru o democratie reala.Intre procesul de descentralizare si cel de consolidare a democratiei exista o relatie directa. Autonomia locala si descentralizarea serviciilor publice reprezinta garantia stabilitatii unei democratii functionale.Avand in vedere deosebirile teritoriale si demografice ale fiecarei tari ,in prezent se constata o mare diversitate de sisteme determine de mai multi factori : statutul colectivitatilor locale ,numarul nivelurilor de administratie publica,repartizarea competentelor ,regimul finantelor locale[4].

Principiile generate enumerate de Carta Europeana a Autonomiei Locale sunt:

Colectivitatile locale au dreptul, in cadrul politicii economice nationale, la resursele proprii adecvate, de care sa poata dispune liber, in vederea exercitarii atributiilor lor[5];

Resursele financiare ale colectivitatilor locale trebuie sa fie proportionate cu responsabilitatile stabilite pentru ele prin Constitutie sau lege[6];

Cel putin o parte din resursele financiare ale colectivitatilor locale trebuie sa provina din impozite si taxe locale, in proportiile stabilite la nivelul autoritatilor locale, in limitele legii[7];

Sistemul financiar din care fac parte resursele de care dispun comunitatile locale trebuie sa fie de natura suficient de diversificata si dinamica, incat sa le permita sa urmareasca, pe cat posibil, evolutia reala a costurilor exercitarii competentelor proprii[8];

Protectia colectivitatilor locale mai slabe din punct de vedere financiar impune instituirea unor proceduri de ajustare sau a altor masuri echivalente care sa corecteze efectele repartitiei inegale a potentialelor surse de finantare, cat si sarcina financiara care le revine acestora. Asemenea proceduri sau masuri nu trebuie sa reduca libertatea de opinie a colectivitatilor locale in cadrul propriului lor domeniu de responsabilitate[9];

Colectivitatile locale trebuie sa fie consultate, intr-o maniera adecvata, asupra modalitatilor in care le vor fi alocate resursele redistribuite[10];

Subventiile acordate colectivitatilor locale nu trebuie sa fie destinate, in masura in care este posibil, finantarii unor proiecte expres specificate ;

In scopul finantarii cheltuielilor lor de investitii, autoritatile administratiei publice locale trebuie sa aiba acces, in conformitate cu legea, la piata nationala a capitalurilor[12].