ANALIZATORII (ORGANA SENSUUM)

Analizatorii (organa sensuum)

Sunt formati din complexe anatomice specializate in receptie, conducere si transformarea in senzatii a excitatiilor date de diferiti stimuli din mediu. Fiecare analizator se compune dintr-un segment periferic dat de receptorul sau organul de simt care culege excitatiile un segment intermediar care conduce influxul nervos, reprezentat de un nerv si un segment central dat de centrul nervos cortical care analizeaza excitatiile si le transforma in senzatii. Exista urmatorii analizatori: vizual, stato-acustic, olfactiv, gustativ si cutanat.

Analizatorul vizual

Segmentul sau periferic este globul ocular, segmentul intermediar este nervul optic, iar cel central este dat de centrul vizual de pe fata mediala a lobilor occipitali ai telencefalului.

Globul ocular

Este asezat in cavitatea orbitara, unde este protejat de o teaca fibroasa si un strat adipos. Are forma sferica (oaie, porc, iepure, carnivore), usor turtit cranio-caudal (solipede, taurine). Structural, se compune din: tunica fibro-conjunctiva, musculo-membranoasa si nervoasa - suprapuse una peste alta si mai multe medii transparente si refringente.

Tunica fibro-conjunctiva - sclerotica si corneea transparenta - este dispusa la exterior. Sclerotica, reprezinta 4/5din tunica fiind dispusa aboral fata de cornee. Este o membrana fibroasa, opaca, rezistenta, de culoare alb-albastruie (cal, porc, caine) si pigmentata sau usor albastruie la bou. Este mai groasa in partea caudala (2,5 mm) si mai subtire cranial (1,5 mm). Este formata dintr-un strat extern, episclera, format din fascicule paralele de fibre colagene intretesute cu fibre elastice si unul intern - lamina fusca - format din fibre colagene si elastice. La polul caudal prezinta lama ciuruita prin care patrund vasele sangvine si ies filetele nervului optic. Pe suprafata scleroticii se insera muschii globului ocular si conjunctiva palpebrala. Corneea transparenta reprezinta cca 1/5 din tunica externa, fiind o membrana transparenta asezata pe deschiderea orala a scleroticii. Are forma eliptica cu diametrul transversal de 3 cm si cel vertical de 2,5 cm, iar marginile mai groase decat centrul. Se continua cu sclerotica la nivelul limbului sclero-corneean, in jurul caruia se afla orificiile de patrundere a arterelor ciliare craniale. Este formata dintr-un epiteliu anterior de tip pavimentos stratificat asezat pe o membrana bazala (Bowman), de natura conjunctiva; un tesut propriu, format din fibre colagene paralele, o membrana bazala posterioara pe care se afla un epiteliu monostratificat. Membrana bazala posterioara, la jonctiunea cu sclerotica se disociaza in trabecule, dintre care unele patrund in sclera si in muschii ciliari, iar altele se intorc pe iris, formand ligamentul pectinar, intre fibrele caruia se afla spatiile Fontana cu rol de a drena umoarea apoasa. Epiteliul posterior se continua cu cel al irisului.

Tunica mijlocie, sau musculo-vasculara, este formata din: coroida, corpul ciliar si iris. Coroida, este cea mai intinsa fiind o membrana subtire, neagra asezata pe fata interna a sclerei pana la ora serrata, ce o limiteaza de corpul ciliar. Fata sa interna, are o portiune viu colorata - tapetum lucidum - ce are nuante diferite cu specia. Este formata dintr-un strat vascular periferic, fibre colagene si elastice, celule conjunctive si pigmentare si un strat intern - lama elastica - ce formeaza membrana fibroasa bazala, care este suportul stratului pigmentar al retinei. Corpul ciliar, asezat in prelungirea orala a  coroidei, este format din muschiul ciliar si procesele ciliare. Muschiul ciliar, neted, este dispus circular in apropierea limbului sclero-corneean. Procesele ciliare, au o structura conjunctivo-vasculara, sunt invelite cu un epiteliu pigmentat (al retinei) si celule care secreta umoarea apoasa. La nivelul orei serrata, procesele ciliare se continua cu coroida. Irisul, este o membrana musculara ce seamana cu o diafragma pigmentata a ochiului, avand in centru orificiul pupilei. Intre fata lui orala si cea aborala a corneei se delimiteaza camera anterioara a globului, iar intre cea aborala si cristalin camera posterioara. Pupila, este eliptica, cu axul mare dispus transversal (rumegatoare, porc, cal); rotunda (caine) sau fanta verticala (pisica). Irisul este format dintr-un epiteliu oral pigmentat diferit dupa specie, o stroma conjunctiva, stratul muscular format din muschiul dilatator (la baza) radiar si muschiul constrictor al pupilei circular - pe marginea pupilei. Fata posterioara este acoperita cu epiteliu apartinator retinei iriene.

Tunica nervoasa sau retina, este dispusa sub precedenta, cuprinzand o portiune iriana, una ciliara si alta coroidiana. Portiunea iriana, acopera fata caudala a irisului si se continua cu cea ciliara, ambele formand retina oarba, fara celule fotosensibile. Retina ciliara, inveleste corpul ciliar. Retina coroidiana, este cea mai intinsa, reprezentand un segment al diencefalului inclus in globul ocular. Ea este retina vizuala care la nivelul lamei ciuruite formeaza pata oarba (papila optica), pe unde iese nervul optic. Histologic, retina este formata din 10 straturi dispuse de la periferie spre interior astfel: 1. epiteliul pigmentar; 2. stratul celulelor cu conuri si bastonase; 3. limitanta externa; 4. stratul granular extern; 5. stratul plexiform extern; 6. stratul granular intern; 7. stratul plexiform intern; 8. stratul celulelor multipolare; 9. stratul fibrelor optice; 10. lamina interna. Deci, la retina exista patru straturi celulare, patru zone sinaptice si doua limitante (fig. 324). Celule pigmentare trimit prelungiri citoplasmatice spre stratul 2. Celule vizuale - cu conuri si bastonase - sunt diferite ca structura si morfologie (fig. 325). Celulele cu bastonase au nucleul central, la polul extern bastonasul, iar la cel intern prelungirea axonica. Bastonasul, este cilindric si lung de 40 - 60 microni si gros de 5 - 8 microni. Segmentul sau extern contine doar discuri suprapuse, care se distrug si se refac usor. Microscopia electronica, a evidentiat la nivelul segmentului intern, o portiune apicala numita elipsoid, bogata in mitocondrii si purpur vizual si o portiune distala bogata in macrovezicule si granule de glicogen, in acest segment se sintetizeaza proteinele. Celulele cu conuri, au o prelungire externa bogata in iodopsina si una interna in contact cu celulele bipolare. Celulele bipolare formeaza stratul 2 de celule retiniene; dendritele lor fac sinapsa cu axonii celulelor vizuale, iar axonii cu dendritele celulelor multipolare, la nivelul stratului plexiform. Celulele multipolare (ganglionare) sunt mari, iar axonii lor formeaza nervul optic. O regiune specifica a retinei este pata galbena dispusa pe retina vizuala in axul vizual al globului ocular. Ea are culoare galbena si are in centru o fosa formata in exclusivitate din celule cu conuri, fiind partea vizuala a retinei cu cea mai mare acuitate vizuala. Ora serrata este limita dintre retina vizuala si cea oarba.

Mediile refringente sunt: corneea transparenta, umoarea apoasa, cristalinul si corpul vitros. Umoarea apoasa se afla in camera anterioara si posterioara a globului ocular, fiind secretata de epiteliul proceselor ciliare. Ea asigura nutritia cristalinului si regleaza tensiunea intraoculara. Cristalinul este o lentila biconvexa dispusa caudal de iris, fiind invelita intr-o capsula elastica - cristaloida -, iar la interior este format din fibre conjunctive lamelare, dispuse concentric. Prin Ecuatorul lui se leaga de procesele ciliare prin ligamentul  (zonula) Zinn, care este legat de muschiul ciliar, care asigura acomodarea. Corpul vitros se afla in camera interna a globului, avand un aspect gelatinos sticlos. La exterior este acoperit de o membrana fina - hialoida - fiind bogat in acid hialuronic.

Anexele globului ocular

Se sistematizeaza in anexe de protectie, miscare si secretie.

Anexele de protectie sunt reprezentate de cavitatea orbitara, pleoape si gene.

Cavitatea orbitara, este delimitata de formatiuni osoase acvand la interior teaca fibroasa sub forma unui cornet. La aceste doua se mai adauga si tesutul adipos extraorbitar.

Pleoapele, sunt in numar de trei: dorsala, ventrala si pleoapa a treia care este dispusa in unghiul nazal al ochiului, fiind mai dezvoltata la rumegatoare, cal si pasari. Ele sunt formate din tegument (extern) mucoasa conjunctivala (intern), un ligament tars si formatiuni vasculo-nervoase. Pe marginea lor libera se afla peri lungi si fini ce formeaza genele. Musculosa este formata din orbicularul pleoapelor si aponevroza ridicatorului pleoapei superioare. Se mai afla si glandele Meibomius. Conjunctiva trece de pe fata interna a pleoapelor pe fata craniala a globului ocular, formand sacii conjunctivali.

Anexele secretorii, sunt constituite din aparatul lacrimal format din glanda lacrimala si caile de conducere (punctele lacrimale, canalele lacrimale, sacul lacrimal si conductul lacrimo-nazal).

Glanda lacrimala, este dispusa in fosa lacrimala, fiind formata din acini glandulari dispusi in lobuli. De pe fata sa profunda se desprind canalele higroftalmice care se deschid prin mai multe orificii pe fata interna a pleoapei superioare. Secretia lacrimala dupa ce spala globul ocular se dreneaza la nivelul punctelor lacrimale dispuse langa carunculul lacrimal, din unghiul nazal al ochiului. De la punctele lacrimale se desprind canalele lacrimale ce varsa lacrimile in sacul lacrimal din care prin conductul lacrimo-nazal se varsa in cavitatea nazala, aproape de comisura ventrala a narilor.

Anexele de miscare sunt reprezentate de urmarorii muschi: dreptul lateral, dreptul medial, dreptul ventral, dreptul dorsal, dreptul caudal, oblicul dorsal si oblicul ventral. Toti se insera rostral pe sclera, iar aboral pe creasta orbitara. Ei orienteaza globul ocular in directia excitantului vizual.

Segmentul intermediar, este reprezentat de nervul optic, iar cel central de centri vizuali de pe fata mediala a lobilor occipitali.

Analizatorul stato-acustic

Numit si receptorul acustico-vestibular, el cuprinde formatiuni ce receptioneaza stimulii auditivi si statici. Receptorul periferic este reprezentat de urechea externa, medie si interna.

Urechea externa

Cu rol de a capta si conduce undele sonore, ea este constituita din pavilionul urechii si conductul auditiv extern.

Pavilionul difera ca forma si pozitie de la o specie la alta, fiind format dintr-un schelet cartilaginos compus din cartilagiile: concal, scutiform si inelar, acoperite de muschi si piele.

Conductul auditiv extern, are o portiune cartilaginoasa data de cartilajul inelar si alta osoasa sapata in stanca osului temporal lunga de 3-4 cm si avand inserata, pe orificiul sau intern, membrana timpanica. Pielea ce acopera acest conduct este lipsita de peri, usor pigmentata si foarte bogata in glandele ceruminoase.

Membrana timpanica (timpanul), desparte urechea externa de cea medie. Este inserata pe inelul timpanului intr-o pozitie oblica. Ea este formata dintr-un tesut fibro-elastic captusit la exterior de pielea conductului auditiv extern, iar la interior de mucoasa urechii medii.

Urechea medie

Afecteaza forma unei cavitati anfractuoase, sapata in portiunile timpanica si pietroasa a stancii temporalului, comunicand cu faringele prin conductul faringo-timpanic (Eustachi).

Peretele sau lateral este format de timpan, inelul timpanal si celulele timpanale dispuse in bula timpanica. Peretele medial, prezinta un relief numit promotoriu deasupra caruia se afla fereastra ovala, prin care se stabileste comunicarea intre urechea medie si cea interna, iar ventral de el se afla fereastra rotunda prevazuta cu un timpan secundar, care separa cavitatea timpanica de rampa timpanica a melcului; ventro-oral se afla orificiul conductului faringo-timpanic, iar ventro-lateral se afla conductul prin care iese nervul coarda timpanului (conductul Falloppio).

In cavitatea timpanica se afla patru oscioare articulate intre ele si actionate de muschi, care de la timpan spre fereastra ovala sunt: ciocan, nicovala, scarita si osul lentricular. Ele transmit urechii interne undele sonore captate de timpan.

Ciocanul este atasat prin coada sa la fata mediala a timpanului, iar prin extremitatea opusa se articuleaza cu nicovala, care la randul sau se articuleaza cu scarita, iar aceasta cu osul lenticular care este asezat pe fereastra ovala.

Cavitatea timpanica, este captusita cu mucoasa din epiteliu pavimentos simplu si un corion.

Conductul faringo-timpanic (Eustachi), realizeaza egalizarea presiunii pe cele doua fete ale timpanului. La cabaline el este deschis ventral, iar mucoasa herniaza formand punga guturala, formatiune cu rol neprecizat inca.

Urechea interna

Este sapata in portiunea pietroasa a stancii temporalului, fiind constituita dintr-o serie de spatii osoase ce formeaza labirintul osos in interiorul caruia se afla labirintul membranos.

Labirintul osos, este format dintr-o cavitate centrala numita vestibul osos, trei canale semicirculare osoase si melcul osos.

Vestibulul are marimea unui bob de mazare, comunica cu urechea medie prin fereastra ovala (lateral), cu rampa vestibulara (ventro-cranial) si cu canalele semicirculare (caudal-dorsal).

Canalele semicirculare, in numar de trei, dispuse dorsal, lateral si caudal (orientare spatiala in trei directii), se deschid in vestibul prin 5 orificii prevazute cu cate o ampula inainte de deschidere.

Melcul osos, apare ca un canal helicoidal delimitat de lama osoasa spiralata in jurul unui ax numit columela ce pleaca din promotoriu. Aceasta lama spirala imparte incomplet canalul melcului intr-o rampa timpanica dispusa ventral si una vestibulara, dorsala.

Labirintul membranos, este adapostit in cel osos, fiind format din: utricula, sacula, canalele semicirculare nemembranoase si melcul membranos reprezentat la canalul cochlear.

Utricula, apare ca o cavitate ovala pe peretele dorsal al careia se deschid canalele semicirculare membranoase. Ea comunica cu sacula (ventral) prin canalul endolimfatic sau utriculo-sacular.

Sacula, este dispusa ventral de utricula; comunica cu melcul membranos prin canalul reuniens (sau Hensen) si cu canalul endolimfatic la nivelul jonctiunii cu utricula. Pe peretii mediali ai utriculei si saculei se afla niste proeminente epiteliale numite macule acustice in care se afla celulele epiteliale senzoriale ce receptioneaza stimulii statici. Aceste macule sunt formate din celule epiteliale de sustinere dispuse pe membrana bazala si celule senzoriale prismatice sau sub forma de amfora prevazute cu expansiuni filiforme inglobate intr-un strat gelatinos ce contine otolite (membrana otolitica).

Canalele semicirculare membranoase, se afla in interiorul celor osoase, sunt tapetate cu un epiteliu simplu pavimentos, cu exceptia ampulelor unde se afla acelasi epiteliu ca si in maculele acustice si care formeaza crestele acustice. La aceste celule senzoriale din creste si macule sosesc dendritele neuronilor din ganglionul lui Scarpa, a caror axoni se alatura si formeaza ramura vestibulara a nervului acustico-vestibular.

Melcul membranos este dispus in cel osos, prezentand lateral ligamentul spiral derivat din periost, iar medial lama spirala, mai groasa la acest nivel decat pe peretii dorsal si ventral. Melcul prezinta o portiune centrala - canalul cochlear, dorsal de care se afla rampa vestibulara, iar ventral rampa timpanica. Rampa vestibulara, este separata de canalul cochlear prin membrana lui Reissner, iar rampa vestibulara prin membrana bazilara.

Membrana Reissner, se insera pe lama spirala osoasa si pe ligamentul spiral,avand o pozitie oblica dorso-ventrala. Membrana bazilara este orizontala fiind inserata pe lama spirala si la mijlocul ligamentului spiral, cu rol de sustinere a organului Corti.

Organul lui Corti, este asezat in canalul cochlear, sprijinit pe membrana bazilara. Este format din celule de sustinere care formeaza tunelul Corti si celule mai mici, Hensen, Claudius care descresc in marime pe masura apropierii de ligamentul spiral. Celulele senzoriale (auditive), sunt prevazute cu cili, sunt dispuse peste cele de sustinere si vin in contact cu lama tectoria. Aceasta lama se insera cu baza pe lama spirala, iar varful este liber. Cu fata sa ventrala vine in contact cu cilii celulelor auditive carora le transmite vibratiile endolimfei. La polul bazla al celulelor auditive sosesc dendritele neuronilor din ganglionul lui Corti, iar axonii lor formeaza ramura acustica a nervului stato-acustic.

Intre componentele labirintului osos si ale celui membranos se afla un lichid numit perilimfa, iar in interiorul componentelor labirintului membranos se afla endolimfa.

Segmentul intermediar, il constituie nervul acustico-vestibular (VIII), cu origine reala in ganglionii Scarpa (ramura vestibulara) si Corti (ramura acustica). Excitatiile auditive receptionate de celulele auditive din organul lui Corti, sunt transmise neuronilor din ganglionul Corti, a caror axoni ajung impreuna cu cei ai ganglionului Scarpa, in bulb, unde axonii auditivi se termina intr-un nucleu dorsal si unul ventral. Axonii neuronilor din acesti nuclei intra in componenta lemniscului lateral (sau panglica laterala Reil), care ajung partial in tuberculii patrugemeni caudali, altii in corpii geniculati mediali apoi in segmentul central.

Calea vestibulara deserveste simtul static. Stimulii receptionati de celulele senzoriale din maculele (utriculara si saculara) si crestele acustice (din canalele semicirculare) sunt preluate de dendritele neuronilor ganglionului Scarpa si conduse prin ramura vestibulara a nervului acustico-vestibular pana la bulb, la nucleii vestibulari de aici. Din acesti nuclei vestibulari pleaca fibre spre maduva spinarii, substanta reticulata, trunchiul cerebral, cerebel si scoarta cerebrala.

Segmentul central este situat in scoarta lobului temporal, pentru auz, iar pentru echilibru in cortexul cerebelos si lobul temporal, caudal de zona auditiva.

Analizatorul olfactiv

Intensitatea perceptiei mirosului este diferita la animale.

Animalele macrosmatice (cainele, calul), au un miros fin, cele microsmatice, au mirosul mai redus, iar anosmaticele (pasarile, delfinul), nu au simtul mirosului.

Segmentul periferic, este dispus in labirintul olfactiv din cavitatile nazale, in celulele mucoasei olfactive, format din celule de sustinere si olfactive. Celulele de sustinere sunt prismatice si prevazute cu microvilozitati la polul apical. Celulele olfactive dispuse printre primele sunt neuroni bipolari a caror dendrite se termina libere in mucoasa, iar axonii amielinici formeaza nervul olfactiv. Dendritele se termina printr-o vezicula olfactiva prevazuta cu cili.

Segmentul intermediar, este reprezentat de nervii olfactivi care trec prin lamele ciuruite ale etnoidului si ajung la bulbii olfactivi unde fac sinapsa cu celulele mitrale din ei. De aici stimulii sunt condusi prin tractusurile olfactive pana la segmentul central situat in circumvolutia hipocampului.

Analizatorul gustativ

Segmentul periferic este reprezentat de mugurii gustativi din papilele gustative ale mucoasei linguale. Mugurul gustativ este format din celule gustative, celule de sustinere si celule bazale. Celulele gustative sunt alungite si dispuse central in mugure, avand la polul apical peri gustativi, iar polul bazal vine in raport cu terminatiile nervoase dendritice. Celulele de sustinere sunt asezate la periferia mugurelui gustativ, iar cele bazale formeaza baza mugurelui.

Segmentul intermediar este format din filetele senzoriale ale nervului gloso-faringian si intermedio-facial. Ele fac sinapsa la nivelul bulbului, talamusului si in scoarta lobului parietal, care se considera a fi segmentul central.

Analizatorul cutanat

Pielea este sediul receptorilor stimulilor tactili, termici si durerosi.

Receptorii tactili, se prezinta sub forma de terminatii libere amielinice sau incapsulate, realizand corpusculii Meissner (pentru tact), Pacini (pentru presiunii) etc.

Receptorii termici sunt reprezentati de corpusculii Ruffini (pentru cald), Krause (pentru rece), Golgi-Mazzoni (pentru rece si presiune), dispusi in derm si hipoderm.

Receptorii stimulilor durerosi, apar sub forma de terminatii libere amielinice dispusi atat in epiderm cat si in straturile profunde ale pielii.

Segmentul intermediar il constituie componentele senzitive ale nervilor spinali si unor nervi cranieni ce formeaza caile exteroceptive.

Pielea

Este un organ care acopera suprafata corpului. Ea indeplineste functiile de organ de simt, de protectie, termoreglare, excretie si de depozit. Este un organ de natura conjunctivo-epiteliala, neantrerupta, care la nivelul orificiilor naturale se continua cu mucoasele cavitare. Grosimea sa prezinta variatii foarte mari legate de specie, rasa, varsta si regiunea corporala, iar culoarea variaza cu specia si cantitatea de pigment melanic ce o contine.

Structural, pielea este constituita dintr-un strat superficial, epidermul (de origina ectodermica), un strat profund, dermul (de origine mezodermica), care este legat de organele si formatiunile subiacente prin hipoderm (dispus cel mai profund).

Epidermul, format din epiteliu pavimentos stratidficat de tip cornos, alcatuit din: strat bazal sau generator asezat pe membrana bazala; stratul mucos al lui Malpighi format din mai multe randuri de celule poliedrice legate prin tonofibrile; stratul granular Unna, format din 1-5 straturi de celule turtite incarcate cu granulatii de keratohialina ce indica inceputul degenerescentei; stratul lucid (stralucitor), format din celule pavimentoase cu nucleu picnotic si citoplasma incarcata cu eleidina (rezultata din degenerarea keratohialinei), ce confera pielii supletea, impermeabilitatea si proprietatea de absorbtie selectiva. Stratul cornos format din celule turtite cheratinizate, fara nucleu si un strat exfoliator format din celule cu aspect de lame paralele care se desprind si cad.

Dermul este componenta cea mai groasa a pielii fiind format dintr-un strat papilar dispus sub epiderm si constituit din tesut conjunctiv bogat vascularizat si din multe papile dermice. In reteaua formata de fibrele conjunctive se dispun celulele conjunctive, leucocite, limfocite, plasmocite, mastocite, cromocite si corpusculi senzitivi si un strat reticular format din fascicule de fibre colagene, fibre elastice, fibrocite, corpusculi senzitivi, foliculi pilosi, glande sebacee si sudoripare si terminatii nervoase.

Hipodermul reprezinta cam 15 % din grosimea pielii, fiind format din tesut conjunctiv lax care in unele regiuni formeaza un panicul adipos. Tot aici se afla portiunile secretoare ale glandelor sudoripare si corpusculi senzitivi.

Formatiunile glandulare ale pielii

Sunt reprezentate de glandele sebacee si sudiripare.

Glandele sebacee, formate din acini glandulari holocrini sunt simple sau compuse dispuse in derm. Sunt ovoide sau piriforme si legate de foliculul pilos de par. Glanda este formata din celule bazale poliedrice sau cubice, celule ale stratului mijlociu de talie mare incarcate cu granule adipoase si celule ale stratului central hipertrofiate pline cu vezicule adipoase si nucleul in cromatoliza, prin a caror dezintegrare se formeaza sebumul ce se varsa pe suprafata pielii, la baza firului de par.

O parte din aceste glande se transforma in glande ceruminoase (din conductul auditiv extern), glande ale sinusului infraorbitar de la oaie, precum si glandele sinusului inghinal de la aceeasi specie, glandele perianale de la carnivore, glandele Meibomius din pleoape, glandele preputiale, glandele carpale de la porc, glanda uropigina a pasarilor etc.

Glandele sudoripare, raspandite aproape pe intreaga suprafata a pielii, sunt glande tubuloase simple incolacite, cu ghemul dispus profund inconjurat de celulele mioepiteliale. Celulele secretorii sunt de mai multe feluri, unele au aspect clar cu citoplasma bogata in lipide si pigmenti secretand componenta apoasa, iar altele intunecate bogate in ARN, ce produc componenta mucoasa a transpiratiei. Ele isi varsa produsul de secretie la suprafata pielii printr-un canal care se termina la suprafata epidermului printr-un por. O varianta a acestor glande sunt glandele Moll de la radacina genelor, glandele sinusului interdigital de la oaie, glanda mamara si glandele din varful nasului.

Productiile cornoase ale pielii

Sunt productii ale pielii dispuse la exteriorul sau cu rol de vprotectie, fiind reprezentate de: copite, coarne, pinteni, ongloane, ghiare, castane, peri, pene etc.

Copita, la cal este adaptata functiei de sustinere si amortizarea, fiind alcatuita dintr-o serie de formatiuni vii, acoperite de cutia de corn, care imbraca extremitatile membrelor. Ea are ca baza anatomica jumatatea distala a falangei a doua, falanga a treia si micul sesamoid, formatiuni articulare si vasculo-nervoase descrise la capitolele respective. In prezentul capitol se vor descrie numai formatiunile ce constituie derivate ale pielii, reprezentate de cutia de corn, membrana cheratogena si aparatul de amortizare.

Cutia de corn sau capsula cornoasa deriva din epidermul pielii, mai putin stratul Malpighi. Apare sub forma unui trunchi de con sectionat oblic, prezentand pentru descriere un perete indoit in semicerc, o talpa si furcuta.

Peretele cutiei de corn, este vizibil atunci cand piciorul este asezat pe sol. El prezinta o parte craniala numita pensa, dispusa pe linia de simetrie, pe laturile careia se afla mamelele late de 2-3 cm, dupa care urmeaza sferturile ce se termina prin doua extremitati rotunjite, numite calcaie. Calcaiele se continua cu barele, care sunt dispuse intre talpa si furcuta. La exterior, peretele este acoperit de periopla, fina lucioasa si impermeabila, cu rol de protectie. Pe fata interna se afla, dorso-ventral: santul perioplic, in care se afla bureletul perioplic, santul cutidural (pentru bureletul cutidural) si lamele cherafiloase in numar egal cu cele podofiloase.

Talpa, de forma semilunara este dispusa la fata soleara delimitata de bare si furcuta.

Furcuta, are forma de piramida cu varful orientat cranial spre centrul talpii, iar corpul dispus intre cele doua bare. Pe fata sa ventrala se afla o lacusa (sant), mediana delimitata de doua brate divergente. Baza furcutei formeaza bulbii calcaielor.

Barele, reprezinta continuarea peretelui pe fata soleara, acoperit de lamele cherafiloase.

Membrana cherafiloasa, este formata de derm si stratul Malpighi al epidermului. Este formata din bureletul perioplic, bureletul cutidural, tesutul podofilos si tesutul velutos al talpii si furcutei.

Bureletul perioplic corespunde zonei de trecere de la piele la membrana cheratogena, pe o latime de 2-3 mm. Ea formeaza periopla (glazura), avand pe suprafata sa papile reduse.

Bureletul cutidural, apare ca o banda circulara proeminenta dispusa intre bureletul perioplic si tesutul podofilos, larga de 1-1,5 cm. Pe suprafata sa convexa se observa multe papile lungi orientate ventro-cranial. El asigura cresterea in lungime a peretelui cutiei de corn.

Tesutul podofilos, imbraca falanga a III-a si barele. Este format din 500-600 lame podofiloase principale, alcatuite, la randul lor, din numeroase lame secundare. Ele se angreneaza cu lamele cherafiloase, a caror matrice o constituie si asigura cresterea cornului in grosime.

Tesutul velutos al talpii si furcutei, este dispus pe aceste formatiuni (fata soleara a falangei a III-a). Este alcatuit din multe papile filiforme care genereaza talpa si furcuta.

Intreaga membrana cheratogena este foarte bogat vascularizata si inervata.

In aparatul de amortizare intra doua fibrocartilaje si cuzinetul palmar sau plantar.

Fibrocartilajele, au forma unor placi scutiforme dispuse pe laturile articulatiei interfalango-sesamoidiene.

Cuzinetul, este de natura fibroelastica cu forma piramidala, dispus intre fascia de intarire a aponevrozei palmare (respectiv plantare) si fata dorsala a furcutei. Fata sa ventrala, vine in raport cu furcuta, prezentand doua brate laterale ce se termina in bulbii cuzinetului si un sant median.

El amortizeaza socurile generate de contactul copitei cu solul.

La rumegatoare, cutia cornoasa ce acopera extremitatile membrelor se numeste onglon, care are o structura similara cu a copitei dar nu are fibrocartilaje, furcuta si bare.

La suine, aceasta cutie este mai redusa.

La carnivore se afla ghearele, iar cuzinetul este foarte dezvoltat.

Coarnele, de la rumegatoare, au ca baza anatomica apofizele cornuale ale oaselor frontale care sunt acoperite de dermul papilar si un strat cornos gros. Membrana cheratogena este mai redusa dar bogat inervata si vascularizata. 

Pintenii, sunt formatiuni cilindrice de 1-2 cm, dispusi pe fata caudala a buletului si inconjurati de peri lungi.

Castanele, de la solipede, apar ca niste placi cornoase ovalare dispuse la membrele toracice, la nivelul treimii distale a fetei mediale a antebratului, iar la membrele pelvine, la fata medio-caudala a jaretului.

Parul,este o formatiune cornoasa caracteristica mamiferelor care acopera toata suprafata corpului cu exceptia unor orificii naturale. Firul de par se compune dintr-o portiune libera numita tija (sau tulpina) si una implantata in grosimea pielii, numita radacina, care se termina in profunzime prin bulb. Bulbul, este prevazut cu o escavatie numita papila pe unde patrund vasele si nervii.

Structural, firul de par este compus din trei straturi distincte: medulara formata din celule cubice si discoidale, corticala, formata din celule turtite cheratinizate si pigmentate si cuticula formata din celule cheratinizate ce se angreneaza cu teaca epiteliala interna a foliculului, ancorand astfel, firul de par.

Radacina firului de par este invelita de un sac fibros numit folicul pilos, care este format dintr-o teaca interna si una externa de natura epiteliala si o teaca conjunctiva la exterior. Firul de par este actionat de muschiul erector sau ridicator ce se insera pe teaca fibroasa a foliculului si sub membrana bazala a epidermei.

In functie de calitatea sa, se deosebeste: par comun de acoperire, par lung si gros (coama, coada), par senzitiv, lana etc.

Firul de lana, este lipsit de maduva. Cresterea parului respecta o periodicitate legata de anotimp cand el cade si este inlocuit de altul nou, fenomen cunoscut sub numele de naparlire.

La pasari, productiile cornoase ale pielii sunt: penele, valvele cornoase ale ciocului, ghearele, pintenii si solzii din regiunea torso-metatarsiana.

Penele acopera tot corpul, avand rol in termoreglare si zbor. Ele se formeaza din buzele de proliferare a penelor embrionare din profunzimea pielii, unde se formeaza bulbul plumifer, care va genera pana definitiva.

Pana este formata dintr-o tija principala si o lama dispusa pe laturile sale, formata, la randul sau, din tije secundare, barbe si barbule. Tija principala prezinta o portiune distala goala la interior, fixata in foliculul plumos si denumita calamus, precum si o portiune proximala rezistenta, flexibila numita rachis. Pielea pasarilor nu prezinta glande anexe ale bulbului plumifer.

Glanda uropigena este o glanda cutanata a pasarilor dispusa la nivelul vertebrei a doua caudale, formata din doi saci ovoizi uniti prin extremitatile craniale si inveliti cu tesut conjunctiv elastic. Produsul sau de secretie, grasos, este folosit de pasari la ungerea penelor pentru a le proteja de umezeala.

Canalul de excretie, la nivelul mamelonului uropigean poate avea unul, doua sau mai multe orificii.