SISTEMUL OSOS

SISTEMUL OSOS

Totalitatea oaselor din organism reprezinta sistemul osos sau scheletul. Ramura anatomiei care studiaza oasele se numeste osteologie.

Forma oaselor

Forma oaselor este determinata de rolul pe care il indeplinesc in organism.

In general, oasele se impart in patru categorii: oase scurte (oasele carpiene, oasele tarsiene si vertebrele), oase late oasele calotei craniene, omoplatul (scapula), vomerul etc), oase lungi (humerus, radius, femur, tibie etc) si oase mixte (maxilarul, mandibula, osul zigomatic).

Unui os lung i se disting trei parti: doua extremitati mai voluminoase, care se numesc epifize, si o regiune mijlocie mai subtire, numita diafiza.

Oasele lungi tinere au intre diafiza si epifize doua discuri cartilaginoase care se numesc cartilaje de crestere.

Structura oaselor

In structura oaselor sunt prezente urmatoarele elemente: periostul, canalul medular, maduva osoasa, tesutul osos compact (exista intre periost si canalul medular, in peretele diafizei), tesutul osos spongios (exista la nivelul epifizelor).

Periostul. Este o membrana conjunctiv-fibroasa cu o structura caracteristica, in care se disting doua componente: externa si interna.

In periost exista vase de sange si terminatii nervoase, care patrund in tesutul osos, asigurandu-i astfel vascularizatia si inervatia.

Maduva osoasa. Se gaseste in canalul medular. Prezinta mai multe varietati:

Maduva primitiva este maduva osoasa initiala formata dintr-un tesut conjunctiv mucos, nediferentiat, si din capilare sanguine.

Maduva rosie se diferentiaza din maduva primitiva si ia doua aspecte: maduva rosie osteogena si maduva rosie hematogena.

Maduva galbena se caracterizeaza prin aceea ca cea mai mare parte dintre elementele hematogene au disparut, iar majoritatea celulelor ei devin celule adipoase. Maduva galbena nu apare in mod normal in unele oase cum sunt: sternul, corpul vertebral, sacrul, in care maduva isi pastreaza toata viata caracterul hematopoietic.

Maduva cenusie. Este formata preponderent din tesut conjunctiv si are rol de umplutura in oasele varstnicului.

Rolul oaselor

• Determina forma corpului.
• Participa la miscare impreuna cu muschii, pentru care servesc ca puncte de insertie.
• Formeaza cavitatile de protectie ale unor organe: cutia craniana, canalul vertebral, cutia toracica, bazinul.
• Hematopoieza.
• Depozit de substante fosfocalcice.

Scheletul capului

Totalitatea oaselor capului formeaza craniul. Acesta este alcatuit dintr-un etaj superior, denumit neurocraniu, care adaposteste encefalul si un etaj inferior, numit viscerocraniu, care adaposteste cavitatea bucala, cavitatile nazale, precum si segmentele periferice ale analizatorilor corticali sau organele de simt.

A.     Neurocraniul

Osul frontal. Frontalul este un os nepereche, alcatuit dintr-o portiune verticala si alta

orizontala.

Partea verticala, denumita scuama frontalului, formeaza peretele anterior al cutiei craniene si corespunde fruntii. Ea are anterior doua tuberozitati frontale, iar pe linia mediana si deasupra radacinii nasului se afla o proeminenta numita glabela. Sub tuberozitatile frontale si lateral de glabela se afla doua proeminente orizontale numite arcurile sprancenoase, care formeaza marginea superioara a orbitei. La baza scuamei, in dreptul glabelei si extremitatii mediale a arcurilor sprancenoase, se gasesc, in interiorul osului, sinusurile frontale, despartite printr-un perete median.

Partea orizontala a frontalului formeaza portiunea anterioara a bazei craniului si tavanul orbitelor.

Osul etmoid. Etmoidul are trei parti: una verticala, alta orizontala si doua laterale.

Partea orizontala formeaza lama ciuruita a etmoidului, care este strabatuta de o serie de orificii prin care trec, dinspre mucoasa olfactiva spre bulbii olfactivi, filetele nervilor olfactivi.

Partea verticala are doua portiuni: o apofiza denumita crista galii, situata deasupra lamei ciuruite, si o a doua portiune, situata sub lama ciuruita, denumita lama perpendiculara a etmoidului.

Partile laterale participa, prin fata laterala, la formarea peretelui medial al orbitei si la alcatuirea peretelui lateral al foselor nazale. De pe fata mediala a labirintului etmoidal pleaca doua prelungiri in fosele nazale, numite cornetul nazal superior si mijlociu. Intre cornete si fata laterala se gasesc niste santuri denumite meatul nazal superior si mijlociu.

Osul sfenoid. Sfenoidul. Este alcatuit dintr-un corp situat in centru si din doua perechi de aripi situate lateral, iar inferior, din doua apofize pterigoide.

Corpul sfenoidului prezinta, pe fata superioara, o depresiune numita saua turceasca, in care se gaseste glanda hipofiza. Anterior de saua turceasca, se afla un sant orizontal, la extremitatile caruia se afla gaurile optice prin care trec, din orbita in cutia craniana, nervii optici. Posterior, saua turceasca este marginita de o lama patrulatera, numita dorsum sellae. In interiorul sau se gasesc sinusurile sfenoidale, despartite printr-un perete median. Ele comunica prin doua orificii cu fosele nazale.

Osul occipital. Occipitalul este un os nepereche. In centrul portiunii sale bazale se gaseste gaura occipitala care leaga canalul vertebral de cutia craniana.

Osul occipital este alcatuit dintr-o parte bazilara, din doua parti laterale si din scuama occipitalului, centrate de gaura occipitala.

Partea bazilara   este situata anterior de gaura occipitala, pe linia mediana.

Partile laterale, situate de o parte si de alta a gaurii occipitale, au pe fata inferioara condilii occipitali, care prezinta inferior o fata articulara ovalara, prin care se articuleaza cu atlasul.

Scuama occipitalului are pe fata sa externa (corespunzind polului posterior al craniului) protuberata occipitala externa.

Pe fata interna a scuamei se afla fosele cerebeloase, pentru cerebel, si deasupra lui, se gasesc fosele cerebrale, corespunzind lobului occipital al emisferelor cerebrale.

Osul temporal. Temporalul este un os pereche care participa atat la formarea bazei craniului, cat si a calotei craniene. El este alcatuit din: stanca temporalului, partea mastoidiana_r hioidiana, timpanica si scuama temporalului.

In interiorul stancii temporalului se gaseste urechea medie, cu cele trei oscioare, si labirintul osos al urechii interne.

Partea mastoidiana corespunde bazei stancii temporalului.

Partea hioidiana este formata de apofiza stiloida de pe fata inferioara a stancii.

Partea timpanica sau osul timpanal formeaza aproape trei sferturi din circumferinta orificiului meatului acustic extern.

Scuama temporalului prin fata sa externa, corespunde fosei temporale. Anterior, ea prezinta apofiza zigomatica, prin care se articuleaza cu osul zigomatic si formeaza arcada zigomatica. Apofiza zigomatica are o radacina transversala mai proeminenta, cu o fata articulara convexa, denumita tuberculul articular. Posterior de tubercul se afla fosa mandibulara, care se articuleaza cu condilul mandibulei si formeaza articulatia temporomandibulara.

Osul parietal. Parietalul este un os pereche si contribuie la formarea peretilor laterali si superiori ai cutiei craniene. Fata externa prezinta doua creste numite linia temporala superioara si linia temporala inferioara, sub care se gaseste fosa temporala.

Articulatia marginilor anterioare ale parietalelor cu frontalul formeaza sutura coronara, iar marginile posterioare cu occipitalul formeaza sutura lambdoida. Articulatia mediosagitala dintre cele doua parietale formeaza sutura sagitala a craniului.

B. Viscerocraniul Viscerocraniul este format din 14 oase, dintre care 6 sunt perechi si 2 neperechi: vomerul si mandibula.

• Maxilarul-doua oase articulate pe linia mediana. Corpul osului contine sinusurile maxilare. Fata anterioara corespunde partilor moi ale fetei. Fata superioara formeaza planseul orbitei. Fata interna contribuie la formarea peretelui lateral al foselor nazale. Apofiza frontala se articuleaza cu osul frontal si participa la formarea santului lacrimal. Apofiza zigomatica se articuleaza cu osul zigomatic. Apofiza alveolara contine alveolele dentare, separate prin septuri interalveolare. Apofiza palatina se sutureaza pe linia mediana cu cea de pe osul opus formand 2/3 anterioare ale palatului dur.
• Osul palatin este un os pereche, alcatuit dintr-o lama verticala (participa la formarea peretelui lateral al foselor nazale) si alta orizontala (se sutureaza anterior cu lama palatina a maxilarului, iar medial cu lama orizontala a palatinului din partea opusa, cu care formeaza 1/3 posterioara a palatului dur).
• Osul zigomatic (os pereche) corespunde pometilor obrajilor. Participa la formarea peretelui lateral al orbitei, iar prin apofiza temporala se articuleaza cu apofiza zigomatica a temporalului, formand arcada zigomatica.
• Osul lacrimal (os pereche) este situat in partea anterioara a peretelui medial al orbitei. Formeaza santul lacrimal.
• Osul nazal (os pereche). Se articuleaza pe linia mediana cu osul nazal, formand piramida nazala. La omul viu, oasele nazale se articuleaza inferior cu cartilajele nazale.
• Cornetul nazal inferior (os pereche) este fixat pe peretele lateral al foselor nazale, unde se deschide canalul nazo-lacrimal.
• Vomerul (os nepereche). Participa la formarea septului median al cavitatii nazale.
• Mandibula are un corp situat median si doua ramuri cu directie superioara.

Fata externa a corpului mandibulei prezinta, pe linia mediana, protuberanta mentala. Fata interna a corpului prezinta o creasta oblica de sus in jos, numita linie milohiloidiana, pe care se insera muschiul milohiloidial. Deasupra ei, se afla foseta glandei sublinguale, iar sub ea foseta submandibulara. Marginea superioara a corpului formeaza arcul alveolar in care se gasesc alveolele dintilor inferiori.

Ramurile mandibulei formeaza cu corpul unghiul mandibulei. Pe fata mediala se afla gaura mandibulei, unde incepe canalul dentar inferior, prin care trec nervul si vasele dentare inferioare. Ramurile mandibulei prezinta anterior apofiza coronoida (pe care se insera muschiul temporal), iar posterior condilul mandibulei (al carui cap se articuleaza cu fosa mandibulara a temporalului formand articulatia temporo-mandibulara = ATM).

Scheletul trunchiului

Scheletul trunchiului este format din: coloana vertebrala, coaste, stern, bazin si articulatiile dintre ele.

Coloana vertebrala. Cuprinde 33-34 vertebre: 7 cervicale, 12 toracale, 5 lombare, 5 sacrale (sudate intre ele si care formeaza osul sacru), 4-5 coccigiene (se sudeaza intre ele, formand coccisul).

Vertebra tip. O vertebra este alcatuita dintr-o masa osoasa anterioara, denumita corpul vertebrei si un arc posterior sudat de corp, denumit arcul vertebrei. Intre corpul si arcul vertebrei se gaseste gaura vertebrala.

Din suprapunerea corpurilor vertebrale, alternand cu discurile intervertebrale, ia nastere, in partea anterioara, coloana corpurilor vertebrale, care reprezinta un element de sustinere a greutatii trunchiului.

Prin suprapunerea gaurilor vertebrale, se formeaza canalul vertebral, care gazduieste, in interiorul sau, maduva spinarii.

Arcul vertebrei este alcatuit din pediculii arcului vertebral, din lamele arcului vertebral, apofizele transverse, apofiza spinoasa si apofizele articulare. Exista unele vertebre care, datorita functiilor pe care le indeplinesc, au suferit unele modificari din punct de vedere al structurii pe care o prezinta. Astfel:

• Atlasul reprezinta prima vertebra cervicala. Aceasta este formata din doua mase laterale, legate intre ele printr-un arc anterior si altul posterior. Atlasul si-a pierdut corpul, acesta sudandu-se de corpul celei de-a doua vertebre cervicale.

• Axisul se caracterizeaza prin prezenta, pe fata superioara a corpului, a unei proeminente, denumita dinte, provenita din corpul atlasului.

Atlasul si axisul sunt vertebre care, prin forma lor, s-au adaptat la miscarile de rotatie ale capului. De aceea, mai sunt numite si vertebre de rotatie.

• Vertebra a 7-a cervicala. Are apofiza spinoasa mult mai lunga. Din aceasta cauza, ea proemina cand se face flexiunea capului. De aceea, ea se numeste si vertebra proeminenta.

Osul sacru. Este format din sudarea celor 5 vertebre sacrale si are o fata anterioara (pelviana), o fata dorsala, doua fete laterale, o baza orientata superior si un varf inferior.

• Coccisul. Este un os rudimentar, rezultat din sudarea celor 4 sau 5 vertebre coccigiene. El are o baza, pe care se gasesc coarnele coccisului, care se leaga prin ligamente de coarnele sacrului. Baza coccisului se articuleaza cu varful sacrului. Varful coccisului priveste in jos si putin inainte.

Coastele. Coastele constituie 12 perechi de arcuri osoase, intinse intre coloana vertebrala si stern. Fiecare coasta este alcatuita dintr-o portiune osoasa si din cartilajul costal.

Primele 7 perechi de coaste se articuleaza prin cartilajul costal direct cu sternul si se numesc coaste sternale sau adevarate. Celelalte perechi sunt coaste false. Perechile a 8-a, a 9-a si a 10-a se leaga de stern prin intermediul arcurilor cartilaginoase ale coastelor (rebordurile costale). Perechile a 11-a si a 12-a se termina liber in peretele abdomenului si se numesc coaste fluctuante (flotante).

Coasta este un os lung, turtit si arcuit, alcatuita din trei portiuni: capul, colul (gatul) si corpul coastei.

Capul are o fata articulara impartita printr-o creasta in doua povarnisuri. Prin ea capul coastei se articuleaza cu corpul a doua vertebre, creasta capului corespunzand spatiului dintre ele.

Gatul leaga capul de tuberculul coastei. Pe tuberculul coastei se gaseste o fata articulara pentru articulatia cu fata corespunzatoare de pe varful apofizei transverse (la primele zece coaste).

Corpul coastei are o fata mediala, concava si alta laterala, convexa. Lateral de tuberculul coastei, corpul isi schimba directia, formand un unghi, denumit unghiul costal. Pe marginea inferioara a corpului se afla santul coastei prin care trec vasele si nervul intercostal.

Cartilajele costale sunt formate din tesut cartilaginos hialin si fac legatura intre coaste si stern.

Sternul. Este un os lat, situat pe lina mediana anterioara a toracelui. El este alcatuit din trei parti: manubriul sternal, corpul sternului si apendicele xifoid.

Sternul are o fata anterioara si alta posterioara, doua margini laterale, o baza corespunzatoare manubriului si un varf corespunzator apendicelui xifoid. Intre manubriu si corpul sternului se formeaza un unghi cu proeminenta anterioara, denumit unghiul sternal (unghiul Louis), care corespunde articulatiei dintre manubriu si corp. Fetele sternului sunt plane si servesc la insertii musculare. Pe marginea superioara a manubriului se gaseste o fata articulara pentru clavicula numita incizura claviculara a sternului. Pe marginile laterale ale manubriului si ale corpului se afla incizurile costale pentru articulatia cu cartilajele costale. Articulatia cu cartilajul coastei a doua corespunde unghiului sternal. La omul viu, stabilind locul coastei a doua, se pot usor numara celelalte coaste.

*

Coastele, sternul si coloana vertebrala formeaza cutia toracica.

Scheletul membrului superior

Membrul superior este alcatuit din centura scapulara (conecteaza membrul superior la trunchi) si din membrul superior propriu-zis.

Centura scapulara Este formata din clavicula si scapula.

Clavicula este situata anterior si se intinde transversal de la manubriul sternal pana la scapula. Are forma literei S in pozitie culcata si i se descriu:

• Doua fete - superioara si inferioara.
• Doua margini - anterioara si posterioara.
• Doua extremitati - sternala (se articuleaza la manubriul sternal) si acromiala (se articuleaza la scapula).

Scapula este situata pe fata posterioara a toracelui. Este un os lat, de forma triunghiulara, cu baza situata in sus. I se descriu:

• Trei margini: superioara, laterala, mediala, care servesc pentru insertiile musculare.
• Trei unghiuri: superior, inferior, lateral (contine cavitatea glenoida pentru articulatia cu humerusul, procesul coracoid pentru insertii musculare).
• Doua fete: anterioara (contine fosa subscapulara) si posterioara (contine spina scapulei, care se termina cu acromionul ce serveste pentru articulatia cu clavicula. Spina scapulara imparte fata posterioara a scapulei in fosa suprascapulara si fosa infrascapulara).

Scheletul membrului superior propriu-zis

Scheletul bratului - humerusul. Humerusul este un os lung, alcatuit din corp (diafiza) si doua extremitati (epifiza proximala si epifiza distala).

Epifiza proximala contine capul humerusului, prin care acesta se articuleaza la cavitatea glenoida a scapulei. In jurul acestuia, se afla un sant circular, numit colul anatomic al humerusului. Lateral si anterior, epifiza proximala prezinta doi tuberculi: tuberculul mare (lateral) si tuberculul mic (anterior). Intre cei doi tuberculi se afla santul intertubercular. Dedesubtul capului si al tuberculilor exista colul chirurgical al humerusului.

Corpul humerusului are forma unei prisme triunghiulare si la nivelul lui se intalneste tuberozitatea deltoidiana, pe care se insera muschiul deltoid.

Epifiza distala are in partea laterala o fata articulara sferica numita condilul humeral, prin care se articuleaza cu capul radiusului. Medial, prezinta o fata articulara sub forma de trohlee, cu axul oblic in jos si medial, prin care se articuleaza cu ulna.

Scheletul antebratului. Este format din doua oase: radiusul si ulna (cubitus).

Radiusul ocupa pozitie laterala in cadrul antebratului.

Corpul radiusului prezinta creasta interosoasa, pe care se prinde membrana interosoasa care il leaga de ulna.

Epifiza superioara a radiusului  poarta denumirea de cap radial. Acesta are pe fata superioara o suprafata articulara scobita, denumita foseta capului radial, prin care se articuleaza cu condilul humerusului. Circumferinta capului prezinta medial o fata articulara pentru ulna, numita circumferinta articulara.

Epifiza inferioara, mult mai voluminoasa, are forma unei prisme patrulatere. Fata laterala se prelungeste in jos cu o proeminenta ascutita, denumita apofiza stiloida a radiusului. Medial are o fata articulara scobita, numita incizura ulnara, prin care se articuleaza cu capul ulnei. Fata inferioara prezinta o fata articulara concava, numita fata articulara carpiana, prin care se articuleaza cu primul rand al oaselor carpului, formand articulatia radio-carpiana.

Ulna - este osul medial al scheletului antebratului, format dintr-un corp si doua extremitati.

Corpul ulnei prezinta membrana interosoasa care leaga ulna de radius si de aceea se mai numeste margine sau creasta interosoasa.

Epifiza superioara este mai voluminoasa si are anterior o fata articulara scobita, numita incizura trohleara (semilunara), prin care se articuleaza cu trohleea humerala.

Epifiza inferioara poarta denumirea de capul ulnei. Medial, capul se prelungeste in jos cu o proeminenta ascutita, numita apofiza stiloida. Lateral, capul are o fata articulara cilindrica, denumita circumferinta articulara, prin care se articuleaza cu radiusul. Pe fata inferioara a capului se gaseste fata articulara carpiana, care, prin intermediul unui cartilaj, se articuleaza cu osul piramidal al carpului.

Scheletul mainii. Scheletul mainii este format din oasele carpiene, metacarpiene si falange.

Oasele carpiene, in numar de 8 sunt dispuse pe doua randuri transversale.

Randul superior este format din patru oase. Mergand dinafara-inauntru, acestea sunt : scafoidul, semilunarul, piramidalul si pisiformul. Randul inferior este format dinafara - inauntru din: trapez, trapezoid, osul mare si osul cu carlig.

Aceste oase se articuleaza intre ele. Superior ele se articuleaza cu radiusul (articulatia radio-carpiana) si cu cubitusul (articulatia cubito-carpiana). Inferior, se articuleaza cu metacarpienele (articulatiile carpo-metacarpiene).

Oasele metacarpiene sunt in numar de 5. Proximal ele se articuleaza cu randul inferior carpian (articulatia carpo-metacarpiana), iar distal cu falanga proximala (articulatia metacarpo-falangiana).

Falangele. Cu exceptia policelui (degetul mare), care are doua falange, restul degetelor au cate trei falange (proximala, medie, distala). Falangele se articuleaza intre ele prin articulatii interfalangiene.

Scheletul membrului inferior

Este format din centura pelviana si din scheletul membrului inferior propriu-zis.

Centura pelviana. Este formata din cele doua oase coxale, care au rezultat prin sudarea osului iliac (situat superior), osului ischion (situat inferior si posterior) si osului pubis (situat inferior si anterior).

Fata mediala, in partea superioara, prezinta fosa iliaca interna.

Fata laterala prezinta, in partea superioara, fosa iliaca externa. In partea mijlocie a fetei laterale se gaseste cavitatea articulara, acetabulum, marginita de o circumferinta numita spranceana acetabulului. Fundul acetabulului poarta denumirea de fosa acetabulara si este nearticular. Partea articulara a acetabulului are o forma semilunara si se numeste fata lunata. Sub acetabul se afla gaura obturatoare.

Prin articularea oaselor coxale cu osul sacru se formeaza bazinul (pelvisul).

Scheletul membrului inferior propriu-zis

Scheletul coapsei (femurul). Femurul, cel mai lung os al corpului, formeaza scheletul coapsei. El are un corp (diafiza) si doua extremitati (epifize), una superioara si alta inferioara.

Corpul are o fata anterioara, rotunjita si doua fete posterioare care se intalnesc si formeaza linia aspra a femurului.

Epifiza superioara are un cap articular. Capul patrunde in acetabul, formand articulatia coxo-femurala. Capul este marginit de colul anatomic, mult mai lung; decat cel al humerusului. La locul de unire a colului cu corpul, se afla o proeminenta laterala, indreptata in sus, denumita trohanterul mare, si alta mediala, denumita trohanterul mic. Anterior, proeminenta dintre cele doua trohantere se numeste linia intertrohanterica, iar posterior, fiind mai pronuntata, poarta numele de creasta intertrohanterica. Inferior de acestea se gaseste colul chirurgical al femurului.

Epifiza inferioara are doua proeminente numite condilii femurali (unul medial, mai lung, si altul lateral). Intre acestia se gaseste, posterior, groapa intercondiliana. Condilii au suprafete articulare care se unesc in partea anterioara si se articuleaza cu patella (rotula). Inferior, ei se articuleaza cu tibia, formand articulatia genunchiului.

Scheletul gambei. Este format din tibie si fibula (peroneu).

Tibia este un os lung, situat in partea mediala a scheletului gambei, fiind principalul os de sprijin al acesteia.

Corpul tibiei, in forma de prisma triunghiulara, are trei fete (mediala, laterala si posterioara) si trei margini corespunzatoare. Marginea anterioara, ascutita, proemina sub pielea gambei si se numeste creasta anterioara a tibiei. Marginea laterala, ascutita si ea, se numeste creasta interosoasa, deoarece pe ea se prinde membrana interosoasa a gambei. Pe fata posterioara, in partea superioara a diafizei, se afla o linie oblica denumita linia poplitee.

Epifiza superioara, mai voluminoasa, are doi condili (medial si lateral) cu fete articulare superioare usor concave, pentru condilii femurali.

Epifiza inferioara se prelungeste in partea mediala cu o proeminenta cu varful in jos, denumita maleola mediala, care are, lateral, fata articulara maleolara pentru talus (astragal). Pe fata laterala a epifizei, opus maleolei, se afla o fata articulara concava antero-posterior, prin care se articuleaza cu fibula. Inferior, prezinta fata articulara pentru talus.

Fibula este un os lung si subtire, situat in partea laterala a gambei.

Diafiza are aceleasi fete ca si tibia,.dar este mai turtita transversal. Creasta interosoasa a fibulei, pe care se prinde membrana interosoasa, spre deosebire de tibie, se afla pe fata mediala a osului.

Epifiza superioara se numeste capul fibulei, care in partea postero-laterala are o proeminenta - varful capului, iar medial o fata articulara pentru tibie.

Epifiza inferioara se prelungeste, lateral si in jos, cu maleola laterala (sau fibulara). Pe fata ei mediala se afla o fata articulara pentru talus.

Rotula (patela) este un os turtit sagital, de forma triunghiulara, cu baza in sus si varful in jos. Are o fata anterioara si alta posterioara. Cea posterioara are o fata articulara, despartita de o creasta verticala in doua. Prin aceste fete, mediala mai mica si laterala mai mare, rotula se articuleaza cu condilii femurali.

Scheletul piciorului. Scheletul piciorului este format din urmatoarele oase: tarsiene, metatarsiene, falange.

• Tarsul este format din 7 oase, dispuse in doua randuri: anterior (navicular, cuboid si trei cuneiforme) si posterior (talusul sau astragalul si calcaneul).
• Metatarsul este format din 5 oase metatarsiene.
• Falangele sunt in numar de trei pentru fiecare deget (proximala, mediala, distala), exceptie halucele (degetul mare), care are doua falange (proximala si distala).