STUDII DE BIODIVERSITATE IN ECOSISTEME NATURALE DIN BAZINUL ARIESULUI

Studii de biodiversitate in ecosisteme naturale din bazinul Ariesului

Grantul de fata a propus analiza calitativa si calitativa a speciilor vegetale si animale din bazinul Ariesului (pe cele 3 sectoare, superior, mijlociu si inferior) cu configurarea unor liste care sa reprezinte baze de date pentru propuneri de protectie si management ale zonei.

Bazinul Ariesului reprezinta o zona intinsa, in majoritate montana (bazinul superior si mijlociu), dar si de deal si podis (bazinul inferior), cu multiple tipuri de habitate si mare varietate peisagistica. Zona contine si arii protejate (Cheile Turzii, Cheile Turului, Parcul National Apuseni, Dealul cu Fluturi de la Viisoara, Rezervatia botanica Scarita-Belioara) dar si multe alte arii, care prin aspectul lor peisagistic, cat si prin varietatea vietuitoarelor, plante si animale, merita a primi statul de protectie a biodiversitatii si un management adecvat. In sensul acesta colectivul nostru de cercetare, compus din specialisti care sa acopera o mare varietate de grupe de vietuitoare, a intreprins stiudii in perioada 2002-2004, avand ca obiective cercetari floristice si faunistice, cu intocmirea unor baze de date, analiza starii ecosistemelor si precizarea grupelor si speciilor de vietuitoare peroclitate, rare sau noi pentru fauna, in vederea unor masuri de conservare si protectie. Activitatile de cercetare s-au desfasurat conform cu programul prevazut in grant, fiind luat in studiu cate un sector al bazinului Ariesului in fiecare dintre cei trei ani de cercetare :

Sectorul superior al bazinului Ariesului cuprinde aria de la izvorul Ariesului (zona Coblis-Arieseni), in aval pana la Campeni, incluzand valea Garda Seaca cu paraiele aferente, valea Albacului, cu paraul Arada si alti afluienti, valea Ariesului Mic, pana in amonte de localitatea Avram Iancu, cu paraiele aferente si valea Abrudului, pana in amonte de localitatea Abrud. Este o arie montana, situata, o mare parte, in zona molidului si zona padurilor de amestec, iar o alta parte in zona fagului.

Peisajul este foarte variat sub aspectele geomorfologic si fitocenologic, de la stancarii golase spre varful muntilor, la zone cu grade diferite de acoperire cu vegetatie si de asemenea diferite in ce priveste gradul de inclinare cat si orientarea cardinala a pantelor. Vegetatia consta in mare parte in paduri, dar si multe poieni, pajisti montane naturale si mai ales pajisti pasunate iar, spre cursurile vailor, din zavoaie, cu specii lemnoase si ierboase predominant mezohigrofile.

Cercetarile noastre au vizat aspecte floristice si faunistice din specialitatile de cercetare ale membrilor colectivului.

I. Cercetari de biodiversitate floristica si de vegetatie

Sub aspect floristic, teritoriul analizat cuprinde, pe langa speciile de cormofite lemnoase caracteristice padurilor si cele ierboase comune in zone montane si submontane, numeroase specii de cormofite endemice: Cardamine glanduligera, Silene dubia, Dianthus kitaibelii ssp. spiculifolius, Symphytum cordatum, Phyteuma tetramerum, Helictotrichon decorum, precum si specii daco-balcanice: Helleborus purprascens, Sorbus dacica, Saxifraga rocheliana, Viola declinata, Viola dacica, Pulmonaria rubra, Melampyrum bihariense, Edraianthus graminifolius. Dintre specile mai rare s-au remarcat: Goodyera repens, Dianthus spiculifolius, Hypericum umbellatum, Elymus europeus s.a.

In privinta vegetatiei s-au identificat in zona cercetata asociatii de vegetatie de padure montana si submontana, asociatii de pajisti naturale si pasuni Leucanthemo waldsteinii-Piceo-Fagetum Soo 1964, asociatii de vegetatie de zavoaie, de-a lungul vailor, cat si unele asociatii caracteristice taieturilor de padure si zonelor ruderale, astfel:

In Cheile Ordancusii, s-a constatat dominanta molidiselor, asociatia Leucanthemo waldsteinii-Piceetum Krajina 1933, iar mai jos, asociatia Leucanthemo waldsteinii-Piceo-Fagetum Soo 1964.

Vegetatia ierboasa, in mare parte instalata in urma defrisarilor, este constituita de pajiste mezofile si mezoxerofile. La inaltimi mai mari se intalneste asociatia Festuco rubrae-Agrostietum capillaris Horv.1951, in unele cazuri pasunata, iar mai jos de 800 m predomina asociatia Festuco rubrae-Cynosuretum Tx. 1940, cu numeroase specii xerofite si termofite de origine sudica. Pe stancile insorite se gasesc asociatiile: Asplenio rutae-murariae-Melicetum ciliatae Soo 1940 si Thymetum comosi Pop et Hodisan 1963, ori Gymnocarpietum robertianae Kuhn1937, pe grohotisurile calcaroase. Pe versantii calcarosi din chei se gaseste asociatia Asplenio capitatae-Seslerietum rigidae (Zolyomi 1939) Coldea 1991.

Valea Garda Seaca, pana la Casa de Piatra are caracteristice fagetomolidise si fagete, din asociatiile: Leucantheno waldsteinii-Piceo-Fagetum Soo 1964 si Symphito cordatum-Fagetum Vida 1959, iar in amonte si asociatia Sphagno-Piceetum Hartman 1942, respectiv molidise acidofile. Tufarisurile scunde sunt edificate de iarba neagra (Calluna vulgaris), afin (Vaccinium myrtilus) si merisor (Vaccinium vitis-idaea), iar cele inalte de zmeur (Rubus idaeus). In taieturile mai recente de padure s-au instalat buruienisuri edificate de specia Epilobium angustifolium.

La Scarisoara padurile sunt reprezentate de fagete si fagetomolidise, aceleasi asociatii ca mai sus, iar pajistile sunt reprezentate de asociatiile Festuco rubrae-Agrostietum capillaris Horv. 1951, asociatia mezofila si Nardo-Festucetum rubrae Maloch 1932, pe terenuri mai intrens pasunate si degradate prin acidifierea solului.

In Cheile Albacului dumina pasunile edificate de Festuca pallens.

Pe Valea Arada sunt caracteristice molidisurile acidofile, asociatia Sphagno-Piceetum (Tx. 1937) Hartman 1942. In zonele defrisate abunda tufarisurile scunde de afin si merisor.

Zona de la Izvorul Ariesului (Arieseni-Bubesti) are caracteristica mlastina cu Sphagnum de la Ponor, unde se gaseste roua cerului (Drosera rotundifolia). aria este dominata de padurile de molid, asociatia Hieracio rotundati-Piceetum (Zalatnick 1935) Pawl. et Br.- Bl. 1939. Amonte de Arieseni, spre Valea Cepelor exista o asociatie specifia Apusenilor, Swertio-Saxifragetum stellaris, cu Swertia punctata si Gentiana punctata. Sub varful Cucurbata Mare exista jnepenisuri mici, alternand cu fitocenoze edificate de Alnus viridis.

Bazinul Ariesului Mic, ariile Vidra, Popesti, Avram Iancu, este dominat de paduri aluviale, in special arinisuri (Stellario nemori-Alnetum glutinosae (Kastner 1938) Lohm. 1957 si salcete (Salicetum albae Issler 1924). Pe versanti si platouri domina fagetele carpatice (Symphyto cordato-Fagetum Vida 1959), cat si amestecuri (Pulmonario rubrae-abieti-Fagetum Soo 1964), insa acestea din urma mai rare. Pajistile naturale si fanaturile, frecvente pe platouri, cat si pe versanti si in aria aluviala, apartin asociatiilor:Festucetum pratensis Soo 1938, Arrhenatheretum elationis Br-Bl. et Scherr. 1925, Poo-Trisetum flvescentis Knapp. 1951, Holcetum loanati Issler 1936 em. Pass 1964, Deschampsietum flexuosae Issler 1942 em. Borza 1946, Agrostietum albae Ujvarosi 1941. Pe substrat saxicol calcaros se gasesc si asociatiile: Asplenio rutae-murariae-Melicetum ciliate Soo 1940, Campanulo kladnianae- Calamagrostietum variae Coldea 1997, Asperulo capitatae- Seslerietum rigidae Coldea 1991.

Tot in aceasta zona, pe stancarii, au fost identificate si o serie de endemite: Cardamine glanduligera, Silene dubia, Dianthus kitaibeli ssp. spiculifolius, Symphytum cordatum, Phyteuma tetramerum, Helictotrichon decorum, cat si multe elemente dacice si dacobalcanice: Helleborus purprascens, Sorbus dacica, Saxifraga rocheliana, Viola dacica, Viola declinata, Pulmonaria rubra, Melampyrum bihariense, Edraiantus graminifolius.

In zona Campeni domina padurile de fag si carpen Carpino-Fagetum Pauca 1941, Symphyto cordato-Fagetum Vida 1959. Pe unele suprafete a fost plantat si pin rosu (Pinus sylvestris).

II. Cercetari de biodiversitate faunistica

S-au abordat cercetari faunistice la un numar de 12 taxoni, in raport de specialitatea membrilor colectivului de cercetare. Activitatile desfasurate au constat in informari bibliografice la tema, deplasari in teren pentru observatii, colectari de material biologic, inregistrari de date, determinari in laboraor a speciilor, analiza si discutarea rezultatelor, concluzii. S-au folosit si unele date si colectari din deplasari preliminare in zona, efectuate de membrii colectivului in anii anteriori, in perioada 1997-2001, pentru a putea surprinde cat mai exact biodiversitatea oferita de zona cursului superior al Ariesului.

Metodele de lucru au fost diferentiate in raport cu cerintele grupului abordat de fiecare cercetator: capcane Barber, colectari cu ciurul de frunzar, colectari manuale directe, colectari cu plasa entomologica, colectari cu capcana luminoasa, observatii directe cu binocularul si inregistrari de date (mai ales pentru grupurile de vertebrate), analiza semnalelor acustice de comunicare intra si interspecifica etc.

Biodiversitatea unor grupe de nevertebrate

Ord. Izopoda (Cl. Crustacea)

A fost colectat si analizat material din ecosistemele : padure de molid, paduri de amestec (molid si fag), zavoaie ( cu arini, salcii, rachite), pajisti ( cu diferite orientari cardinale si diferite grade de inclinatie a terenului). Colectarile s-au facut cu capcane Barber, cu ciurul de frunzar, cat si manual cu penseta.

Au fost identificate 8 specii de izopode terestre: 3 specii paludicole (Ligidium hypnorum, Hyloniscus transsylvanicus, H. riparius), 4 specii silvicole ( Protracheoniscus politus, Megepimerio vareae, Trachelipus wachtleri, Armadilidium carniolense) si o specie humicola, (Porcellium conspersum)

S-a analizat distributia lor in fiecare tip de ecosistem si comunitatile caracteristice diferitelor ecosisteme, discutandu-se inclusiv factorii de variatie in cadrul aceluiasi tip de ecosistem. Daca in ecosistemele de padure predomina speciile silvicole, in pajistile din bazinul superior al Ariesului au fost gasite comunitati de specii silvicole, paludicole si humicole, lipsind insa speciile praticole, caracteristice zonelor mai joase (colinare si de campie).

Familiile Scutelleridae si Pentatomidae (Heteroptera, Insecta)

A fost analizat material colectat primavara (1-2 iunie) si vara (18-19 august). Colectarile au fost facute cu fileul entomologic si manual cu penseta. In zona luata in studiu s-au delimitat puncte de colectare pe valea Garda Seaca in ecosisteme de pasune, zavoi si taietura de padure, in aria Casa de Piatra, plus cateva puncte in ecosisteme de zavoi, de pajiste si de padure de amestec de-a lungul vaii. De asemenea s-au facut colectari in zona Albac (pajiste de lunca),si pe valea Ariesului Mic, la fel in fageto-molidise, pajisti, fanaturi si zavoi.

Au fost colectati si identificati in laborator indivizi din 10 specii (1 specie de Scutelleridae si 9 specii de Pentatomide), toate apartinand la 8 genuri. Dominanta a fost specia Eurygaster testudinaria (Scutelleridae), urmata de Carpocoris purpureipennis si Eurydema dominulus (Pentatomidae).

Ecosistemul cu cea mai mare biodiversitate in cadrul grupelor de heteriotere studiate a fost cel de pajiste naturala de pe Ariesul Mic, urmat de ecosistemele de zavoi. Numarul cel mai mare de indivizi s-a inregistrat in ecisistemul de zavoi de pe Ariesul Mic.

Subordinul Cicadina (Homoptera, Insecta)

S-a analizat material colectat in perioada 2000-2002 din ariile Arieseni, Valea Bucura, Valea Garda Seaca, Garda de Sus, Scarisoara, Albac, Vadu Motiolor, din 6 tipuri de ecosisteme: paduri de molid, mlastini de Sphagnum, fageto-carpinete, Zavoaie, pajisti de lunca, pajisti naturale si pasunate, mezofile.

Au fost capturati si analizati in laborator 2668 de indivizi din subordinul Cicadina, in care s-au identificat 72 de specii din 48 de genuri apartinand la 9 subfamilii din 5 familii. Acestea sunt inregistrate,ca baza de date, intr-un tabel, in ordine taxonomica, cu prezentarea datei de colectare, ariei de colectare si a ecosistemului din care insectele au fost colectate.

Familia de cicadine cu numarul cel mai mare de specii a fost Cicadellidae (54 specii), urmata de Delphacidae (13 specii).

Subfamilia cel mai bine reprezentata a fost Deltocephalinae, cu 26 de specii, urmata de Typhlocibinae, cu 13 specii, ambele din Familia Cicadellidae. Biodiversitatea specifica in cadrul genurilor s-a dovedit ridicata la genurile: Javesella Fennah 1963, Macrosteles Fieber 1866 si Psamotettix Haupt 1929, cu cate 5 specii fiecare.

Speciile cu abundenta numerica mare in zona au fost: Conomelus anceps Germ., Macrosteles cristatus Rib., Macrosteles horvathi Wagn., Macrosteles laevis Rib., Macrosteles ossiannilssoni Lindb., Cicadula quadrinotata F., Verdanus abdominalis F., specii praticole, raspandite in pajisti, pasuni si lunci, pe vegetatia ierboasa. Dintre acestea mai importanta de retinut este specia Conomelus anceps Germ., specie stenobionta legata de mlastinile oligotrofe de Sphagnum, frecvente in sectorul superior al Ariesului.

Este important de retinut si prezenta unor specii rare: Javesella simillima )Linnav.), Macropsis graminea (F), Anoscopus albifrons (L), Anoscopus limicola Edw., Forcipata major (Wagn.), Edwardsiana prunicola (Edw.), Linnavouriana sexmaculata (Hardy), Zygina flamigera (Geoffr.).

Distributia pe tipuri de ecosisteme a cicadinelor releva biodiversitatea cea mai mare in zona pajistilor de lunca de la Arieseni (36 specii) , urmata de mlastinile oligotrofe cu Sphagnum, din aceeasi arie (26 specii). Biodiversitatea cea mai scazuta s-a inregistrat in ecosistemul de zavoi de la Scarisoara (3 specii).

Familia Chrysomelidae (Coleoptera, Insecta)

S-a analizat materialul colectat in perioada 1997-2002. S-au facut colectari cantitative in norma de 50 "cosiri" ale vegetatiei per proba, cu fileul entomologic. Colectarile au vizat ariile : Valea Garda Seaca, de la Casa de Piatra pana la varsarea in Aries, valea Ariesului, de la izvor pana la Campeni, valea Ariesului Mic din amonte de localitatea Avram Iancu pana la varsarea in Aries, valea Abrudului, din amonte de Abrud, pana la varsarea in Aries. Probele au fost luate din ecosisteme de padure de molid, padure de amestec, padure de fag, zavoaie cu salcii, rachite si arini, pajisti naturale, pasuni.

S-au colectat si determinat in total 885 de indivizi, din care s-au identificat 122 de specii din 40 de genuri si 10 subfamilii ale familiei Chrysomelidae.

Au dominat subfamiliile Alticinae (50 specii) si Chrysomelinae (33 specii) in privinta biodiversitatii, urmate de Cryptocephalinae (11 specii), Galerucinae (9 specii) si Cassidinae (8 specii). Genurile cu biodiversitate specifica si ecologica mare au fost: Longitarsus (Alticinae) cu 13 specii, Cryptocephalus(Cryptocephalinae) cu 10 specii, Chrysolina (Chrysomelinae) cu 9 specii s.a

Unele genuri semnalate mai rar in Transylvania cum sunt Gonioctena si Luperus au avut o reprezentare mare in zona Ariesului superior (5 si respectiv 3 specii).

Un numar de 20 de specii de crizomelide semnalate in zona cercetata sunt rare sau foarte rare in fauna tarii, dupa semnalarile efectuate pana in prezent.

Suprafamilia Curculuinoidea (Coleoptera, Inssecta)

Pornind de la putinele date cunoscute asupra grupului ( doar 23 specii, aparute sporadic in lucrari mai vechi) si beneficiind de material colectat preliminar pe o perioada mai indelungata, dar mai intens in perioada 1997-2002, din 63 de puncte apartinand la 19 arii din zona luata in studiu s-a identificat, in cadrul celor 1567 de indivizi colectati si analizati, un numar de 155 de specii de Curculionoidea, din 4 familii (Anthibridae, Atelabidae, Apionidae, Curculionidae), 24 de subfamilii si 71 de genuri. Acestea au fost inregistrate intr-un tabel ca baza de date, mentionand data colectarii, numaril de indivizi si locul capturarii, pentru fiecare specie.

Biodiversitatea specifica cea mai mare s-a inregistrat intr-un zavoi situat spre izvorul Ariesului Mic (37 de specii), urmat de un carpineto-faget din zona Carpinis, pe Valea Abrudului (34 specii) si respectiv 33 specii in aceeasi arie, apoi un fagetomolidis din aria Casa de Piatra, pe Valea Garda Seaca (tot 33 specii), o pajiste higrofila din zona Carpinis (30 specii), un fagetomolidis din zona Garda Seaca (23 specii) etc.

Cele mai bine reprezentate subfamilii, in ce priveste numarul de specii au fost Otiorhynchinae (32 specii), Apioninae (29 specii) si Brachyderinae (13 specii)

Genul cel mai bine reprezentat ca numar de specii a fost Otiorhynchus (22 specii). Alte genuri mai bine reprezentate au fost Ceutorhynchus, Protapion, Sitona, Phyllobius, Polydrusus, Rhynchaenus s.a.

Speciile cu populatiile cele mai mari au fost: Rhinomias maxillosus Petri, Phylobius (Nemoicus) oblongus (L), Larinus (Larinodontus) jaceae (Fabricius), Donus comatus Boh., Otiorhynchus antennatus Stierl. Deporaus betulae (L.)s.a.

Doua specii :Cynapion (Bothtyorrhynchus) gyllenhalii (Kirby) si Parethelcus pollinarius (Forst.) sunt specii foarte rare; altele ca: Caenorhynus pauxillus (Germ), Omphalapion dispar (Germ), Kalcapion pallipes (Kirby), Protapion ononidis (Gyll.),Oxystoma ochropus (Germ.), 5 specii de Otiorhynchus s.a. sunt considerate ca rare. Specia Otiorynchus antennatus este endemica pentru zona iar Otiorynchus (dorymerus) cymophanus Boh., Otiorhynchus (Dorymerus) opulentus Germ si Rhinomias maxilosus Petri sunt endemice pentru Carpati.

Ordinul Trichoptera (Insecta)

Colectand si analizand material din perioada 1999-2002, in diferite ecosisteme din zona cursului superior al Ariesului, au fost identificate 27 specii de tricoptere, 20 dintre acestea fiind nou semnalate in zona.. Speciile sunt catalogate intr-un tabel sinoptic, care cuprinde si numarul de exemplare si sexul acestora, raspandirea geografica si caracterizarea ecologica.

S-a remarcat prezenta in zona cercetata a endemitului pentru Apuseni, Psylopteryx curviclavata Botosaneanu 1957, specie autumnala a carei larve traiesc in ape stenoterme bine oxigenate. Multe dintre specii pot fi considerate ca rare: Rhyacophila laevis, Ryacophila mocsaryi, Wormaldia occipitalis, Rhadicoleptus alpestris, Adicella filicornis, Oecismus monedula s.a., caracteristice apelor montane curate.

Majoritatea speciilor sunt europene sub aspectul raspandirii zoogeografice, urmate de speciile carpato-balcanice..

Specia cu abundenta numerica cea mai mare a fost Berea pullata. urmata de Ecclysopterix dalecardia s,a.

Un numar de 4 specii: Rhyacophila laevis, Psylopterix curviclavatus, Adicella filicornis si Berea pullata, au fost colectate numai in apropierea izvoarelor reocrene, pe vegetatie higrofila. Numarul de specii euribionte din aceasta zona a fost foarte redus (doar Polycentropus flavomaculatus si 4 specii de Limnephilus), lucru explicabil daca ne gandim la faptul ca facem referire doar la bazinul superior al Ariesului.

Suprafamilia Tipulomorpha (Nematocera, Diptera, Insecta)

Suprafamilia Tipulomorfa, cuprinzand cam 5 familii europene de diptere nematocere, a fost studiata dupa material colectat in perioada 2000-2002 in aria Arieseni-pasul Vartop. S-au identificat reprezentanti din 3 familii Tipulidae, Limoniidae si Pediciidae. Specia Tipula (Platytipula) luteipennis Meigen 1830, capturata la pasul Vartop a mai fost semnalata pe teritoriul tarii doar din zona Bucurestiului, fiind o specie noua pentru zona montana. Dintre Limoniidae s-au semnalat 4 specii, in general specii mai des semnalate, inclusiv in zona montana, cu exceptia speciei Neolimnomia filata (Walker 1850), care este doar la a doua semnalare, si prima pentru Apuseni. Familia Pediciinae a fost reprezentate doar de specia Pedicia zernyi pallens Savchenko 1978, specie prezenta si in nordul Carpatilor Orientali, si destul de frecventa In zona Arieseni, la inaltimi de peste 1000 m.

Familia Formicidae (Hymenpotera, Insecta)

S-a analizat material colectat in toamna 2002. In general colectarile sau facut direct din coloniile de furnici, mai putin dinafara coloniilor. S-a colectat material din 6 puncte din sectorul superior al Ariesului.

In urma determinarilor de laborator s-au identificat 17 specii de furnici din subfamiliile Myrmicinae ( 4 specii) si Formicinae (13 specii). Toate apartin la 6 genuri, mai bine reprezentat fiind genul Formica (7 specii), urmat de genul Lasius (4 specii). Speciile identifcate sunt inregistrate intr-un tabel taxonomic, in care sunt mentionate si punctele de colectare. In cadrul discutiilor, avand in vedere ca furnicile sunt insecte sociale, cu mare impact in ecosistemele in care se gasesc si acestea pot constitui indicatori ai starii,ecosistemului, este caracterizata pe rand fiecare dintre speciile prezente in zona. In acest context este remarcabila prezenta speciei Myrmica gallieni Bondroit 1919 , specie la prima semnalare in tara (subfamilia Myrmicinae). De asemenea este de remarcat ca speciile congenerice ocupa de obicei ecosisteme diferite, adaptare care reduce riscul competitiei interspecifice. Toate speciile semnalate sunt specii caracteristice zonelor montane si submontane, unele cu raspandire pana in zonele colinare.

Biodiversitatea unor grupe de vertebrate

Clasa Pasari (Aves, Tetrapoda)

Raportul se bazeaza pe observatii efectuate in octombrie 2002, in 5 arii din zona studiata, repartizate astfel incat sa cuprinda mare parte a zonei si biotopuri diverse astfel: Garda de sus in amonte, Scarisoara, in amonte si inaval, Albac, in aval, Vadu Motilor, in aval, Mihoiesti, in amonte.

Numarul speciilor observate a fost : 12 specii la Garda de Sus, dominand numeric pitigoiul mare (Parus major), urmat de pitigoiul codat (Aegithalos caudatus) si cinteza (Fringilla coelebs); 5 specii la Scarisoara amonte, cu dominarea numerica a pitigoiului de bradet (Parus ater); 14 specii la Scarisoara aval, cu dominarea numerica a pitigoiului codat (Aegithalos caudatus) si a cotofenei (Pica pica); 17 specii in aval de Albac, cu dominarea numerica a ciorii negre (Corvus cornix), cotofenei (Pica pica), cat si mugurarului (Pyrrhula pyrrhula) si auselului cu cap galben (Regulus regulus); 7 specii in aval de Vadu Motilor, toate cu un numar redus de indivizi; 6 specii in amonte de Mihoiesti, la fel cu numar redus de indivizi.

S-a constatat dominarea speciilor de deal si a catorva montane cum sunt: pescarelul negru (Cinclus cinclus), scatiul (Carduelis spinus), auselul cu cap galben (Regulus regulus), pitigoiul de bradet (Parus ater), pitigioul sur (Parus palustris), mugurarul (Pyrrhula pyrrhula).

Observatiile fiind efectuate toamna, regiunea s-a caracterizat prin dominarea unor specii de perioada rece (toamna-iarna), migratoare sau semimigratoare, cum sunt:pitulicea mica (Phylloscopus collybita), codrosul de munte (Phoenicurus ochrurus) si codubatura alba (Motacilla alba). O extindere a observatiilor pentru perioada de vara releva prezenta si a altor specii semnalate anterior in zona cum ar fi drepneaua mare (Apus apus) si acvila de munte (Aquila chrysaetos).

Ordinul Insectivore

Cerctarea noastra face referire doar la soricide, care au fost capturate cu ajutorul capcanei Barber in 4 zone : Valea Ariesului Mare (Arieseni-Garda de Sus), Valea Ariesului Mic (zona Vidra de Sus), valea Abrudului (amonte de Abrud) si Valea Garda Seaca (amonte de Cheile Ordancusei). S-a utilizat material de la 40 de capcane in fiecare zona, care au functionat pe timp de 21 zile in urmatoarele habitate: lunca, liziera de padure, padure de molid, pajiste mezofila.

S-au capturat si identificat 3 specii de soricide : Sorex araneus, Sorex minutus si Neomys anomalus. Specia Sorex minutus a avut numarul cel mai mare de indivizi in fiecare zona. Neomys anomalus a fost capturat doar in 3 zone cu cate un individ, lipsind din Valea Garda Seaca. Sorex araneus prefera habitatele de liziera si pajistile naturale bogat inierbate, iar Sorex minutus este o specie euribionta. Neomys anomalus prefera zonele din apropierea apelor, este o specie rara, considerata ca montana, desi la noi a fost semnalata si in zona de campie. Mentionam de asemenea ca toate cele 3 specii sunt protejate pe teritoriul tarii, conform si cu Conventia de la Berna.

Ordinul Chiroptere

Chiropterele s-au cercetat prin localizarea hibernaculelor in timpul iernii si a locurilor de adapost din periada activa. S-au facut releveie chiropterologice in perioada de hibernare in pesterile: Coina Mare, Huda Orbului, Poarta lui Ionel de pe Valea Garda Seaca, si s-a controlat, in cursul lunii august, prezenta liliecilor in aceleasi pesteri, plus Pestera Oilor.

Dintre pesterile controlate in perioada de hibernare au fost ocupate : Coiba Mare (12 indivizi din specia Rinolophus ferum-equinum si 2 indivizi de Rhinolophus hipposideros), Huda Orbului (3 indivizi de Rhinolophus ferum-equinum si 5 de Myotis myotis), Pestera lui Ionel (42 indivizi de Rhinolophus ferum-equinum, 6 de Rhinolophus hipposideros si 5 de Myotis myotis/ M. blythi). In perioada activa de vara nu s-a semnalat prezenta de lilieci, dovada ca acestia nu folosesc pesterile respective ca adaposturi de vara. Dealtfel si ca adaposturi de iarna aceste pesteri sunt putin folosite, probabil datorita usurintei accesibilitatii turistice in acestea. S-a semnalat insa folosirea ca adapost de vara, de catre specia Pipistrelus pygmaeus a unui adapost de animale din apropierea catunului Casa de Piatra, colonia fiind apreciata la circa 30 indivizi. De asemenea toate specile semnalate sunt specii protejate pe teritoriul tarii, conform conventiei de la Berna.

Concluzii:

Zona baznului superior al Ariesului ofera o mare varietate de conditii de habitat, fiind o arie montana situata preponderent in zona molidului si zona fagului. Prezenta multor vai asigura insa arealului si conditii de formare a vegetatiei de zavoaie, iar defrisarile efectuate de-a lungul vremii au dus la formarea de pajisti montane si submontane cu conditii de la higrofile pana la mezoxerofile. Toate acestea au determinat o flora deosebit de complexa, in care abunda speciile montane dar si unele endemite. asociatiile vegetale sunt de asemenea deosebit de variate.

Grupele de animale cercetate de noi s-au dovedit a avea, in cele mai dese cazuri, o mare varietate de specii, biodiversitatea fiind asigurata de multitudinea de habitate si nise ecologice pe care zona le ofera. Este important de semnalat ca, in cazul celor mai multe dintre grupele abordate s-au semnalat o serie de taxoni rari ori periclitati pentru alte zone si care gasesc inca aici conditii de refugiu. Cercetarea, facuta intr-o arie, in general putin abordata anterior, a relevat si prezenta a multe specii pentru prima data semnalate pentru zona Apusenilor si unele noi chiar pentru fauna tarii. Aceste considerente, cat si prezente in zona a unor specii protejate ne fac sa propunem luarea in considerare a infiintarii unei rezervatii ecologice in Apuseni, care sa cuprinda si zona cercetata de noi in cadrul prezentului grant.

Sectorul mijlociu al bazinului Ariesului este zona cuprinsa intre aval de localitatea Campeni, pana la Buru, cuprinzand o serie de vai si paraie, situate in cea mai mare masura pe partea stanga a Ariesului (Valea Bistrei, Valea Dobrii, Valea Posaga, Valea Runcului, Valea Ponorului, Valea Vadului), iar pe partea drerapta mai insemnata este Valea Rimetea.

Observatiile si luarile de probe biologice s-au facut atat in lungul vaii Ariesului, cat si de-a lungul vailor aferente mentionate mai sus, in apropierea unor localitati , in stationarele: Valea Bistrei, Valea Dobrii, Garde, Lupsa, Brazesti, Salciua , Huda lui Papara, Posaga, Scarita- Belioara, Vidolm , Ocolis, Ocolisel, Rimetea, Buru, ori in itinerant, intre aceste stationare, fiind luate in considerarre toate tipurile de ecosisteme si habitate rerprezentative pentru fiecare zona: paduri de molid, padure de pin, paduri de amestec rasinoase cu foioase, paduri de amestec de foioase, fagete, carpinete, zavoaie, grohorisuri , cat si toate tipurile de pajisti, de la cele xerofile, situate pe pante cu expozitie sudica, la cele higrofile, din lunci.

Orografia zonei bazinului mijlociu al Ariesului cuprinde aspecte variate, dominand terenurile mai mult sau mai putin accidentate, cu formatiuni montane, cat si dealuri abrupte, brazdate de vai adanci, cu pante puternic la minjlociu inclinate, cu orientari cardinale diverse. Acestea, alaturi de marea varietate a vegetatiei, dau peisajului un aspect aparte, ceea ce a favorizat o dezvoltare mai accentuata a agroturismului in zona.

Cercetarile noastre au vizat atat aspecte floristice si de vegetatie, cat si aspecte faunistice, referitoare la grupurile animale cuprinse in specialitatile de cercetare ale membrilor colectivului de grant.

I. Cercdetari de biodiversitate floristica si de vegetatie.

In cadrul acestor cercetari au participat trei dintre membrii colectivului de grant: sef lucr. dr. Irina Goia, sef lucr.dr. Florin Crisan si cercetator drd. Anna-Maria Csergo, care prin deplasarile in teren efectuate si releveiele fitocenologice analizate din aria bazinului mijlociu al Ariesului, cat si in urma parcurgerii unei foarte bogate bibliografii in domeniu, au reusit identificarea tuturor tipurilor de asociatii vegetale existente in aria analizata, cat si determinarea speciilor vegetale indicatoare si a celorlalte specii care caracterizeaza diferitele asociatii stabilite in zona. Au fost identificate astfel: pajisti pioniere de stancarii: o asociate in Masivul Bedeleu; pajisti pioniere de grohotisuri: trei asociatii situate pe Valea Runcului, Valea Ascunsa si Scarita-Belioara; pajisti si tufarisuri scunde, acidofile, subalpine si montane: trei asociatii situate pe valea Runcului si Scarita-Belioara; pajisti calcofile: doua asociatii situate fiecare in mai multe puncte din zonele Scarita-Belioara, Cheile Runcului, Culmea Bedeleu, Cheile Posegii, Valea Segacea, Piatra Vidolmului, Valea Ascunsa s.a.; comunitati specifice solurilor pietroase si stancoase din regiunile de munte si de dealuri: 8 asociatii vegetale situate in zonele Cheile Runculu, Cheile Posegii, Coltii Vulturesei, Piatra Urdasului, Valea Runcului, Valea Ascunsa, Culmea Bedeleu, Scarita-Belioara, Huda lui Papara (comuna Salciua); pajisti mezofile: doua asociatii, fiecare prezenta in mai multe puncte cum sunt Scirita-Belioara, Valea Runcului, Baia de Aries, Valea Bistrei etc.; pajisti higrofile de lunca: 6 asociatii identificate fiecare pe una sau mai multe dintre vaile din bazinul mijlociu al Ariesului; asociatii de mlastini eutrofe: trei tipuri identificate in Cheile Runcului, Huda lui Papara si de-a lungul Vaii Runcului; paduri de foioase si amestec: 14 asociatii, fiecare identificata in mai multe puncte din zona bazinului mijlociu al Ariesului; paduri de conifere si tufarisuri : trei asociatii identificate pe Valea Runcului, Scarita-Belioara si Culmea Bedeleului; tufarisuri de lunca: o asociatie situata pe vaile Posegii si Runcului. Toate aceste asociatii identificate de autori sunt caracterizate si clasificate corect, aratandu-se totodata compozitia in elemente caracteristice si elemente accidentale.

II. Cercetari de biodiversitate faunistica.

S-au efectuat astfel de cercetari la un numar de 13 taxoni, in functie de specialitatile membrilor colectivului de grant: Izopode - prof.dr. N.Tomescu; Scuteleride si Pentatomide- drd.P.Beldean, Cicadine- asist.drd. V. Popa; Crizomelide- conf.dr. A. Crisan; Curculionoidee- sef lucr.dr. L. Teodor, Tricoptere si Tipulomorfe- sef lucr.dr. L.Ujvarosi; Formicide-asist drd. B. Marko; Pasari- asist.drd.P.L. Papp si biol.drd. A. David; Insectivore, Rozatoare si Chiroptere- conf.dr. I. Coroiu.

Activitatile de cercetare desfasurate au constat in primul rand in studiul bibliografic asupra acestor grupuri in zona cercetata si in deaplasari in teren in vederea identificarii ecosistemelor caracteristice fiecarei arii, spre a se stabili statiunile in care sa se efectueze observatii si luari de probe biologice. Au urmat apoi deplasari in teren in vederea observatiilor si identificarii sau/si colectarii materialului biologic din fiecare grup luat in studiu, analize in laborator a materialului colectat, identificarea speciilor si inregistrarea acestora cat si a unor date ecologice, efectuarea de tabele taxonomice, interpretarea datelor faunistice si ecologice, concluzii. Metodologia practica de cercetare a fost variata in functie de cerintele grupului luat in studiu, constand in general in : observatii directe ale animalelor in camp cu identificarea si inregistrarea speciilor cat si a abundentei numerice a indivizilor; observarea si inregistrarea regimului de hrana si a plantelor pe care se gasesc speciile, colectari de material biologic cu plasa entomologica, cu plasa umbrela, cu capcane Barber, cu capcane luminoase sau direct cu mana de pe vegetatie, pentru nevertebrate, observatii cu binoclul, pentru vertebratele mai mari, ascultarea sau/si inregistrarea semnalelor sonore, observatii directe in culcusuri si cuiburi, analize de ingluvii sau alte metode specifice,pentru studiul vertebratelor.

II.a. Biodiversitatea unor grupuri de nevertebrate

Ordinul Izopoda (Cl. Crustacea, Incr. Artropoda)

Cercetarea s-a referit doar la izopodele terestre. Materialul a fost colectat in stationar cu ajutorul capcanelor Barber, cat si prin cernerea frunzarului, din 9 statiuni: Valea Abrudului, Valea Bistrei, Lupsa, Salciua, Posaga, Scarita-Beelioara, Vidolm si Ocolis, din urmatoarele tipuri de ecosisteme: paduri de molid, o padure de pin, paduri de amestec de foioase, carpinisuri, zavoaie cu salcii si arini, grohotisuri, pajisti mezofile si mezohigrofile.

Cu cele 115 capcane Barber amplasate in aceste zone, cat si prin cernerea frunzarului , s-au colectat in total 12.930 indivizi de izopode terestre, in care s-au identificat 13 specii. Pe baza analizei ecologice sunt caracterizate, intr-un tabel sinoptic, preferintele ecologice ale fiecarei specii, autorii precizand ca s-au intalnit si doua specii praticole, in opozitie cu situatia din sectorul superior al Ariesului, unde nu s-au inregistrat specii cu astfel de preferinte ecologice; alte 3 specii au fost paludicole, 7 specii silvicole si o specie euritopa. Patru dintre speciile identificate sunt prezente in toate tipurile de ecosisteme, avand si populatii mai bogate numeric, sunt specuiile edificatoare, celelalte fiind considerate ca accesorii. Este redata abundenta numerica pe tipuri de ecosisteme a fiecarei specii identificate, cat si rata sexelor si repartitia indivizilor pe clase de varsta. Alte 4 specii au fost identificate doar in cate un singur ecosistem, fiind considerate ca specii rare si deci mai periclitate: Porcellium conspersum, Trechelipus rathkei, Porcellio spinicornis si Armadilidium versicolor.

Scutelleridae si Pentatomidae (Ord. Heteroptera, Cl. Insecta)

Colectandu-se prin metoda fileului entomologic cat si a scuturarilor pe prelata si plasa umbrela, in urma studiului bibliografic in vederea identificarii speciilor si a stabilirii unor caracteristici ecologice, s-a reusit capturarea a 888 indivizi de heteroptere scuteleride si pentatomide din zona cercetata, in care s-au esantionat toate tipurile de ecosisteme in 13 puncte stationare, identificandu-se 4 specii de Scuteleridae (cu un total de 2954 indivizi) si 19 specii de Pentatomidae (cu un total de 594 indivizi). Toate speciile sunt prezentate intr-un tabel taxonomic sinoptic, in care sunt marcate de asemenea abundenta fiecarei specii pe statiuni de capturare si per total, preferintele ecologice cat si raspandirea in Romania a fiecarei specii. Se indica de asemenea speciile dominante in fiecare tip de ecosistem cercetat, cat si raspandirea si abundenta acestora pe tipuri de ecosisteme, in toate punctele de colectare, insotind textul si de grafice si doua tabele sinoptice reprezentative. Sunt mentionate in final doua specii, Podops inuncta si Stagnomus amoenus, considerate ca specii sporadice in fauna tarii si deci cu importanta deosebita pentru fauna heteropterologica a zonei bazinului mijlociu al Ariesului.

Cicadina (Ord. Homoptera, Cl. Insecta)

S-au luat probe biologice din 20 de stationare din sectorul mijlociu al Ariesului din urmatoarele tipuri de habitate: molidisuri, fageto-bradete, pineto-carpineto-fagete, fagete, carpineto-fagete, fageto-gorunete, salicete, arinisuri, tufarisuri cu aluni, pajisti subalpine, pajisti montane, fanate, pasuni, mlastini oligo-mezotrofe, arii ruderale.

In urma cercetarilor intreprinse in sectorul mijlociu al bazinului Ariesului s-a colectat un numar total de 2278 de indivizi de cicadine, care apartin la un numar de 139 de specii, din 6 familii. Cel mai bine reprezentata este familia Cicadellidae (110 specii), urmata de familia Delphacidae (19 specii), familia Cercopidae (4 specii), Membracidae (3 specii) si Tettigometridae (1 specie). Aceste rezultate ne indica prezenta unei faune de cicadine extrem de bogata, daca raportam rezultatele constatate cu datele privind fauna de cicadine din Romania (464 specii), Cantoreanu (1970).

Dintre speciile identificate in sectorul mijlociu al bazinului Ariesului 6 specii sunt noi pentru fauna Romaniei: Javesella simillima (Linnav.), Alebra neglecta Wagn., Edwardsiana hippocastani (Edw.), Edwardsiana spinigera (Edw.), Edwardsiana avellanae (Edw.) si Eupteryx adspersa (H.S.). Aceste specii sunt in acelasi timp specii rare si pentru zona analizata, deoarece majoritatea au fost capturate in putine exemplare.

Dintre speciile rare capturate in bazinul mijlociu al Ariesului se subliniaza inca 9 specii: Criomorphus moestus (Boh.), Edwardsiana crataegi (Douglas), Edwardsiana geometrica (Schrk.), Forcipata major (Wagn.), Kybos betulicola (Wagn.), Penthimia nigra (Goeze), Psammotettix notatus (Melich.), Stenidiocerus poecilus (H.S.), Tettigometra impressopunctata Duf.

Chrysomelidae (Ord. Coleoptera, Cl.Insecta)

Colectarile s-au facut atat in lungul vaii Ariesului, din apropierea diferitelor localitati ori dintre localitati, cat si pe principalele vai si paraie din bazinul mijlociu al Ariesului: Valea Bistrrei, Valea Posaga, Valea Runcului, Valea Ponor, Valea Vadului. Probele au fost luate din toate tipurile de ecosisteme reprezentative pentru zona. Materialul colectat cu fileul entomologic in norme constante de 50 cosiri per proba a fost pus in alcool 85 ⁰, apoi pastrat in stare uscata pana la determinare. Determinarea s-a facut in laborator, la lupa binoculara, folosind determinatoare de specialitate reprezentative pentru fauna de crizomelide central europeana. (Mentionam ca am folosit , pe langa materialul colectat in anul 2003, de asemenea si marerial colectat in anii anteriori (1998-2002) pentru a completa imaginea asupra grupului studiat in aceasta zona si a suplini in acest fel subfinantarea proiectului din acest an, care ne-a permis un numar mai redus de iesiri in teren.)

Este prezentata lista speciilor de Chrysomelidae capturate din aria bazinului mijlociu al Ariesului, cu date asupra momentului capturarii, numarului de indivizi, abundentei procentuale, cat si locului si ecosistemului in care fiecare specie a fost capturata.

S-au capturat in total, in perioada 1998-2003, 1050 indivizi de crizomelide, in care am identificat 140 de specii apartinand la 44 de genuri din 9 subfamilii.. Prin urmare, ca si in cazul bazinului superior, biodiversitatea grupului crizomelidelor este mare si in bazinul mijlociu.

Subfamiliile cel mai bine reprezentate au fost: Alticinae cu 46 de specii, urmata de Chrysomelinae cu 39 de specii si Cryptocephalinae cu 22 de specii. Un nunmar mai modest de specii au avut Cassidinae cu 12 specii, Galerucinae, cu 8 specii si Clytrinae cu 7 specii, iar la polul opus s-au situat Donaciinae cu 3 specii, Criocerinae cu 2 specii si Lamprosomatinae cu o specie. Genurile cel mai bine reprezentate au fost: Cryptocephalus cu 20 specii, Chrysolina cu 15 specii, Cassida cu 11 specii, Aphthona si Longitarsus, cu cate 8 specii fiecare

Remarcam ca gradul de rerprezentare a diferitelor subfamilii in privinta numarului de specii se suprapune cu cel din fauna central europeana, dovada a reprezentativitatii zonei cercetate de noi pentru fauna central europeana, consecinta a conditiilor ecologice variate existente in zona. Aceleasi conditii foarte variate au facut ca printre subfamiliile cel mai bine reprezentate sa existe unele care au predominant specii cu cerinte ecologice diametral opuse. Acestea au gasit insa in zona analizata conditiile propice, climatice, orografice, edafice si fitocenologice, pentru dezvoltare, in contextul existentei unei asa de mari varietati a peisajului in bazunul mijlociu al Ariesului.

Remarcam de asemenea prezenta, cu numar relativ mai mare de specii, a unor genuri relativ mai rare in fauna Transilvaniei si chiar a tarii: Smaragdina cu 4 specii, Gonioctena cu 4 specii , Mantura cu 3 specii, cat si prezenta unopr specii rare si foarte rare, specii pe care le consideram periclitate, dintre care mentionam: Smaragdina flavicollis, Smaragdina xanthaspis, Coptocephala unifasciata (specie caracteristica ariilor sudestice ale tarii), Cryptocephalus cordiger, Cryptocephalus schaefferi, Cryptocephalus frontalis, Chrysolina hyperici, Chrysolina crassimargo, Chrysolina cuprina, Gonioctena linnaeana, Gonioctena nivosus, Gonioctena intermedia, Phratora tibialis, Galerucella pusilla (de asemenea caracteristica zonelor sudestice ale tarii), Phyllobrotica adusta, Luperus luperus, Phyllotreta exclamationis, Phyllotreta ochripes, Aphthona cyanella, Lytharia salicariae, Orestia carpathica, Derocrepuis rufipes, Hippuriphilla moderi, Crepidodera aurea, Minota carpathica, Mantura obtusata, Dibolia timida, Psylliodes webwri, Hyppocassida subferruginea, Cassida ferruginea, Cassida panzeri, Cassida azurea.

Toate acestea constituie argumente in vederea protectiei ecologice a zonei, in conditiile dezvoltarii intensive a agroturismului, cat si a extinderii unor exploatari miniere.

Curculionoidea (Coleoptera, Insecta)

S-au facut observatii si s-au luat esantioane din 22 de stationare din zona bazinului mijlociu al Ariesului, in fiecare stationar analizandu-se toate habitatele reprezentative pentru respectivele arii (1-11 tipuri diferite, in functie de loc). Mentionam ca s-au folosit si probe luate in anii anteriori (1994-2002), pentru a putea face o caracterizare cat mai completa a grupului.

In ecosistemele cercetate in aceasta zona s-au identificat un numar 268 specii, din 95 genuri, 29 subfamilii si 3 familii de Curculionoidea, toate prezentate intr-un tabel sinoptic, in ordine taxonomica, cu mentionarea locului de captura si a numarului de indivizi capturati din fiecare loc .

Din totalul speciilor de curculionide identificate in bazinul mijlociu al Ariesului 4 specii sunt noi pentru fauna Romaniei: Sitona (Charagmus) intermedius Küster, 1847, Glocianus incisus (Schultze, 1899), Micrelus ericae (Gyllenhal, 1813) si Rhamphus subaeneus Illiger, 1807, 7 specii sunt la prima semnalare in fauna Transilvaniei: Omphalapion dispar (Germar, 1817), Protapion laevicolle (Kirby, 1811), Sitona (Charagmus) griseus (Fabricius, 1775), Hypera rogenhoferi (Ferrari, 1866), Ceutorhynchus atomus Boheman, 1845, Ceutorhynchus chlorophanus Rouget, 1857, Smicronyx nebulosus Tournier 1874, o specie este foarte rara: Prisistus obsoletus (Germar, 1824), 18 specii sunt rare: Nanophyes brevis Boheman, 1845, Omphalapion dispar (Germar, 1817), Omphalapion laevigatum (Paykull, 1792), Stenopterapion intermedium (Eppelsheim, 1875), Oryxolaemus falavifemoratus (Herbst, 1797), Otiorhynchus (s. str.) perdix (Olivier, 1807), Otiorynchus (Dorymerus) schaumi Stierlin, 1861, Otiorhynchus (Tournieria) ormayi Stierlin, 1861, Phyllobius (Pseudomyllocers) cinerascens (Fabricius, 1792), Tropiphorus obtusus (Bonsdorff, 1785), Lixus (Lixochelus) filiformis (Fabricius, 1781), Hypera ononidis (Chevrolat, 1863), Donus elegans Boheman, 1842), Donus maculatus (W. Redtenbacher, 1848), Pelenomus waltoni (Boheman, 1843), Ceutorhynchus nanus Gyllenhal, 1837, Datonycus arquatus (Herbst, 1795), Tychius sharpi Tournier, 1873, o specie este endemit romanesc: Otiorhynchus (Dorymerus) rufomarginatus Stierlin, 1861 si 5 specii sunt endemite carpatice: Otiorhynchus (s. str) antennatus Stierlin, 1861, Otiorhynchus (Dorymerus) cymophanus Germar, 1817, Otiorhynchus (Dorymerus) kollari (Gyllenhal, 1834), Otiorhynchus (Dorymerus) opulentus Germar, 1834, Otiorhynchus (Dorymerus) schaumi Stierlin, 1861.

In bazinul mijlociu al Ariesului cel mai mare numar de specii de curculionide a fost semnalat in fanaturi (141 specii) si in zavoaie (119 specii). Urmeaza pasunile (88 specii) si la o diferenta destul de mare padurile de amestec de foioase (48 specii), pajistile montane (36 specii) si vegetatia ruderala (35 specii). In celelalte tipuri de ecosisteme s-a semnalat un numar mai mic de specii de curculionide, dupa padurile de amestec de foioase cu rasinoase (28 specii) si fagete (28 specii), urmand padurile de pin (23 specii), padurile de molid (16 specii), stancariile (14 specii), culturile furajere (14 specii) si pajistile montane cu 5 specii, situatie prezentata intr-un grafic reprezentativ.

Numarul foarte mare de specii de curculionide semnalat in fanaturile si zavoaiele din bazinul mijlociu al Ariesului, este datorat in primul rand extraordinarei diversitati floristice din aceste doua ecosisteme. De asemenea, in bazinul mijlociu al Ariesului, fanaturile si zavoiele ocupa suprafete insemnate, comparativ cu celelalte tipuri de ecosisteme. Fanaturile ocupa de regula jumatatea inferioara a versantilor, sau se intalnesc de-a lungul vailor, in vecinatatea zavoaielor, unde climatul este mai bland, aici existand conditii de microhabitat prielnice unui numar insemnat de specii curculionide stenobionte. Concluzionand, zona cercetata de noi se remarca atat prin diversitatea speciilor de curculionide care traiesc in ecosistemele de aici, dar si prin prezenta unor specii de curculionide rare, foarte rare si endemice. S-a remarcat o concentrare a speciilor rare, foarte rare si endemice in unele dintre localitatile cercetate: Scarita Belioara, Posaga-Valea Beliora, Cheile Runcului si Rimetea, acestea fiind principalele zone care necesita instituirea unor masuri de protectie a ecosistemelor in care vietuiesc respectivele specii de curculionide.

Trichoptera si Tipulomorpha (Cl.Insecta)

Materialul analizat provine din colectari efectuate in intervalul 2000-2003 de pe paraiele si vaile bazinului mijlociu al Ariesului in stationarele Campeni, Brazesti, Lupsa, Salciua, Posaga de Sus, si Rimetea, pentru tricoptere si de pe vegetatia din apropierea acestor paraie si vai, penteru tipulomorfe. S-au colectat in total 365 de indivizi din aceste grupuri in care s-au identificat 20 de specii de tricoptere si 38 de specii de tipulomorfe din care 25 specii din familia Limoniidae, o specie din familia Pediciidae si 12 specii din familia Tipulidae, toate prezentate intr-un tabel taxonomic sinoptic, cu mentionarea locului de captura, a numarului de indivizi capturati, pe sexe.. Cele mai multe dintre tricopterele identificate au fost specii comune de zona montana si submontana, multe dintre acestea cunoscute ca prezente in zona si din literatura de specialitate mai veche, totusi in zona Brazesti au fost remarcate si specii rare pentru fauna Romaniei: Rhyacophila laevis, Tinodes kimminsi, cat si o specie endemica pentru Apuseni, Rhyacophila motasi. Fauna de tipulomorfe de la noi fiind mai putin cercetata pana acum, intreaga lista de 38 de specii constituie o prima lista a speciilor din aceste familii pentru zona cercetata. Un numar de 12 specii dintre cele capturate aici sunt doar la a doua citare din Romania.Specii ca: Dicranomyia frontalis, Limonia albifrons, Limonia alpicola, Orimarga attenuata, Paradelphomyia fuscula, Tipula Mediotipula) siebkei, prezinta o importanta faunistica deosebita pentru zona cercetata.

Formicidae (Ord. Hymenoptera, Cl. Insecta)

S-au facut observatii itinerante in zona bazinului mijlociu al Ariesului , cat si in 3 stationare, Brazesti, Posaga de sus si Rimetea. S-a constatat prezenta in zona a 22 specii de formicide. doua specii, Leptotorax nigriceps si Bothriomyrmex meridionalis sunt specii considerate rare, iar Leptotorax sordidulus este specie noua pentru fauna de formicide a Romaniei. Toate speciile sunt prezentate intr-un tabel taxonomic, cu mentionarea locului unde s-au identificat coloniile, a tipului de habitat preferat si a statutului de comun, rar, sau nou pentru fauna.

II. b. Biodiversitatea unor grupuri de vertebrate

Pasari (Aves, incr. Vertebrata)

S-au folosit ca metode de cercetare observatiile directe cu ochiul liber sau cu binoclul, ascultarea sau/si inregistrarea cantecului specific al masculilor, observatii in cuiburi.

Au fost identificate un numar de 73 de specii de pasari din 10 ordine si 30 de familii, toate prezentate intr-un tabel taxonomic in care este mentionata si denumirea populara a fiecarei specii. Spectrul taxonomic al avifaunei, prezentat intr-o figura, evidentiaza ca foarte bine reprezentat grupul paseriformelor (64%), de asemenea cele tipice de padure , falconiformele si piciformele. Este mentionata intr-un tabel de asemenea originea zoogeografica a speciilor de pasari constatate in zona, dominante fiind speciile palearctice, in care sunt incluse majoritatea speciilor sedentare si unele dintre cele migratoare; urmeaza speciile de origine europeana , apoi cele europeo-turkestanica. O analiza a distributiei pe habitate, mai ales privitoare la distributia altitudinala, a identificat specii caracteristice stancariilor si grohotisurilor : Oenathe oenathe, Phoenicurus ochrurus, Monticola saxtilis, Apus apus , specii de molidisuri : Ciconia nigra, Accipiter nisus, Bonasa bonasia, Dryocopus martius, Parus cristatus, Parus ater, Turdus Torquatus, Phylloscopus trochilus, Regulus regulus, Carduelis spimus, Phyrrula phyrrula, insotite de alte specii euribionte, specii caracteristice fagetelor: Milvus migrans, Buteo buteo, Accipiter gentilis, Columba oenas, Otus scops, Picus canus, dendrocopos major, Eritacus rubecula, Turdus philomelos, Turdus pilaris, Sitta europea, Phoenicurus phoenicurus, Sturnus vulgaris, Oriolus oriolus, Coccotraustes coccotraustes; specii caracteristice padurilor de amestec: Pernis apivorua, accipiter gentilis, Buteo buteo, Bonasia bonasia, Columba palumbus, Strerptopelia turtur, Cuculus csnorus, Asio otus, strix aluco, Picus canus, Lullula arborea, Corvus corax, Aegithalos caudatus, Parus cristatus, Parus major, Parus caeruleus, Sitta europea, Troglodytes troglodytes, Erithacus rubecula, Turdus merula, turdus pilaris, Purdus philomelos, Sylvia atricapilla, Sylvia nisoria, Regulus regulus, Muscicapa striata, Pyrrhula pyrrhula, Fringilla coelebs, Carduelis carduelis s.a.,specii caracteristice mediului acvatic din zona forestiera: Motacilla alba, Motacilla cinerea, Cinclus cinclus, ciat si specii caracteristice mediului antropogen: Ciconia ciconia, Paser domesticus, Passer montanus, Galerida cristata, Pica pica, Streptopelia decaocto, Hirundo rustica. Este prezentat, intr-un tabel sinoptic, statutul protectiv al tuturor speciilor identificate in zona, conform cu conventia de la Berna si alte conventii si legislatii europene recunoscute de Romania, aratand totodata ca o specie, Ciconia nigra este rara la noi, 6 specii sunt vulnerabile si 12 specii sunt in declin, indicand necesitatea unor masuri protective pentru ariile naturale.

Insectivora, Rodentia si Chiroptera (Mamalia)

Insectivorele si rozatoarele au fost cercetate prin instalarea a cate 50 capcane "life trap" si 60 de capcane Barber in 8 stationare din bazinul mijlociu al Ariesului, cuprinzand urmatoarele tipuri de habitate: pajisti, lunci, fagete, paduri de amestec, cat si liziere si tufarisuri, iar pentru chiroptere s-au facut observatii in perioada de hibernare si in cursul verii in pestera Huda lui Papara, loc ce adaposteste cel mai mare hibernacul de lilieci din Europa.

S-au identificat in total 71 indivizi de insectivore Soricidae, cei mai multi fiind capturati din zona Lungesti. specia dominanta a fost Sorex minutus, urmata de Sorex araneus, alte trei specii identificate, Neomys fodiens, Neomys anomalus si Crocidura leucodon, fiind intalnite doar in 1-2 statiuni si in numar mic (1-3 indivizi), fiind considerate ca specii periclitate. Toate sunt speci protejate conform conventiei de la Berna. Au fost inregistrati de asemenea 90 indivizi de rozatoare Arvicolidae si Muridae, dominanta fiind specia Apodemus sylvaticus, care are populatii foarte mari la Lungesti. Alte 2 specii de muride si 2 specii de arviculide identificate au avut populatii reduse numeric. In privinta chiropterelor s-au identificat 8 specii, prezentate intr-un tabel impreuna cu numarul de indivizi constatati in perioada de hibernare si respectiv in cursul verii. Dovada ca pestera este cel mai mare hibernacul cunoscut in Europa reiese din numarul mare de indivizi numarati in timpul iernii, 79.123, doua specii, Miniopterus schreibersii si Pipistrellus pipistrellus fiind net dominante. Toate speciile constatate sunt specii strict protejate conform tuturor conventiilor europene, exceptand pe Pipistrellus pipistrrellus, care este doar specie protejata..

Sectorul inferior al bazinului Ariesuluii cuprinde zona dintre valea Rimetea, in amonte si Gura Ariesului, locul de varsasre al Ariesului in Mures. Intreaga zona este situata in sud-vestul "Campiei Transilvaniei", zona caracterizata prin dealuri domoale si terase intinse. In cea mai mare parte, zona este in circuitul agricol, arii intinse fiind cultivate cu felurite plante de cultura, agricole, furajere, pomicole si viticole. Terenuri impadurite se gasesc preponderent in prima parte a zonei (aria Rimetea-Moldovenesti), cat si in ariile protejate de la Cheile Turzii si Cheile Turului, arii care au facut obiectul unor cercetari anterioare in colectivul nostru.. Padurile existente sunt catracterizate prin amestecuri de diferite specii de foioase, carpen, quercinee, fag, ulm, jugastru etc. Element arboricol, constituit in special din salcii, arini si plopi, insoteste si valea Ariesului , cat si principalele vai tributare din aceasta zona: Valea Rimetea, pe dreapta raului, Valea Hasdate, valea Racilor, Valea Larga, pe stanga Ariesului. De asemenea, elemente arbustive, reprezentate de specii ca Rosa canina, Prunus spinosa, Evonymus europeus, Viburnum lantana, Corylus avellana, Lygustrum vulgare, Rubus caesius, Clematis vitalba s.a. formeaza din loc in loc palcuri, in poieni, cat si in terenurile de pajiste. Pe langa terenurile intrate in circuitul agricol exista, in apropierea fiecarei localitati din zona, ori intre acestea, terenuri acoperite de pasuni si fanaturi, mai mult sau mai putin afectate de interventia omului. Aceste arii, ramase in stadiu natural, ori putin afectate de om, cat si doua livezi clasice inierbate, au constituit punctele din care s-au luat probe, in apropierea principalelor localitati din zona: Rimetea, Moldovenesti, Martinesti, Luna, Luncani, Gligoresti, Hadareni, Gura Ariesului.

I. Cercetari de biodiversitate floristica si de vegetatie

Cercetarile floristice si de vegetatie din bazinul inferior al Ariesului au relevat prezenta urmatoarelor tipuri de asociatii:Oxalo-Piceetum abietis, Vaccinio-Piceetum abietis, Pulmonario rubrae-Abieti-Piceetum, Carpino-Fagetum silvatice, Luzulo-Fagetum, in cadrul padurilor din zonele mai inalte; Querco petreae-Carpinetum si Querco robori-Carpinetum, la altitudini mai joase; Salicetum albae, in zavoaie; Spireetum ulmifoliae, Pruno spinose-Crataegetum, Coryletum avellanae, Senecio nemori-Rubetum idaei, in zonele de tufarisuri; Prunetum tenellae si Nardo-Callunetum vulgaris, in cadrul tufarisurilor joase. vegetatia ierboasa a fost de asemenea variata: Scorzonero rosae-Festucetum rubrae nigricantis, Violo declinatae-Nardetum si Hieracio pilosae-Nardetum, in zonele inalte; Agrostetum stoloniferae, in zonele umede inmlastinite; Trisetetum flavescentis si Agrostio-Festucetum rupicolae, in zonele mezofile; Brachydio pinnati-Festucetum rupicolae, Brometosum erecti, Carci humilis-Brachypodietum pinnati, Dianthonio-Brachyopodietum pinnati, Festuco rupicolae-Diantonieto provincialis, Fedstuco rupicolae-Caricetum humilis, Festucetum rupicole, Vicio-Festucetum rupicolae, Festucetum valesiacae-rupicolae, Medicagini-festucetum valesiacae, Diantho-spinetum-Agropyretum pectiniforme, Stipetum stenophyllae, Stipetum pulcherrimae, in ariile mai uscate. Pe stancarii au fost identificate de asemenea 9 tipuri de asociatii din care mentionam: Asplenio rutae-murarie-Mellicetum ciliatae, Festucetum pallentis, Thymo comosi-Caricetum humilis, Carici humilis-Stipetum pennatae, Thymo comosi-Festucetum rupicolae, Sedo hispanici-Poetum nemoralis,s.a. In zonele halofile au fost identificate 7 asociatii specifice, in ariile ruderale de asemenea alte12 asociatii iar in zonele palustre de asemenea 12 asociatii specifice.

Caracterizarea fitocenologica a statiunilor si punctelor de colectare din bazinul inferior al Ariesului s-a facut pe baza observatiilor personale ale specialistilor echipei, folosind pentru determinarea plantelor "Flora ilustrata a Romaniei" publicata de Vasile Ciocarlan (1988, 1990). Pentru unele dintre statiuni am utilizat si informatii publicate (Pop1962, 1969; Csürös-Kaptalan 1962; Popescu-Argesel 1984; Rákosy si Viehmann 1991; Pop, Cristea si Hodisan, 2002). S-au analizat in cadrul zonei 10 statiuni identificand urmatoarele tipuri de habitate:

1. Moldovenesti, localitate situata la contactul Muntilor Trascau cu Depresiunea Turzii si cu Podisul Mahaceni (Popescu-Argesel 1984). Am efectuat cercetari in padurea din inprejurimile acestei localitati si in pajistea de langa aceasta padure:

-Carpino-faget, Carpino-Fagetum, unde alaturi de Carpinus betulus si Fagus silvatica, mai apar: Acer campestre, Corylus avellana, Betula pendula cu vegetatie ierboasa bogata, mai ales de-a lungul partului care trece prin padure: Mentha, Trifolium pratense, Medicago, Urtica dioica, Equisetum arvense, Carduus spinosus si Carduus echinatus;

-Fanat, graminee cu Trifolium pratense, Lotus corniculatus, Coronilla varia si Rubus caesius.

2. Rezevatia Cheile Turzii, cu o suprafata de 125 ha, se gaseste situata la zona de interferenta dintre Depresiunea Hasdate si Muntii Trascau. Cheile Turzii au fost sapate de catre Paraul Hasdate in calcarele jurasice ale Culmii Petrestilor, versantii cheilor fiind deosebit de abrubti si impunatori, mai ales versantul stang (cu expozitie sudica), care este mai inalt decat cel drept (cu expozitie nordica). Cheile propriu zise au o lungime de 2900 m si sunt strajuite de pereti verticali ce ating inaltimi de peste 300 m, pereti care au o foarte slaba acoperire cu vegetatie. Doar partile mai putin abrupte ale versantilor si malurile paraului Hasdate sunt bine acoperite cu vegetatie. Datorita comlexitatii reliefului si expozitiei diferite a versantilor, intalnim in Cheile Turzii o mare varietate de microhabitate, care au determinat marea diversitate floristica si faunistica a acestei zone (Pop 1962, 1969; Popescu-Argesel 1984).

In incinta rezervatiei Cheile Turzii am delimitat puncte de colectare care apartin la cinci habitate cu conditii ecologice diferite:

-Padure de foioase (gorineto-carpinet), in care predomina gorunul (Quercus petraea) si carpenul (Carpinus betulus), situata in dreapta paraului Hasdate, pe versantul cu expozitie nordica;

-Zavoi (salcet), Salici-Populetum, care ocupa o fasie ingusta de o parte si de alta a paraului Hasdate, in care predomina speciile de Salix, Populus si Alnus;

-Pajiste stepizata, situata pe o panta cu expozitie sudica, incepand de la jumatatea povarnisului "Emil Pop", pana in partea superioara a acestui povarnis. Aici predomina plante ierboase xerofile specifice stepei ca: Stipa pulcherima, Jurinea transilvanica, Carex humilis, Plantago argentea etc.. Sunt prazente in aceasta pajiste si numeroase specii de arbusti, mai ales in partea superioara a pantei (Pop, 1969);

-Padure de gorun (Quercus petraea), situata pe panta cu expozitie sudica, sub pajistea stepizata;

-Pajiste cu tufarisuri, care reuneste specii de plante tipice de tufarisuri si specii de plante tipice pajistilor calcofile, situata pe platoul de deasupra povarnisului "Emil Pop", in loc deschis (Pop, 1969).

3. Valcele. Aceasta localitate se gaseste la aproximativ 11 km sud de municipiul Cluj-Napoca, fiind strabatuta de Paraul Racilor, care mai este denumit de localnici si Valea Morii.

Valea Morii isi aduna apele de sub culmea Fagetului Clujului si tine pana in apropierea satului Martinesti, de unde se continua sub numele de Valea Turenilor, sau Tur (este folosita si denumirea de Paraul Racilor), varsandu-se, la Turda, in Aries.

Valea Morii, se gaseste la o altitudine de 600- 630 m., fiind marginita de dealuri cu o inaltime de 700- 833m.

In aceasta statiune am ales puncte de colectare apartinand la opt tipuri de habitate:

-Padurea Goronis, situata in jumatatea superioara a unui versant cu expozitie sud-vestica, este reprezentata de goruneto-carpinet (Querceto- Carpinetum) si stejariso-gorunet (Querceto robori-petreae). Speciile lemnoase intalnite aici sunt :Quercus robur, Quercus petreae, Carpinus betulus. Sporadic se intalnesc Fagus sylvatica si Cerasus avium. Crataegus monogyna , Coryllus avelana, Daphne mezereum, Cornus sangvinea, Rhamnus frangula, Salix caprea, Rosa canina, Prunus spinosa, alcatuiesc stratul arbustiv. Stratul ierbos al padurii este constituit din: Aposoeris foetida, Luzula albida, Symphitum tuberosum, Genista elata, Coronilla varia .

-Pasune, situata in jumatatea inferioara a versantului cu expozitie sud-vestica, sub padurea Goronis. Pasunea se incadreaza in asociatile: parul porcului (Nardetum strictae) care formeaza mici palcuri, rezultate in urma acidifierii solului si degradarii pajistilor de Agrosteto -Cariceto- Festucetum rubrae si paiusului sulcat cu iarba vantului (Agrosteto -Festucetum sulcatae), in care pe langa speciile dominante: Festuca sulcata si Agrostis tenuis, se mai intalnesc: Anthoxantum odoratum, Carex montana, Genista sagitalis

-Padurea Mare, carpino-faget (Carpino-Fagetum), situata pe un versant cu expozitie estica. Aceasta padure este dominata de arborii Fagus sylvatica si Carpinus betulus. In stratul arboricol se mai intalnesc sporadic Populus tremula, Betula verucosa, Quercus petraea si Tillia cordata. Stratul arbustiv este reprezentat de: Coryllus avelana, Crataegus monogyna, Cornus sanguinea , Daphne mezereum, Lonicera xylosteum, Rhamnus frangulae, Salix caprea , Viburnum apulus si Hedera helix. Stratul ierbos este dominat de Anemone nemorosa, Apoesoteris foetida si Carex pilosa. Tot in stratul ierbos se mai intalnesc: Ajuga reptans, Asarum europaeum, Euphorbia amygdaloides, Fragaria vesca, Heleborus purpurascens, Stelaria holostea .

-Desis de arbusti si arbori tineri, situat langa Padurea Mare, format mai ales din: Coryllus avelana, Crataegus monogyna, Fagus sylvatica si Cornus sanguinea, iar in covorul ierbos intalnndu-se: Agrostis tenuis, Festuca rubra, specii de Trifolium si Vicia etc.;

-Taietura de padure, situata mai jos de desisul de arbusti si arbori. Este o mica portiune recent defrisata, din Padurea Mare, taietura fiind formata din puieti tineri de Fagus, Carpinus, Populus si Corylus si vegetatie ierboasa inalta;

-Fanat, situat langa Padurea Mare si care se incadreaza in asociatia paiusului rosu cu iarba campului (Agrosteto-Festucetum rubrae) -este o asociatie pronuntat mezofila in componenta careia speciile xerofile sunt foarte putine sau lipsesc. Speciile dominante si caracteristice sunt: Agrostis tenuis, Festuca rubra, dar se mai intalnesc: Agripyrum repens, Anthoxantum odoratum, Briza media, Carex caryophyllea, Primula oficinalis, Rumex acetosa si Salvia pratensis .

-Zavoi (salcet), situat pe malurile Vaii Morii, care este constituit din Salix cinerea avand in stratul ierbos pe Caltha laeta, Menyanthes trifoliata, marginite de Scipus sylvaticus , Dryopteris etc. ;

-Fanat, situat langa zavoi, pe un teren plan, in partea dreapta a Vaii Morii, pajiste de lunca mezofila folosita ca fanat, care se incadreaza in asociatia de ovaz auriu (Trisetum flavescentis). Este constituita din plante mezo-higrofile cu dominarea speciei Trisetum flavescens. In aceasta asociatie mai vegeteaza: Poa pratensis, Festuca pratensis, Agrostis alba, Medicago lupulina si Chrysantemum leucanthemum (Pop 1962).

-Livada de pruni, un ecosistem foarte antropizat, care are o vegetatie ierboasa, alcatuita predominant din specii de Trifolium.

4. Martinesti, localitate situata de asemenea pe Valea Morii, la aproximativ 4 km in aval de localitatea Valcele, intr-o zona de lunca.

-Trifoiste, pajiste cultivata cu Trifolium repens, situata in zona de lunca, in apropierea lacurilor de la Martinesti;

-Livada de meri, cu vegetatie ierboasa formata din Trifolium pratense, T. repens, Coronilla varia, Medicago si Cirsium.

5. Cheile Turului, sunt sapate de Paraul Racilor in rocile friabile tertiare si in calcarele dure ale Depresiunii Tureni. Aceste chei sunt situate intre comuna Tureni, satul Copaceni si Cheile Turzii si au o lungime de 1850 m. Ele sunt deosebit de atractive nu numai datorita diversitatii lor geomorfologice si peisagistice, dar si fiindca adapostesc un valoros patrimoniu floristic si faunistic (Rákosy si Viehmann 1991).

Am colectat curculionide din urmatoarele 6 puncte de colectare apartinand la 5 tipuri de habitate din incinta Cheilor Turului:

-Zavoi, situat de o parte si de alta a paraului Racilor, unde predomina specii de Salix (Salix fragilis, S. alba, S. triandra si specii de Populus, dar intalnim si arbusti: Corylus avellana, Crataegus monogina etc. si un bogat strat ierbos, in care predomina speciile higrofile;

-Carpinet, situat pe versantul drept al Cheilor Turului, versant cu expozitie nordica, in care predomina: Carpinus betulus si Corylus avelana;

-Tufarisuri, pe versantul drept al cheilor, cu expozitie nordica, mai frecventi fiind arbustii: Crataegus monogina, Corylus avelana si Rosa sp.;

-Tufarisuri, pe versantul stang cu expozitie sudica, unde de asemenea predomina: Crataegus monogina, Corylus avelana si Rosa sp.;

-Pasune, pe versantul stang al cheilor, cu expozitie sudica, pajiste puternic xerofila si intens pasunata, care se incadreza in asociatia Festucetum sulcatae calcophilum Csürös

-Stancarii, pe versantul stang al cheilor, cu expozitie sudica. Vegetatia acestor stancarii se incadreza in asociatiile: Seslerietum rigidae Zólyomi si Spireetum ulmifolie Zólyomi .

6. Luna, localitate unde am efectuat cercetari in ecosisteme de pe malul drept al Ariesului, in zona de lunca:

-Zavoi, format predominant din Salix si Alnus si covorul ierbos format din Trifolium, Urtica dioica si Coronilla varia;

-Fanat, situat langa zavoi, cu Trifolium pratense, Medicago sp., Coronilla varia, Ononis spinosa, Plantago lanceolata si portiuni cu Sambucus ebulus;

-Vegetatie ruderala, cu Artemisia, Matricaria, Trifolium si Coronilla varia.

7. Luncani, localitate unde de asemenea am sefectuat cercetari in zona de lunca, pe malul drept al Ariesului:

-Zavoi, format predominant din specii de Salix, iar in stratul ierbos higrofil intalnindu-se: Typha, Trifolium, Ononis, Centaurea si Urtica dioica;

-Pasune, cu Trifolium, Ononis, Medicago si Althea rosea;

8. Hadareni, localitate situata pe malul stang al Ariesului si care are o pasune intinsa:

-Pasune, cu Trifolium pratense, Euphorbia, Ononis si Artemisia;

-Vegetatie ruderala, cu Artemisia si Lycopus europaeus.

-9. Gligoresti, localitate situata pe malul stang al Ariesului, in zona de lunca:

Zavoi (salicet), format predominant din Salix caprea;

-Fanat, pajiste higrofila, cu Juncus, Typha, Trifolium si Ononis si tufe de Salix caprea.

10. Gura Ariesului, localitate situata la locul unde Ariesul isi contopeste apele cu cele ale Muresului, la 200 m.s.m:

Zavoiele (salcet), Salici-Populetum in care alaturi de specii Salix si Ppopulus mai apar: Alnus glutinosa, Fraxinus excelsior, Rosa cnina, Corylus avellana, Crataegus monogyna etc. stratul ierbos fiind format mai ales din specii de Trifolium, Ononis, Centaurea, Typha, Urtica dioica, Coronilla varia, Plantago lanceolata si Matricaria inodora.

Fanat, Festuceto rubrae-agrostietum, pe malul drept al Ariesului, in zona de lunca, langa zavoi, format predominant din: Agrostis tenuis, A. stolonifera, Festuca rubra, F. pratensis etc., dar se mai intalneste si Caltha palustris

Vegetatia ruderala formata predominant din specii de: Artemisia, Matricaria, Trifolium, Linaria, Verbascum, Raphanus, Echium vulgare, Coronilla varia, Equisetum arvense, Urtica dioica, Lycopus europaeus etc..

II.Cercetari de biodiversitate faunistica

S-au efectuat astfel de cercetari la un numar de 12 taxoni, in raport cu specializarile fiecarui membru al echipei de cercetare: Izopode terestre- prof. dr. N. Tomescu, Pentatomoidee (Heteroptera)- drd. P. Beldean, Cicadine- asist drd. V. Popa, Crizomelode (Coleoptera)- conf. dr. A. Crisan, Curculionoidee (Coleoptera)- sef lucr.dr. L. Teodor, Tipuloide (Diptera)- sef lucr.dr. L. Ujvarosi, Formicide (Himenoptera)- asist. drd. B- Marko, Pasari- asist drd. P.L. Papp si biol. drd. A. David, Insectivore, Rozatoare si Chiroptere (Mamalia),- conf.dr. I. Coroiu.

Activitatile de cercetare desfasurate au constat in primul rand in studiul bibliografic asupra acestor grupuri in zona cercetata si in deplasari in teren in vederea identificarii ecosistemelor caracteristice fiecarei arii, spre a se stabili statiunile in care sa se efectueze observatii si luari de probe biologice. Au urmat apoi deplasari in teren in vederea observatiilor si identificarii sau/si colectarii materialului biologic din fiecare grup luat in studiu, analize in laborator a materialului colectat, identificarea speciilor si inregistrarea acestora cat si a unor date ecologice, efectuarea de tabele taxonomice, interpretarea datelor faunistice si ecologice, concluzii. Metodologia practica de cercetare a fost variata in functie de cerintele grupului luat in studiu, constand in general in : observatii directe ale animalelor in camp cu identificarea si inregistrarea speciilor cat si a abundentei numerice a indivizilor; observarea si inregistrarea regimului de hrana si a plantelor pe care se gasesc speciile, colectari de material biologic cu plasa entomologica, cu plasa umbrela, cu capcane Barber, cu capcane luminoase sau direct cu mana de pe vegetatie, pentru nevertebrate, observatii cu binoclul, pentru vertebratele mai mari, ascultarea sau/si inregistrarea semnalelor sonore, observatii directe in culcusuri si cuiburi, analize de ingluvii sau alte metode specifice, pentru studiul vertebratelor.

II.a. Biodiversitatea in cadrul unor grupuri de nevertebrate:

Ordinul Izopoda (Cl. Crustacea, Incr. Artropoda)

Cercetatea acestui grup s-a facut doar referitor la izopodele terestre. S-au efectuat colectari din 8 stationare in care s-au analizat probe din urmatoarele tipuri de habitate: paduri de amestec (V. Remetea, Cornesti, Moldovenesti, Cheile Turului, Podeni), zavoaie (Podeni, Valea Ierii, Ch. Turului, Lunca Muresului), grohotisuri (Ch. Turului), pajisti (Ch. Turului, Luncani, Lunca Muresului). S-au analizat un total de 7325 indivizi in care s-au identificat 12 specii de izopode terestre. Considerand si alte 2 specii identificate numai in Cheile Turzii, numarul total de specii din bazinul inferior al Ariesului se ridica la 14. Din punct de vedere ecologic speciile se incadreaza in 4 categorii : silvicole (4 specii), paludicole (4 specii), praticole (3 specii), euritope (3 specii). Abundenta maxima s-a inregistrat la specia Armadilidium carniolense in paduri. In zavoaie domina Ligidium hypnorum, iar in pajisti Armadilidium vulgare si A. versivolor quinqueseriatum.

Pentatomoidee (Heteroptera, Insecta)

Din materialul colectat in 8 tipuri de habitate, din punctele de colectare mentionate anterior, reprezentat de 565 de indivizi de Pentatomoidea, s-au identificat 26 de specii apartinand la19 genuri din 4 familii: Pentatomidae (3 subfamilii), 20 de specii cu un total de 481 indivizi; Scutelleridae( 2 subfamilii) 3 specii cu 36 de indivizi; Plataspidae, o specie cu 45 indivizi; Cydnidae (O subfamilie), 2 specii cu 3 indivizi. O specie, Sciocoris (Sciocoris) deltocephalus, este la prima semnalare in fauna Transilvaniei, alte 3 specii: Podops inuncta, Stagnomus pussilus si Euridema ventrale sunt specii rare in fauna tarii.

Privitor la distributia pe tipuri de ecosisteme a speciilor de Pentatomoidea, numarul maxim (17 specii) s-a inregistrat in fanaturi mezofile, urmate de pasuni (14 specii), apoi de vegetatia ruderala (12 spwecii), fageto-carpinete si culturi de lucerna (10 specii fiecare), vegetatie de stancarii (8 specii), carpinete, salicete si fanaturi higrofile (cate 6 specii fiecare). Este redata de asemenea analiza ecologica si zoogeografica a pentatomoideelor din zona Ariesului inferior.

Cicadine (Homoptera)

Au fost cercetate 11 tipuri de habitate ( padure de pin, carpino-fagete, gorunete, goruneto-carpinete, zavoaie, pajisti cu tufisuri, pajiste stepizata, fanaturi, pasuni, ecosisteme antropizate, vegetatie ruderala) Intr-un numar de 1074 indivizi capturati, dupa metodica consacrata, s-au identificat un total de 209 specii de cicadine , apartinand la 111 genuri din 9 familii. Familia cea mai bogata in specii a fost Cicadellidae, cu 158 specii, urmata de Delphacidae cu 23 specii, Cercopide, cu 11 specii, Cixiide cu 5 specii, Issiidae cu 4 specii, Membracidae si Tettigometride cu cate 3 specii, iar Dyctiopharidae si Tropiduchidae au avut cate o singura specie. Distributia speciilor pe tipuri de ecosisteme a fost variata: 126 specii in fanaturi, 111 specii in padurile de foioase, 83 specii in zavoaie. Habitatele cu impact antropic mai mare au avut o biodiversitate mai mica ( 70 specii in pasuni, 29 specii in livezi, 15 specii in culturi agricole, 11 specii in zonele ruderale).

Este de mentionat faptul ca 5 specii de cicadine din aceasta zona sunt specii noi pentru fauna Romaniei: Stenocarus major, Edwardsiana avellanae, E. spinigera, Mocydopsis longicauda si Mendrausus pauxillus . Alte 4 specii sunt mentionate ca rare pentru fauna tarii. Specii edificatoare: Issus coleoptratus pt paduri, Turrutus socialis pt fanaturi, Macrosteles laevis si Psamotettrix confinis pt culturi cerealiere, Empoasca decipiens si Errastunus ocellaris pentru zone ruderale.

Chrysomelidae (Coleoptera)

Din materialul colectat s-au identificat 106 specii de crizomelide (Chrysomelidae, Coleoptera) apartinand la 31 de genuri din cadrul a 7 subfamilii.

Constatam deci ca biodiversitatea grupului este destul de mare si in bazinul inferior al Ariesului, mentionand de asemenea ca nu au fost incluse in studiul de fata ariile protejate din zona (Cheile Turzii, Cheile Turului, Dealul cu Fluturi de la Viisoara), zone care au facut obiectul altor cercetari si care adaugate celor de fata imbogatesc mult biodiversitatea crizomelidelor in intreaga zona a bazinului inferior al Ariesului.

Subfamiliile cel mai bine reprezentate sunt Alticinae, cu 44 de specii, Chrysomelinae cu 20 de specii si Cryptocephalinae cu 15 specii; pozitie intermediara ocupa subfamiliile Clytrinae si Cassidinae cu cate 10 specii fiecare, iar la capatul opus se situeaza subfamiliile Galerucinae si Criocerinae cu 5 si respectiv 2 specii.

Aceast lucru este explicabil pe de o parte prin ariditatea majoritatii terenurilor de pe dealuri si terase, ceea ce a favorizat multe specii de Alticinae si Cryptocephalinae, dar si prin existenta de suficiente arii umede de-a lungul raului si a principalelor vai tributare, care au favorizat specii de Chrysomelinae si Cassidinae.

In privinta genurilor, cele mai multe dintre acestea au fost reprezentate doar prin 1-3 specii. Genurile cu biodiversitate mai ridicata au fost: Longitarsus (Alticinae) cu 16 specii, Cryptocephalus (Cryptocephalinae) cu 14 specii, Cassida (Cassidinae) si Phyllotreta (Alticinae) cu cate 9 specii. Pozitie intermediara ocupa, din acest punct de vedere, genurile Chrysolina (Chrysomelinae) cu 7 specii si Chaetocnema (Alticinae) cu 6 specii.

Importante de mentionat sunt de asemenea unele specii rare si foarte rare pentru fauna Transilvaniei si chiar pentru fauna tarii, dintre care mantionam: Labidostomis lucida, Clytra appendicina, Smaragdina flavicollis, Smaragdina xanthaspis, Cryptocephalus (Cryptocephalus) octopunctatus, Cryptocephalus (Cryptocephalus) quadriguttatus, Chrysolina (Chrysolina) staphylea, Chrysolina (Colaphosoma) sturmi, Gonioctena (Gonioctena) linnaeana, Phratora (Phratora) tibialis, Galeruca (Emarhopa) rufa, Phyllotreta gengelbaueri, Phyllotreta christinae, Aphthona violacea, Longitarsus (Longitatsus) longiseta, Longitarsus (Longitarsus) nigerrimus, Longitarsus (Longitarsus) atricillus, Asiorestia transsylvanica, Dibolia (Eudibolia) scillingi, Psylliodes (Psylliodes) picina, Cassida (Cassida) seladonia, s.a..

Curculionoidee (Coleoptera)

S-au esantionat 10 stationare , cu 2-9 tipuri de habitate, in fiecare loc cercetat.

Din totalul speciilor de curculionide identificate de noi in bazinul infrior al Ariesului o specie este noua pentru fauna Romaniei: Rhamphus subaeneus Illiger, 1807, 15 specii sunt la prima semnalare in fauna Transilvaniei: Ceratapion (Echinostroma) scalptum Mulsant si Rey, 1859, Diplapion detritum Mulsant si Rey, 1859, Kalcapion semivittatum (Gyllenhal, 1833), Protapion laevicolle (Kirby, 1811), Protapion schoenherri (Boheman, 1839), Otiorhynchus (s. str.) porcatus (Herbst, 1795) specie rara, Omias globulus (Boheman, 1843), Sciaphobus (s. str.) rubi (Gyllenhal, 1813), Foucartia liturata (Stierlin, 1884), Lixus (Composolixus) albomarginatus Boheman, 1843, Ceutorhynchus posthumus Germar, 1824, Thamiocolus nubeculosus Gyllenhal, 1837 si Trichosirocalus rufulus (Dufour, 1851) specie rara, Bradybatus (Nothops) fallax Gerstäcker, 1860 , Gymnetron (s. str. pirrazolii (Stierlin, 1867), 4 specii sunt foarte rare: Ceratapion (Echinostroma) basicorne Illiger, 1807, Squamapion cineraceum (Wencker, 1864), Spenophorus abbreviatus (Fabricius, 1787) si Mogulones euphorbiae (Ch. Brisout de Barneville, 1866), 25 specii sunt rare: Caenorhynus interpunctatus (Stephens, 1831, Nanophyes brevis Boheman, 1845, Omphalapion laevigatum (Paykull, 1792), Ceratapion (Echinostroma) penetrans (Germar, 1817), Stenopterapion intermedium (Eppelsheim, 1875), Brachycerus foveicollis Gyllenhal, 1833, Otiorhynchus (Tournieria) ormayi Stierlin, 1861, Otiorhynchus (Arammichnus) conspersus (Herbst, 1795), Otiorhynchus (Arammichnus) edentatus Seidlitz, 1891, Trachyphloeus parallelus Seidlitz, 1868 , Lixus (Dilixelus) angustatus (Fabricius, 1775), Lixus (Lixochelus) filiformis (Fabricius, 1781), Pseudocleonus cinereus (Schrank, 1781), Donus maculatus (W. Redtenbacher, 1848), Hylobitelus (= Hylobius) transversovittatus (Goeze, 1777), Rutidosoma (s. str.) globulus (Herbst, 1795), Ceutorhynchus coarctatus Gyllenhal, 1837, Ceutorhynchus nanus Gyllenhal, 1837, Zacladus exiguus (Olivier, 1807), Tychius polylineatus (Germar, 1824), Tychius sharpi Tournier, 1873, Sibinia phalerata (Gyllenhal, 1836), Sibinia pyrrhodactyla (Marsham, 1802), Comasinus (= Ortochaetes) setiger (Beck, 1817) si Rhynchenus (Pseudorchestes) horioni Dieckmann, 1958, doua specii sunt endemite romanesti: Otiorhynchus (s. str) valachiae Fuss, 1868 si Otiorhynchus (Dorymerus) weberi Merkl, 1897, iar 3 specii sunt endemite carpatice: Otiorhynchus (Dorymerus) cymophanus Germar, 1817, Otiorhynchus (Arammichnus) edentatus Seidlitz, 1891 si Barypeithes globus Seidlitz, 1868.

In bazinul inferior al Ariesului cel mai mare numar de specii de curculionide a fost semnalat in zavoaie (186 specii) si in padurile de amestec de foioase (150 specii). Ponderea ridicata a speciilor de curculionide in zavoaiele si padurile de foioase din bazinul inferior al Ariesului se datoreza faptului ca aici, pe langa speciile cracteristice si cele euribionte, se intalnesc si numerose specii de curculionide provenite din pajistile si culturile invecinate, curculionide care se adapostesc in paduri si zavoaie in periodele secetose. De asemenea padurile din aceasta zona se caracterizeaza printr-o diversitate ridicata a stratului ierbos, dar si a celui arbustiv si arboricol, comprativ cu padurile din bazinul mijlociu si din bazinul superior al Ariesului. Din probele noastre cantitative, colectate in interiorul padurilor de foioase, in liziera si in pajistile invecinate, a rezultat ca numarul cel mai mere de specii de curculionide, dar si numarul cel mi mare de indivizi, se intalneste in liziera acestor paduri si cu precadere in stratul ierbos si arbustiv. Acest aspect a mai fost constatat si de alti autori (Stugren, si colab.1969; Drugescu 1986).

Zavoiele si padurile au fost urmate de fanaturi (81 specii de curculionide) in care de asemenea intalnim o diversitate floristica ridicata. Urmeza apoi pasunile (57 specii), taieturile de padure (56 specii), livezile (42 specii), pajistea stepizata din Rezervatia Cheile Turzii (37 specii), vegetatia ruderala (26 specii), culturile furajere (21 specii), platoul cu tufarisuri din Rezervatia Cheile Turzii (14 specii) si stancariile doar cu 4 specii de curculionide. Ponderea diferita a speciilor de curculionide in aceste ecosisteme este determinata in primul rand de compozitia floristica diferita a lor si de orientarea versantilor. Astfel, in livezi curculionidele au fost mai bine reprezentate decat in culturile furajere, deoarece si stratul ierbos a fost mai divers in livezi decat in culturile furajere, in care predominau fie trifoiul, fie lucerna. De asemenea, in pajistea stepizata, unde covorul ierbos format din plante inalte si expozitia sudica favorizeaza speciile xerofile si mezoxerofile, fauna de curculionide a fost mai bogata decat pe platoul cu tufarisuri, unde covorul ierbos este format din plante mai scunde si care este mai expus vanturilor, comprativ cu pajistea stepizata, care este protejata de padurea de gorun cu care se invecineaza si de peretele stancos al Cheilor Turzii.

Tipuloide (Diptera, Insecta)

S-au analizat habitate umede, in apropierea principalelor paraie din zona, cat si habitate mezofile si xero-mezofile. Au fost identificate in total 18 specii de tipuloide, apartinand la trei familii: Limoniidae, cu 14 specii, Tipulidae, cu 3 specii si Pediciidae cu o singura specie. Sub aspect ecologic, majoritatea speciilor prefera habitatele umede, zavoaie, margini de padure, poieni cu vegetatie inalta si deasa (14 specii). In vegetatia ierboasa xeromezofila de la Cheile Turzii s-a gasit o singura specie, Tipula (Pterelachisus) plitviciensis, specie cu importanta zoogeografica deosebita.

Doua specii: Rhypholophus varius si Limonia dilutior sunt la prima semnalare in fauna Romaniei. Prima este o specie autumnala, rispandita in toata Europa, iar cea de a doua are limita extrema estica de raspandire in tara noastra. Tipula plictiventris este la prima semnalare in Transilvania, fiind o specie sud-europeana, relict tertiar, semnalata anterior la noi doar o singura data in zona Herculane, semnalarea noastra extinzand spre nord limita de raspandire a acestei specii (Ujvarosi, 2002). Este interesanta de asemenea specia Rhabdomastix (Sacandaga) subparva, specie descrisa relativ recent, semnalata anterior la noi doar in partea nordica a carpatilor Orientali, iar din Europa in zone muntoase.

Formicidae (Himenoptera, Insecta)

S-au identificat 16 specii din care 10 au fost intalnite si in zona Ariesului mijlociu si superior. Alte 6 specii: Myrmica scabriolensis, Leptotorax crassispinus, Formica sanguinea, Lasius fuliginosus, Camponotus aetiops, Plagzolepis pzgmaea, sunt prezente doar in aceasta zona, in acord cu varietatea mare a habitatelor prezente aici.

Biodiversitatea in cadrul unor grupuri de vertebrate

Pasari (Aves, Vertebrata)

In urma observatiilor facute in zona Ariesului inferior s-au identificat 80 de specii de pasari, din 24 de familii si 11 ordine. Se remarca familia Accipitridae (ord. Falconiformes) cu 9 specii prezente, 4 sedentare, 2 oaspeti de iarna, 2 specii accidentale si o specie oaspete de vara si de pasaj, toate specii protejate.Dintre speciile migratoare s-au inregistrat 35 specii oaspeti de vara, 4 specii de pasaj : Tachybaptus ruficollis, din podiciperiforme, Pernis apivorus din falconiforme, Anas plathyrhynchos si Anas querquedula, din anzeriforme, 11 specii oaspeti de iarna si 5 specii accidentale. Un numar de 39 de specii sunt sedentare, unele dintre acestea avand si statut de oaspeti de iarna. se remarca numarul mare de paseriforme (42 specii), din care se evidentiaza familia Turdidae cu 9 specii, din care 7 sunt oaspeti de vara.Toate sunt prezentate intr-un tabel taxonomic sinoptic.

Micromamifere (Mamalia, Vertebrata)

Facand observatii dupa metode specifice fiecarui grup, in cele mai reprezentative habitate din principalele arii ale zonei Ariesului inferior, s-au identificat 7 specii de insectivore, si 5 specii de rozatoare in Cheile Turzii, ccele mai multe fiind identificate in habitatul de zavoi, unde s-au inregistrat si numarul cel mai mare de exemplare. Este de remarcat faptul ca in privinta insectivorelor soricide toate speciile cunoscute in Romania au fost inregistrate aici. In zona Cheile Turenilor s-au inregistrat doar 4 specii de insectivore si 4 specii de rozatoare. Si in acest caz habitatul de zavoi, cat si cel de padure de fag, s-au dovedit mai bogate, mai ales daca ne referim la numarul de indivizi observati. In rezervatia botanica Valea Morii s-au inregistrat 3 specii de insectivore soricide, numarul maxim de indivizi fiind inregistrat in aria de turbarie. De asemenea s-au inregistrat 9 specii de rozatoare din cadrul a 4 familii, numarul maxim de indivizi fiind inregistrat din specia Apodemus flavicollis (Muridae), care au fost prezenti in toate cele 7 habitate analizate in cadrul acestei zone. In privinta chiropterelor, pe Ariesul inferior s-au depistat doar 3 hibernacule, doua in Cheile Turzii si unul in Cheile Turului, rerprezentate de pesteri din acesgte arii. In pestderile din Cheile Turzii s-au inregistrat pana la 120 indivizi de Miniopterus scheibersii si 60 de Rhynolophus euryale, 140 indivizi de Myotis myotis. In Cheile Turenilor a fost depistata numai specia Myotis miotis (50 indivizi). In zona Rimetea s-a efectuat un releveu chiropterologic cu detectorul de ultrasunete, depistandu-se prezenta a 6 specii: Myotis miotis, Myotis bechsteini, Myotis dasycneme, Myotis emarginatus, Eptesicus serotinus si Pipistrellus pipistrellus. Toate fiind specii protejate, rezulta implicit necesitatea masurilor protective pe intreg bazinul Ariesului.

Biodiversitatea mare inregistrata in aproape toate zonele bazinului Ariesului, atat in privinta habitatelor, cat si a floristicii si fitocenologiei, a faunisticii si ecologiei, impune, asa cum au remarcat toti membrii colectivului nostru de cercetare, luarea de masuri de conservare si protectie, prin programe de dezvoltare durabila a zonei, in acord atat cu necesitatile si traditiile populatiei locale, cat si cu cele de extindere a ariilor de rezervatii naturale si a zonelor tampon ale acestora.Rezultatele obtinute de noi in cadrul acestui grant pot sta ca argument in sensul cerintelor precizate mai sus.