Majorana hortensis

MAJORANA HORTENSIS

Caractere de recunoastere:

Planta: Specie de cultura anuala in con­ditiile noastre (in tarile meditaraneene este de origine perena), erecta, cenusiu tomentoasa, ramificata tufos, inalta de 20-60 cm, cu miros aromat carac­teristic; radacina: pivotanta, nu mai groasa de 0,5-0,6 cm, galbui-bruna; tulpina: cu 4 muchii evidente, la inceput verde-cenusie paroasa, apoi cu nuan­te rosietice si glabra, ramificata puternic inca de la baza, cu ramuri subtiri si rigide; frunze: opuse, ovate, cu margine intreaga, lungi de 1-2 cm si late pe jumatate, scurt petiolate, pe ambele fete cu peri albi pislosi, nervuri slabe; flori: foarte mici, grupate in inflorescente globuloase de cea 0,5 cm diametru la subsuoara frunzelor superioare; florile, acoperite partial de bractee cenusii,sint minuscule (2-3 mm) cu caliciul redus la o singura foliola obovata pisloasa, caci cele 2 sepale inferioare dispar, corola bilabiata, rosiatica si stamine iesite in afara; fructe: nucule minuscule pina la 1 mm, galbui-brune, grupate cite 4 in caliciul persistent.

inflorire: VII-IX.

Materia prima: Herba Majoranae - tulpini cu ramificatii recoltate la cel putin 6 cm deasupra solului. Are frunze mici de culoare verde-cenusie ca­racteristica, cu boboci florali de aceeasi culoare cu frunzele. Mirosul este aromat, caracteristic, gustul aromatic specific de maghiran. Materia prima se livreaza si sub forma de produs fragmentat Herba Majoranae gerebelt.

Ecologie si zonare: Factorul eco­logic determinant este temperatura, dat fiind originea mediteraneana a plantei. Aceasta face ca ea sa fie foarte sensibila la ingheturi si brume de primavara. Temperaturile ridicate din timpul verii sint bine suportate numai daca nu se creeaza in paralel un deficit de apa, caci maghiranul are cerinte crescute si fata de umiditate, dind cele mai bune rezul­tate in conditii de irigatie.

Are pretentii deosebite fata de fer­tilitatea solului, cele mai potrivite fiind cele adinci, bogate in humus, usoare, calde, cu continut ridicat de calciu. Sint contra­indicate solurile grele, reci, acide si care prind crusta la suprafata.

Datorita perilor pe care ii are pe suprafata frunzelor, acestea retin usor praful. De aceea, nu se cultiva in apropierea drumurilor, iar imprejurul culturii se insaminteaza pentru protectie citeva rinduri de porumb, floarea-soarelui etc.

Maghiranul de cea mai buna cali­tate s-a obtinut in judetul Neamt. Se mai poate cultiva cu rezultate bune si in judetele Ilfov, Braila, Buzau, Teleorman, sudul Doljului si Bihor.

Tehnologia de cultura: Maghiranul se recomanda sa urmeze dupa pra­șitoare ingrasate cu gunoi de grajd bine fermentat si intretinute exemplar. Rezultate bune da dupa leguminoase. Poate reveni pe acelasi teren dupa 4 - 5 ani.

Maghiranul cere o pregatire foarte atenta a terenului. Acest lucru este necesar cu atit mai mult cu cit inmultirea se face prin insamintare directa in cimp. De aceea, imediat ce s-a terminat recoltarea plantei premergatoare, trebuie facuta aratura de vara, bine grapata. Aceste doua operatii trebuie executate una dupa alta in aceeasi zi, orice intirziere reducind umiditatea din sol. Pina toamna se lucreaza ca ogor negru, cind se face o aratura adinca de 30-35 cm, negrapata, lasind in brazda cruda peste iarna. La aratura de toamna se recomanda sa se introduca in sol 50-60 kg /ha s.a. fosfor si 10-15 kg/ha s.a. potasiu, iar in primavara 60 - 80 kg/ha s.a. azot. In primavara, pina la insamintare sau plantare, se lucreaza cu cultivatorul, grapa stelata sau poli-discul.Insamintarea direct in cimp se executa cu semanatoarea SU-29 sau SUP-21, la intervale de 30 cm intre rinduri, in luna aprilie, dupa ce a trecut pericolul inghetului de primavara. La hectar se folosesc 2-3 kg de seminte cu puritatea 95%, germinatia 70% si umiditatea maxima de 12%. Greuta­tea a 1000 seminte este de cca. 0,2040 g iar la un gram intra in medie 4 997 seminte.

Pentru reusita insamintarii, pe linga timpul optim de insamintare care trebuie respectat cu strictete, este necesar ca inainte si dupa semanat sa se­ dea cu tavalugul, iar saminta sa se amestece si sa se omogenizeze bine inainte de semanat cu 4-5 parti material inert si 100 g seminte de laptuca, mustar etc. ca plante indicatoare. Adincimea de semanat va fi de 0,5 cm.

In regiunile mai reci, cu primaveri bintuite de brume tirzii, Maghiranul se inmulteste prin rasaduri produse in rasadnite calde sau semicalde. Primele se amenajeaza in a doua jumatate a lunii februarie, cele semicalde in a doua jumatate a lunii martie, in asa fel ca cel mai tirziu la sfirsitul lunii aprilie sau in primele zile ale lunii mai rasadurile sa poata fi plantate in cimp. Pentru un hectar de cultura sint necesari 100 m² de rasadnita calda sau semicalda in care se insaminteaza 300 g saminta, in doua etape succesive. Rasadnitele si intretinerea rasadurilor se fac la fel ca la celelalte plante medicinale cultivate prin acest sistem. Rasadul de Maghiran, dupa calirea obisnuita, este bun de plantat cind are 4 - 6 cm inaltime si radacina bine dezvoltata.

Cultivarea Maghiranului se poate face pe terenuri neirigate sau irigate. Pe terenurile neirigate plantarea se face la 30 cm intre rinduri si la 15 cm intre plante pe rind, plantindu-se 2-4 fire la un loc. Pe terenurile irigate intervalul intre rinduri este de 20 cm si de 15 cm intre plante pe rind, plantindu-se si in acest caz 2-4 fire la un loc. Dupa plantare terenul se praseste usor, inlaturind tasarea produsa de plantatori.

La insamintare direct in cimp, daca terenul a prins scoarta, prima prasila superficiala se executa chiar inainte de a rasari plantele. Orientarea se face dupa planta indicatoare. Maghiranul fiind o planta ce nu suporta buru­ienile si crusta i se aplica prasile sau se plivesc buruienile ori de cite ori este cazul.In general, pe an sint necesare 4-5 prasile, cele ce urmeaza dupa plantare si recoltare fiind obligatorii.

Pentru determinarea productiei medii se stabileste cantitatea medie de materie prima pe m² dupa ce se recolteaza suprafata de 10-15 m² cu productie asemanatoare de pe un hectar.

Spre exemplu: productia medie la m² este de 900 g materie prima cruda.

Deci productia medie la hectar evaluata va fi:

(900gx10000)/(4,5x1000)=2000 kg materie prima uscata /ha.

Se scad 5% pierderi la recoltare, transport si manipulare

2 000 - (2000x5/100) = 1 900 kg materie prima uscata de la o recolta;

la 2 - 3 recolte se obtin 4000- 4500 kg/ha.

Maghiranul se recolteaza inainte de inflorire. Inainte si dupa recoltare tufele se scutura bine de praf.In general, in conditiile agroclimatice din tara noastra, maghiranul da doua recolte pe an.In anii cind toamna este mai lunga se poate obtine si a treia recolta.

La recoltare tufele se taie cu foarfecele de vie sau de tuns oile, cu secera sau cu coasa, la cel putin 5-6 cm de la suprafata pamintului. Spre deosebire de Coriandru, Fenicul, Mustar, pentru a obtine un produs de buna calitate, Maghiranul se recolteaza numai dupa ce s-a ridicat roua. Cantitatea de Maghiran recoltata intr-o zi nu trebuie sa fie mai mare decit capacitatea locului de uscare. Dupa recoltare, in maximum 1-2 ore, materia prima trebuie transportata la locul de uscare, deoarece evaporarea brusca a apei din plante poate dauna calitatii produsului.

Pentru seminte se rezerva parcele cu plante sanatoase, bine dezvoltate, cu caracterele speciei bine marcate. Se recolteaza cind semintele sint de cu­loare bruna, dimineata pe roua sau seara, cu secera sau coasa. Dupa 2-3 zile de la recoltare, plantele se treiera pentru a se separa semintele care trebuie curatate, uscate si pastrate intr-un loc ferit de umezeala.

Bolile, daunatorii si mijloacele de combatere: Maghiranul este atacat de viermele sirma care este larva gindacului pocnitor (Agriotes lineatus). Se combate prin momeli de cartofi care se asaza la distanta de 1 m si prin distragerea larvelor care se string pe momeli. Preventiv terenul se prafuieste cu Heclotox 1,5% (30-50 kg/ha) apoi se grapeaza bine.

Uneori Maghiranul mai poate fi atacat si de o molie care prinde deo­data mai multe frunze, intr-un fel de pisla de culoare albicioasa-murdara, le rasuceste si apoi le distruge. Pentru prevenirea aparitiei acestui daunator se recomanda tratarea solului anticipat cu Lindatox 3 (15 - 16 kg/ha) sau Pinetox 10 (15-20 kg /ha) precum si respectarea revenirii culturii pe aceeasi sola dupa 4-5 ani.

In conditiile agroclimatice ale tarii noastre la culturile de maghiran nu s-au semnalat boli care sa produca pagube.

Pregatirea produsului in vederea prelucrarii: Plantele se usuca la umbra, in poduri de case, bine uscate, curate si aerisite sau in alte incaperi care indeplinesc aceleasi conditii. Pentru obtinerea unui produs curat, plantele se asaza in straturi subtiri de 5 cm, pe rame, ziare etc. Uscarea dureaza 5 - 6 zile.

Pe cale artificiala uscarea se face la 30 - 35°. Randamentul la uscare 4-5/1.

In conditiile tehnice de receptie se prevede ca Maghiranul sa poata fi preluat fie ca Herba (partea aeriana intreaga), fie ca Herba gerebelt (partea aeriana ciuruita).

Pentru Herba se admit impuritati max. 5% (frunze brunificate), corpuri straine organice - max. 2% si minerale - max. 1,5%, umiditate - max. 12%.

Pentru Herba gerebelt se prevede ca produsul sa fie format din fragmente de frunze paroase pe ambele fete, cu max. 1% resturi de tulpini si radacini ca impuritati, corpuri straine organice - max. 1% si minerale - max. 0,5%, umiditate - max. 12%.

Pentru produsul in stare proaspata destinat uleiului, se admit max. 10% impuritati (frunze brunificate, alte parti din planta), corpuri straine organice si minerale - max. 1% pentru fiecare, umiditatea normala a produ­sului in stare proaspata.

Compozitie chimica: Contine 0,80-1,30% ulei volatil format in special din terpinen, terpineol, terpinenol, cantitati mici de carvacrol etc.; acid ursolic si oleanolic, β-sitosterina etc. 

Actiune farmacodinamica - utilizari terapeutice: Nestudiat din punct de vedere al actiunii, se utilizeaza rar in dispepsii stomacale, ca antispastic si carminativ.

Se intrebuinteaza pe scara larga in scop condimentar, iar uleiul in in­dustria parfumurilor.