Melilotus
albus (Fam Fabaceae/Leguminosae)
Planta
erbacee, bisanuala, hemiterofita, spontana si cultivata, intalnita de-a lungul
cursurilor de apa, prin parloage, pe coaste si locuri pietroase, nisipoase,
dune maritime, pe marginea drumurilor, adesea in asociatie cu sulfina galbena
(Melilotus officinalis) si cu sulfina inalta (M. altissima); se mai numeste
molotra, molotru, molotru alb, sulchina alba, sulfina alba, sulfina, trifoi
mare; Raspandita in Europa si Asia.
Istoric:planta
cunoscuta din antichitate. Dacii o numeau tandila, sulfina, surcina. Ei au
folosit-o in scopuri medicinale. Fiarta in vin, se folosea ca leac pentru poala
alba (leucoree, scurgeri vaginale si uretrale). Tot pentru aceeasi boala,
fierbeau planta in apa impreuna cu ceapa si decoctul se bea. Mult mai tarziu,
prin Evul Mediu, sulfina alba se fierbea impreuna cu radacini de bujor, flori
de salcam si flori de crin, iar decoctul se lua pentru tratarea poalei albe
(leucoree, scurgeri vaginale),
facandu-se in acelasi timp si spalaturi vaginale (Gh. Bujoreanu, 1934). Cu
sulfina alba se afumau cei speriati. Gospodinele puneau sulfina alba printre
haine, pentru miros si contra moliilor (V. Butura, 1979). Exista dovezi,
mentionate de Al. Borza si V. Butura, ca etnoiatria romaneasca
utiliza decoctul de sulfina alba pentru a vindeca durerile de cap. I. P. Hasdeu
precizeaza ca fumigatiile cu aceasta planta se practicau, in zona Barladului,
pentru alinarea celor speriati Enciclopedia
plantelor ; plante din flora Romaniei ; Constantin Parvu Editura
tehnica vol IV, pag 581).
.com