Tipul W al virusului patarii inelare a arborelui papaya

Tipul W al virusului patarii inelare a arborelui papaya - Type W of Papaya ringspot virus, Potyvirus, Potyviridae, sinonime: Papaya ringspot virus W, Watermelon papaya ringspot virus, Watermelon mosaic virus 1, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 281). Tipul W a lui PRSV a fost descris prima data la Citrullus lanatus, in statele Florida si Wisconsin, S.U.A. (Anderson, 1954, Phytopathology 44, 563) si apoi in Mexic (Milne s.a., 1969, Phytopathology 59, 819), tarile caraibiene, Australi), Germani), Franta, Italia, India, tarile din Orientul Apropiat (Makhouk si Lesemann, 1980, Plant Dis. 64, 789) si America de Sud, avand importanta economica ridicata. PRSV-W si Zucchini yelow virus sunt frecvente in regiunile mediterana, subtropicala si tropicala, ocazional aparand sub forma de epidemii si in regiunile temperate, unde ar putea fi introduse prin fructele de pepene infectate, de la care ar putea fi transmise in culturile de cucurbitacee prin afide (Lecoq s.a., 2003, Plant Dis. 87, 955). În conditii de infectii naturale, virusul produce simptome persistente de mozaic, basicari verzi insotite de deformarea frunzelor si a fructelor la Cucurbita pepo si mozaic marmorare si deformarea frunzelor la Citrullus lanatus, Cucumis melo, Melothria pendula si Momordica charantia, ultimele doua buruieni constituind principalele surse de infectie pentru cucurbitaceele cultivate susceptibile (Adlerz, 1972, J. econ. Ent. 65, 1303; Pl. Dis. reptr. Tulpina PRV-G infecteaza, de asemenea, diferite specii de curcubitacee. Prin inoculari artificiale PRSV-W a fost transmis la 38 de specii, 11 cucrbitacee si 2 chenopodiacee, susceptibile fiind Cucumis sativus, C. metuliferus 2459, Cucurbita maxima, Cucurbita moschata, Luffa acutangula, Phaseolus latyroides, Chenopodium amaranticolor si C. quinoa. Inoculate artificial, toate izolatele PRSV-W produc mozaic, umflaturi de culoare verde-inchis pe fata superioara a limbului si distorsionarea frunzelor la dovleceii zucchinii (Cucurbita pepo var. giromontiia) si dovleac (C. pepo var. maxima) si simptome sistemice de marmorare si mozaic la Cucumis metuliferus, cele mai multe izolate induc marmorari si patari foliare clorotice la Luffa acutangula si leziuni locale necrotice la Chenopodium amaranticolor si C. quinoa.

Tulpina Guadeloupe produce mozaic dungat si distorisiuni la Cucurbita pepo, iar Carica papaya nu este infectata de izolatele W. Virionii se gasesc in celulele infectate din toate partile plantelor, fiind localizati in citoplasma si vacuolele celulare. In citoplasma apar, de asemenea, incluziuni cilindrice si amorfe, agregatele cilindrice formand structuri fibroase clar vizibile la microscopul optic in exfolieri epidermice colorate cu luxol brilliant green-calcomine orange, continand o proteina cu Mr 6,9-7 x 10⁴. Experimental, PRSV-W este transmisibil prin inoculare de suc. În natura, se transmite, in mod nepersistent, prin 24 specii de afide, apartinand la 15 genuri, principalii vectori fiind Myzus persicae, Aculacorthum solani, Aphis craccivora si Macrosiphum euphorbiae (Karl si Schmelzer, 1971, Arch. PflSchutz. 7, 3), prin Myzus persicae transmiterea avand loc dupa o perioada de hranire de achizitionare de 15-45 secunde, iar prin Aphis citricola, dupa o achizitionare de 10-60 secunde si perioada de acces pentru inoculare de 1h. In experiente de sera, virusul a fost transmis, in proportie foarte redusa, de la dovlecel la dovlecel, prin musca miniera Liriomyza sativae. Virusul nu se transmite prin samanta, insa rezista de la un an la altul in buruienile cucurbitacee Melothria pendula si Momordica charanthia. PRSV-W se inactiveaza la 60°C, longevitatea in vitro este de 40-60 zile, dilutia limita 5 x 10^-4, iar in bucati de frunze uscate pe CaCl in vacuum la 4 °C virusul ramane activ cel putin 6 ani. Virionii sunt sub forma de filamente flexuoase, de c. 12/760-800 nm. Preparatele purificate se sedimenteaza sub forma unui singur component, genomul este ARN monocatenar, linear, unipartit, iar in virioni, s-au gasit doua proteine. Masurile de prevenire constau in combaterea afidelor vectoare si, in perspectiva, obtinerea soiurilor rezistente prin inginerie genetica, plantele de Carica papaya transformate genetic cu proteina PRSV-P dovedindu-se rezistente la acest virus (Ferreira s.a., 2002, Plant Dis. 86, 101).