VIRUSUL PATARII GALBENE A DOVLECELULUI

VIRUSUL PATARII GALBENE A DOVLECELULUI

Zucchini yellow fleck virus

Acronime: ZYFV (Standard), VPGD (Ro).

Taxonomie, relatii. Face parte din genul Potyvirus, familia Potyviridae, aparand adesea impreuna cu virusurile watermelor mosaic 1 si 2, nefiind inrudit serologic cu acestea (Vovlas, 1991).

Istoric, distributie geografica. A fost descris prima data la Cucurbita pepo in Apulia din sudul Italiei (Russo s.a., 1979), in prezent fiind raspandit in Italia (Martelli s.a., 1981), insula Creta din Grecia (Martelli s.a., 1984) si Franta, boala avand o anumita importanta economica.

Plante gazda, simptome. Plantele de Cucurbita pepo infectate natural manifesta, la inceput, pete mici galbene pe frunze, mai tarziu, acestea devenind total galbene si, apoi, necrozate. În cazul unor infectii grave, plantele raman pitice si lipsite de fructe.

Virusul a fost izolat si de la specia spontana cucurbitacee Ecballium elaterium (Martelli s.a., 1984).

În conditii artificiale, a fost transmis la Citrullus lanatus, Cucumis melo, C. sativus, Cucurbita maxima, C. pepo si Lagenaria siceraria, nesusceptibile fiind Celosia cristata, Chenopodium amaranticolor, C. quinoa, Gomphrena globosa, Lupinus albus, Nicotiana clevelandii, N. tabacum, Ocimum basilicum, Phaseolus vulgaris, Vicia faba si Zinnia elegans (Vovlas, 1991; Vovlas s.a., 1981).

Plante test. Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale necrotice si marmorate la Cucumis sativus, marmorare galbena sistemica la C. melo si Cucurbita maxima, leziuni locale si necroze totale la Cucurbita pepo, leziuni locale mici si patare galbena la Citrullus vulgaris si clarifierea nervurilor urmata de marmorare la Lagenaria siceraria (Vovlas, 1991).

Citopatologie. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor foliare, unde se gasesc si incluziuni cristaline ce contin virioni. În celulele infectate apar, de asemenea, incluziuni amorfe, sub forma de corpuri membranosi si de tipul "pinwheels".

Transmitere, raspandire. Virusul poate fi transmis prin inoculare de suc, iar in natura se raspandeste prin contactul dintre plante si, nepersistent, prin Myzus persicae si Aphis fabae. Buruiana gazda Ecballium elaterium are un rol insemnat in epidemiologia virusului in natura.

Proprietatile virusului in suc. Temperatura de inactivare este 55-60°C, longevitatea in vitro 30 zile, iar dilutia limita 10^-5.

Purificare. Virusul poate fi purificat prin clarifierea sucului in tampon fosfat de potasiu cu tetraclorura de carbon si cloroform (in parti egale) si precipitare cu PEG.

Morfologia particulelor. Virionii sunt filamentosi, avand lungimea modala de 750 nm.

Proprietati fizice. Virusul se sedimenteaza sub forma unei singure componente.

Replicare. Multiplicarea virusului nu depinde de prezenta unui virus ajutator.

Prevenire si combatere. Masurile de prevenire constau in distrugerea buruienii Ecballium elaterium si combaterea afidelor vectoare. La castraveti, s-a gasit o gena de rezistenta recesiva, care poate fi utilizata in ameliorare.

Literatura

Martelli, G.P., Russo, M., Vovlas, C. (1981). Phytopathol. Medit. 20, 193. - Martelli, s.a. (1984). 9 th Conf. ISHS-WGVV. 12 th Ann. Newl. p. 5. - Russo, M., Martelli, G.P., Vovlas, C., Rogozzino, A. (1979). Abstr. 3 rd. Conf. ISHS-WGVV, Bari, Italy. - Vovlas, C. (1979). 3 rd Conf. of. ISHS Working Group on Veget. Crops, Bari, Italy. - Vovlas, C. (1991). In: Viruses of Plants p. 1413. Eds A.A. Brunt s.a., 1997. Univ. Press Cambridge, UK. - Vovlas, C., Hiebert, E., Russo, M. (1981). Phytopathol. Medit. 20, 123.