Virusul latent al maslinului 2 - Olive latent virus 2, OLV-2, Oleavirus, Bromoviridae,
(Ref. Pop, 2009, TVV, III, 479). A fost descris prima data la Olea europea (Savino s.a., 1984, 5 th Congr. Un. Phytopath. Medit,
Cairo, Egypt),
in Apulia, din sudul Italiei, plantele
infectate natural nmanifestand simptome externe. Prin
inoculari artificiale a fost transmis la mai multe specii, producand leziuni locale clorotice
si necrotice la Chenopodium quinoa,
leziuni locale necrotice rosietice si infectie sistemica
latenta la Gomphrena globosa,
marmorare slaba la Nicotiana
megalosiphon si N. benthamiana si infectie
latenta la Petunia hybrida,
Phaseolus aureus, Nicotiana clevelandii, N. debneyi si N. tabacum. Virionii se gasesc in citoplasma celulelor mezofilului
foliar, incluziunile celulare fiind absente. Exceptand
nucleii, sunt afectate toate organele celulare majore, observandu-se mai
multe vezici citoplasmatice membranoase, asociate membranelor si
tonoplastului (Castellano
s.a., 1987, J. Submicr. Cytol. Virusul este transmisibil prin inoculare de suc
si altoire, sucul celular contine numerosi virioni, inactivarea
termica are loc la 60ºC, longevitatea in vitro este peste 7 zile, iar dilutia limita 10-6.
Virusul are patru categorii de virioni, qvasi baciliformi, lungi de 55, 48, 43
si 37 nm si 26 nm in diametru, la ultracentrifugare,
sedimntandu-se sub forma de doua componente. Genomul
consta din patru parti de ARN monocatenar, linear, iar in
virioni se gaseste o singura proteina capsidala.