Virusul
piticirii mozaicale a porumbului - Maize
dwarf mosaic virus MDMV, Potyvirus, Potyviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 159). Tulpini: MDMV-A, MDMV-D, MDMV-E, MDMV-F. A fost descris prima data la Zea mays in Ohio, S.U.A. (Wiliams si Alexander,
1965, Phytopathology, 55, 802), in prezent, fiind
raspandit in toata lumea. În Europa, MDMV a
fost epidemic in unele regiuni din fosta R.D. Germana din 1982
si identificata apoi in sudul Frantei, nordul Italiei
si nordul Spaniei si in Grecia, Iugoslavia si Italia. În
S.U.A., MDMV era predominant in partile sudice, iar Sugarcane mosaic virus in
partile nordice. În sud-vestul Catalaniei
(Spania) s-au gasit infectii cu MDMV de aproape 30 %, pierderile de
productie fiind apreciate la 13-40 %. În conditii
de infectii naturale, virusul produce mozaic si piticire la Zea mays si mozaic la Sorghum halepense. Pe
langa Z. mays si S. halepense, virusul infecteaza Arundo donax, Bromus mollis, B. secalinus, B. tectorum, Chloris
gayana, Cynodon dactylon, Echinochloa cruss-galli, Eleusine coracana,
Lagurus ovatus, Oryza sativa, Panicum capillare, P. maximum, P. miliaceum,
Paspalum dilatatum, Phalaris paradoxa, Rottboellia exaltata, Saccharum
officinarum, Sacciolepsis indica, Setaria italica, S. viridis si Sorghum bicolor. Virusul
produce mozaic, inrosire si piticire la P. miliaceum si Zea mays si mozaic la Sorghum halepense si S. bicolor.
Virionii s-au gasit
in citoplasma celulelor infectate ale mezofilului din toate
partile plantelor gazda. În celulele plantelor bolnave se gasesc,
de asemenea, incluziuni de tipul "pinwhls". Experimental, virusul poate
fi transmis prin inoculare de suc. În
natura, se transmite, in mod nepersistent, prin mai multe specii de
afide. Se raspandeste prin samanta de
porumb, iar de la un an la altul rezista in
plantele de S. halepense. Sucul extras din frunzele infectate
contine putini virioni. Inactivarea termica are loc la
56ºC, longevitatea in vitro este de 1-2 zile iar dilutia limita 10-2-10-4.
Virionii sunt filamentosi, de regula flexuosi, cu o lungime
modala clara de 770 nm. Virusul poate fi combatut eficient prin
crearea si cultivarea hibrizilor rezistenti. Considerata
mult timp de natura poligenica, mai recent, s-a stabilit ca
rezistenta porumbului la MDMV este data de gena majora
dominanta Mdm1, localizata pe cromozomul 6, expresia ei putand
fi depresata sau inhibata de actiunea unor modificatori de la
parintele sensibil. Acesta inseamna ca gena Mdm1 este necesara pentru manifestarea oricarui tip de
rezistenta la MDMV, dar gradul de rezistenta depinde de
genotipul parintelui sensibil. În rezistenta sunt implicate
ambele brate ale cromozomului 6, iar gena de rezistenta este linkata de gena y1 care determina culoarea
endospermului boabelor de porumb (Scott,
1989, Crop Sci. 29, 1478).