Viroidul exocortis al citrusilor

Viroidul exocortis al citrusilor - Citrus exocortis viroid, CEVd, Pospiviroid, Pospiviroidae. Boala a fost descrisa prima data, in California, la soiuri de Citrus altoite pe portaltoiul Poncius trifoliata, de Fawcett si Klotz (1948, Citrus Leaves 28, 8), sub denumirea de "scaly butt" de Benton s.a. in 1949 si, ca "Rangpur lime disease" de Olson in 1952, iar natura viroidala a bolii a fost stabilita de Semancik si Weathers (1968, Virology 36, 326). Boala este raspandita in majoritatea regiunilor in care citrusii sunt altoiti pe portaltoi sensibili, fiind frecventa in America de Sud, mai ales Brazilia si Argentina, Australia, unele tari ca Italia si Spania din Bazinul Mediteranean si, mai putin, in S.U.A. si Africa de Nord, plantatiile de citrusi din Japonia fiind gasite in anii '70 libere de acest viroid. Boala este importanta prin efectul ei grav asupra recoltei, la portocalii sever afectati productia fiind redusa, in medie, cu 40 %. Plantele gazda infectate natural se limiteaza la familia Rutaceae, prin inoculari artificiale viroidul fiind transmis si la unele specii de Solanaceae (Solanum tuberosum, Lycopersicon esculentum si Petunia hybrida), precum si la Gynura aurantiaca si G. saramentosa din familia Compositae. Viroidul este latent la portocalul dulce (Citrus sinensis), portocalul amar (C. aurentium), grepfrut (C. paradisi), mandarin (C. reticulata) si lamaiul rugos. La portocalul trifoliat (Poncirus trifoliata), citrange (P. trifoliata x C. sinensis), Rangpur lime (C. limonia), sweet lime (C. limettioides) si citron (C. medica), viroidul produce simptome grave tipice de exocortis, constand in formarea de crapaturi alungite verticale in scoarta radacinilor si a trunchiului tulpinii si exfolierea, sub forma de fasii inguste, a straturilor exterioare ale acesteia, pe tulpinile tinere aparand, adesea, cateva blocuri de pete galbene interdependente situate de aceeasi parte a ramurei. Soiul Troyer citrange este mai putin sever afectat decat portocalul trifoliat. La unele varietati de citron (C. medica), cum este Etroy citron, viroidul produce epinatie foliara si craparea si innegrirea nervurilor si petiolurilor frunzelor. În cazul pomilor infectati, formati prin altoirea varietatilor cultivate de Citrus ca²耀 nu reactioneaza evident la CEVd pe portaltoi sensibili (Poncirus trifoliata, Rangpur lime), simptomele de exocortis apar numai la scoarta radacinilor si a portiunii trunchiului situata sub punctul de altoire. La soiurile altoite, boala se manifesta printr-o reducere semnificativa a dezvoltarii vegetative si scaderea drastica a productiei, care, la portocal, poate fi de pana la 40 %. La lamaiul Eureka, cresterea este semnificativ redusa si la altoirea lui pe portaltoi toleranti. În unele cazuri, pomii infectati raman pitici, crescand mai putin de 2 m in 50 ani. Boala se dezvolta incet, primele simptome ale scoartei aparand, de regula, dupa 4-8 ani de la altoire. Plantele de Gynura aurantica si Lycopersicon esculentum cv. Rutgers manifesta piticire si epinastie foliara la 10-30 zile de la inocularea prin altoire. Dupa 1-2 ani de la altoirea portocalului dulce (Citrus sinensis) infectat pe Poncirus trifolita apar simptomele clasice de crapare si decojire a scoartei portaltoiului si o descrestere a vigorii pomului, ducand la piticire si reducerea productiei. La Citrus medica (Etrog citorn), dupa 3 saptamani la 6 luni de la inocularea prin altoire sau prin crestare cu lama, apar epinastia si rugozitatea frunzelor, craparea si brunificarea nervurilor pe fata inferioara si piticire severa, la testare preferandu-se clonele Arizona 861 si USDCS 60-13. Viroidul poate fi izolat din toate partile plantelor, inclusiv din frunze si radacini, meristemele avand, de asemenea, concentratii mari de ARN viroidal. Simptomele citrusilor fiind caracteristice unei dezorganizari vasculare indica asocierea viroidului cu tesuturile conducatoare. Semancik s.a. (1976, Virology 69, 669) considera ca, la nivel celular, viroidul este localizat in nucleu si pe complexul de endomembrane. Experimental, viroidul este transmisibil, atat la citrusi cat si la gazdele erbacee, prin altiore, grefare de scoarta, Cuscuta subinclusa si inoculare de suc, fiind extrem de rezistent la temperatura, uscare si unele chimicale. În natura, este usor transmisibil la plantele sanatoase prin bricegele de altoit, uneletele mecanice care au venit in contact cu tesuturile floemice si mainile muncitorilor, putand rezista pe suprafetele contaminate mai multe zile. Aparent, nu se transmite prin samanta citricelor, dar este transmisibil prin samanta soiului de tomate Rutgers. Modul cel mai eficient de raspandire a viroidului in natura este prin materialul de inmultire infectat, sursele principale de infectie la transmiterile prin instrumentele de taiat si uneletele de lucru fiind citronul Etrog (Citrus medica) si lamaii. Viroidul se gaseste in concentratii ridicate in toate partile plantelor. În suc de Gynura aurantiaca, inactivarea termica are loc la 90-100ºC, preparatele purificate inactivandu-se la o temperatura si mai ridicata, iar pe suprafetele contaminate acesta ramane activ timp de cel putin 19 ore. Fiind ARN liber de proteina, CEVd este inactivat de ribonucleaza. Se pot obtine preparate viroidale libere de elementele celulare si cu infectiozitate ridicata prin tehnicile utilizate la purificarea acizilor nucleici (Semancik s.a., 1975, Virology 63, 160). CEVd este o mica molecula de ARN monocatenar, avand o structura circulara similara cu a altor viroizi. Principala masura de prevenire consta in utilizarea de altoi si portaltoi de la clone inregistrate ca libere de viroid la producerea materialului saditor, dezinfectarea uneltelor de taiat dupa taierea fiecarui pom intr-o solutie de 10-20 % de haushold bleach (5,25 % sodium hypochlorite in the concentrated bleack), amplasarea noilor plantatii cu material saditor sanatos izolat in spatiu de cele vechi cu stare sanitara necontrolata si utilizarea la plantare a pomilor liberi de viroid si altoiti pe portaltoi toleranti la virusul exocortis.