Viroidul mozaicului latent al piersicului

Viroidul mozaicului latent al piersicului - Peach latent mosaic viroid PLMVd, Pelamoviroid, Avsunviroidae, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 425). Denumirea de mozaicul latent al piersicului (MLP) a fost folosita prima data intr-o publicatie stiintifica de Devignes (1980, Acta Phytopath. Acad. Sci. hung. 15, 371), pentru desemnarea anomaliilor aparute in Franta la testarea pe indicatorul GF 305 a soiurilor de piersic importate din SUA, folosind testul de protectie reciproca dintre tulpini, constatandu-se ca 30 % din noile creatii americane erau infectate mai ales cu tulpini slabe. Natura viroidala a bolii a fost stabilita in Franta de Flores si Llacer (1988, Acta Hort. 235, 325). Ulterior, s-a constatat ca VdMLP este mult raspandit atat in diferite tari europene cat si in Japonia si S.U.A. (Skrzeczkawski, 1996, Plant Dis. 80, 823). Asfel, in Italia, circa 50 % din germoplasmele de piersic, nectarine si clementine (clinggsstone) s-au dovedit infectate latent sau prezentand simptome externe. VdMLP produce o boala caracteristica la prun, denumita patarea prunelor, care, in regiunea italiana Emilia-Romagna, afecteaza peste 50 % din pomii soiului Angeleno, proportia prunelor patate fiind de 60-70 %. Viroidul este important, de asemenea, in Spania, initial fiind depistat la 44 piersici originari din America din 50 testati (Flores s.a., 1992, Acta Hortic. 309, 325), iar mai recent 82 % din soiurile de piersic si nectarine, majoritatea de origine americana, dovedindu-se infectate (Badenes si Llàcer, 1998, Proc. 17th Symp. on Fruit TreeVirus Dis. Acta Hort. 472, ISHS, p.565). Hadidi s.a. (1997, Plant Dis. 81, 154) au identificat, de asemenea, VdMLP in plante de prun originare din Romania, iar, mai recent, vioidul a fost gasit in plantatiile de piersic din Uruguay. Principala planta gazda este piersicul (Prunus piersica).

Un hibrid migdal x piersic inoculat experimental nu a prezentat simptome insa a fost indexat pozitiv pe piersicul GF 305. Devignes (1980, l.c.) nu a obtinut simptome la incercarile de transmitere a VdMLP la mai multe specii de Prunus si la mar, par si gutui, insa, folosind metodele moleculare de detectie s-a constatat ca prunul, caisul si ciresul sunt gazde ale VdMLP. Hadidi s.a. (1997, l.c.) au transmis o izolata de la prun, originara din Romania, la Prunus tomentosa, care nu a prezentat simptome in decurs de cateva saptamani. Toate incercarile de transmitere la plante ierboase au dat rezultate negative. În general, soiurile de piersic (Prunus persica) cultivate in camp sunt infectate cu tulpini latente, manifestand numai rar mozaic galben sau clorotic. Întarzierea desmuguririi, infloririi si maturarii fructelor cu 4-6 zile este caracteristica principala a VdMLP. Fructele pomilor bolnavi sunt deformate, frecvent aplatizate, sau prezinta protuberante si adancituri evidente, cu sutura crapata si lipsite de culoarea normala. Piersicii infectati imbatranesc rapid, dupa al cincilea an de la infectie o buna parte din muguri se necrozeaza, iar numarul si dezvoltarea ramurilor sunt reduse, ceea ce da pomilor o infatisare scheletica. La prun (Prunus domestica), viroidul produce boala denimita "patarea prunelor" (plum spotted fruit). În Italia, la soiul Angeleno, aceasta se caracterizeaza prin aparitia pe epiderma fructelor a numeroase pete rotunde, de 1-2 mm in diametru, avand marginea neregulata si o culoare mai deschisa decat tesuturile din jur, raspandite neregulat pe suprafata prunelor dar mai frecvente in zona petiolara, care se pot uni intre ele, formand pete de 6-8 mm in diametru cu marginea neregulata. Simptomele sunt foarte clare in iulie si august, tinzand sa se mascheze spre maturitatea fructelor, insa, daca se inlatura ceara de la suprafata fructelor, petele devin evidente, aparand sub forma unor decolorari pe fondul de culoare purpurie-inchisa al prunelor. Pulpa fructelor din dreptul petelor nu este afectata, iar maturizarea acestora este normala. Indicatorul VdMLP este piersicul GF 305 obtinut initial din samanta.

Inoculat si mentinut in conditii de sera, acesta nu manifesta simptome caracteristice, de mozaic si ciupirea scoartei, decat in proportie de 1 %, un simptom nespecific mai frecvent fiind franarea cresterii. În conditii de camp, indicatorul manifesta intarzierea desmuguririi si maturarii fructelor cu 4-6 zile in proportie de 90 %, deformarea fructelor si a samburilor, simptomele de mozaic galben (calico), patare galbena (blotch) si mozaic clorotic aparand numai in cazuri rare, plantele manifestand mai frecvent simptome de ciupirea scoatei. Devignes (1980, l.c.) a costatat ca 99 % din izolatele VdMLP sunt latente la indicatorul GF 305 inoculat in sera. S-au selectat insa si izolate care produc simptome de mozaic general clorotic la peste 70 % din plantele inoculate, precum si izolate grave care induc simptome de "stem pitting" la peste 50 % din plantele piersicului GF 305 supuse inocularii. Indicatorul GF 305 infectat initial cu izolate latente nu manifesta simptome de mozaic sau stem pitting la reinocularea cu izolate severe, protectia reciproca dintre tulpini fiind folosita ca un test de rutina pentru detectarea VdMLP in conditii de sera. Experimental si in conditii practice, VdMLP se transmite foarte usor prin altoire clasica sau grefare de scoarta, perioada de contact dintre cei doi componenti fiind de numai 1-2 zile, mai scurta decat in cazul virusurilor care infecteaza piersicul. Generalizarea infectiei in coroana unui pom are loc intr-un timp relativ scurt, de 3-4 ani de la inocularea varfului unei ramuri.În conditii experimentale de sera, viroidul a fost transmis prin afidul Myzus persicae, acesta aparand ca un posibil vector in conditii naturale. Rezultate pozitive s-au obtinut si in experientele de transmitere prin sectionari cu lame contaminate, inventarul folosit la taieri putand juca un anumit rol in transmiterile pe cale naturala. Încercarile de transmitere prin polen, samanta si acarieni au dat rezultate negative. Transmiterea viroidului pe cale naturala s-a observat la piersic in Franta si Italia, rata transmiterii fiind de 5 pomi noi infectati pe an, situati in jurul piersicilor infectati anterior. Atat in vivo cat si in vitro VdMLP este mult mai rezistent la temperatura decat Prunus necrotic ringspot virus si Apple chlorotic leaf spot virus. Lungimea moleculei ARN a VdMLP a fost de 337 nt la izolatele de la piersic din Franta, 336 nt la cele din Italia si de 338 nt la izolatele de la prun din Italia si Romania. Raspadirea viroidului poate fi franata prin producerea si plantarea de material saditor sanatos testat prin metode biologice, prin hibridarea moleculara si prin RT-PCR.