Asparagus virus 1 AV-1 - Virusul
1 al sparanghelului, Potyvirus, Potyviridae, (Pop, 2009, TVV, III, 31).
În infectii naturale, apare adesea
impreuna cu virusurile tobacco streak, asparagus 3 sau cucumber
mosaic. Plantele de Asparagus infectate cu virusurile asparagus 1 si asparagus 2
sunt semnificativ mai sensibile la ciuperca Fusarium
oxysporum f. sp. asparagi.
A fost raportat prima data la Asparagus
officinalis in fosta R.F. Germana, de Hein (1960), in prezent fiind, probabil,
raspandit peste tot unde se cultiva pe scara larga Asparagus, fiind identificat in Germania,
Italia, Japonia, Regatul Unit si S.U.A (Bertaccini
si Howele, 1991). Plantele de Asparagus
officinalis infectate natural nu manifesta simptome externe.
Prin inoculare de suc, virusul a fost transmis la Allium tuberosum, Chenopodium amaranticolor, C. capitatum, C. quinoa,
Gomphrena globosa, Lilium elegans si Tetragonia expansa (Hein, 1960; Mink si Uyeda, 1977; Fujisawa s.a., 1983).
Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale clorotice
sau necrotice la Chenopodium album, C.
amaranticolor, C. quinoa si Tetragonia expansa. Virionii se
gasesc in citoplasma celulelor mezofilului, in frunze,
tulpini si radacini, unde apar si incluziuni de tip
"pinwheels". Experimental, virusul este transmisibil
prin inoculare de suc, iar in natura este transmis, in mod
nepersistent, prin afidele Aphis
craccivora si Myzus persicae, dar nu se transmite
prin Aphis gosypii si Macrosiphum euphorbiae. Sucul foliar contine putini
virioni, inactivarea termica are loc la 50-55ºC, longevitatea in vitro este
de 2-11 zile si dilutia limita 10-3-10-4.
Virionii sunt filamentosi, de regula flexuosi, avand o
lumgime modala clara de 740 nm, grosime de
13 nm, canalul axial obscur si arhitectura helicoidala obscura.
Preparatele purificate se sedimenteaza sub forma unui singur component,
iar genomul consta din ARN monocatenar monopartit.
.com
