Potyvirusul mozaicului sever al cassiei

Potyvirusul mozaicului sever al cassiei - Cassia severe mosaic potyvirus, posibil Potyvirus, (Pop, 2009, TVV, II, 381). A fost descris prima data la Senna occidentalis (syn. Cassia occidentalis), in Republica Yemen si Etiopia, de Walkey s.a. (1994, Plant Pathology 43, 767), plantele infectate ramanand pitice, iar pe frunze apar simptome mozaicale, cu pete sau zone extinse de culoare verde deschisa alternand cu pete de culoare normala. Experimental, virusul a fost transmis la plante de S. occidentalis din samanta, Crotolaria incana, C. anagyroides, Rhincosia diversifolia, Nicotiana clevelandii si N. benthamiana. Inoculat artificial, virusul produce simptome asemanatoare cu ale plantelor infectate natural la S. occidentalis, patari inelare si inele intrerupte clorotice sistemice la C. incana, clarifierea nervurilor frunzelor la C. anogyroides, infectie latenta la R. diversifolia, pete si inele clorotice sistemice la N. clevelandii, marmorare si patare slaba la N. benthamiana. În celulele infectate se gasesc incluziuni sub forma de suluri si de tip "pinwheels", tipice grupei I a potyvirusurilor. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc, iar in natura, in mod nepersistent, prin afidul Myzus persicae. Inactivarea termica are loc intre 60 si 65°C, longevitatea in vitro este de 4 zile la 4°C si la temperatura camerei (cca. 20°C), iar dilutia limita intre 10^-2 si 10^-3. Virionii sunt filamentosi, de regula flexuosi, avand lungimea medie de 830 nm. Pentru contrastare, proba de virus purificat este amestecata cu o picatura de 0,05 % bacitracin si doua picaturi de 2 % tungstat de metilamina, proba fiind transferata apoi pe o grila acoperita cu nitrat de celuloza si examinata la microscopul electronic. Virionii au o proteina capsidala, tipica pentru potyvirusuri.