Virusul asociat cu ingalbenirea nervurilor agrisului

Virusul asociat cu ingalbenirea nervurilor agrisului - Gooseberry vein banding associated virus, GVBa, Badnavirus, (Ref. Pop, 2009, TVV, III, 498). Se considera ca gooseberry vein banding, red currant vein banding si black currant vein clearing, avand simptome similare, vectori comuni si aceleasi relatii cu afidele vectoare, sunt produse de acelasi virus (van der Meer, 1970, In: Virus Diseases of Small Fruits and Grapevine. Univ. of California, U.S.A. p. 97-98). Boala "goosberry vein banding a fost notata prima data de Blattny (1930, Ochrana Rostlin (Plant Protection) 10, 130) in fosta Cehoslovacie, natura ei infectioasa fiind stabilita de Posnette (1952, East Malling Res Stn. Report for 1951, p.133). Simptomele bolii "red currant vein banding" au fost descrise, de Blattny (1930, l.c.) in fosta Cehoslovacie si de Winter (1940, Z.b. Pflanzenk. u. Pflanzenschutz 1, 512) in fosta R.F.G., transmisibilitatea ei prin altoire fiind demonstrata de van der Meer (1961, Fruitteelt 51, 166.) in Olanda. La coacazul negru, simptomele "vein clearing and vein net" au fost descrise si atribuite la Goosberry vein banding virus de Thresh (1966, East Malling Res. Stn. Report for 1965, p.158). În prezent, bolile sunt mult raspandite in Europa, considerandu-se ca apar peste tot unde se cultiva specii de Ribes, avand importanta economica ridicata. Numeroase soiuri de agris fiind total infectate, influenta virusului asupra productiei este greu de stabilit, lipsind materialul sanatos pentru comparare. Virusul ingalbenirii nervurilor agrisului infecteaza specii din cadrul genului Ribes, incercarile de transmitere la alte genuri dand rezultate negative. Pe langa agris, coacaz negru si coacaz rosu, numeroase specii si hibrizi de Ribes manifesta in natura simptome de ingalbenirea si clarifierea nervurilor, insa nu s-a stabilit experimental daca toate acestea sunt produse de acelasi virus. La agris (Ribes uva-crispa), boala se caracterizeaza prin aparitia unor benzi translucide, galbene pale, in lungul nervurilor principale. La unele frunze formate in primavara, acestea cuprind toata reteaua nervurilor, insa la cele crescute mai tarziu benzile se limiteaza la unele nervuri principale sau numai la unele portiuni din lungul acestora. Frunzele afectate sunt adesea clorotice si asimetrice, iar cresterea si vigurozitatea plantelor sunt mult reduse. Toate soiurile de agris sunt susceptibile fata de virusul ingalbenirii nervurilor. Reactia lor este insa diferita sub raportul proportiei frunzelor afectate si gradului lor de clorozare si distorsionare.

Printre soiurile cele mai sensibile se numara Levellar si Lancashire, iar printre cele mai putin sensibile Careless si Crown Bob. În cazul majoritatii soiurilor de agris infectia este atat de mare incat in cadrul lor nu se pot gasi plante sanatoase. Plantele de agris ontinute din seminte sunt foarte sensibile, manifestand simptome deosebit de evidente, mai ales cand sunt cultivate intr-o sera umbrita. La coacazul negru (Ribes nigrum), boala este cunoscuta sub numele "black currant vein clearing and vein net". La soiurile sensibile, primele frunze formate in primavara manifesta benzi galbene late in lungul nervurilor principale, si, uneori, simptome de clarifierea nervurilor. Pe frunzele crescute mai tarziu, predomina ultimul tip de simptome, in unele cazuri, formandu-se si benzi galbene inguste in lungul nervurilor principale. La unele soiuri, cum este Mendin Cross, clarifierea nervurilor cuprinde, in mai-iunie, toata suprafata limbului, in timp ce la altele (Amos Black) acestea se limiteaza numai la unele sectoare ale frunzelor, ceea ce duce la deformarea acestora. La soiurile mai putin sensibile, simptomele se manifesta in cursul verii, la cele sensibile (Amos Black) acestea fiind evidente in tot cursul perioadei de vegetatie. O caracteristica a ingalbenirii nervurilor produsa de acest virus consta in faptul ca zonele ingalbenite sunt net delimitate, deosebindu-se de ingalbenirea difuza produsa de atacul afidelor. Toate soiurile de coacaz negru s-au dovedit susceptibile la inocularile artificiale. Reactia lor este insa diferita, Baldiw si Wellington XXX manifestand numai uneori simptome, iar Amos Black si Westwick Triumph fiind deosebit de sensibile. Dupa Posnette (1970) soiurile Leveller si Lankashire Lad sunt cele mai sensibile iar Careless si Crown Bob cele mai tolerante. La coacazul rosu (Ribes rubrum), virusul produce boala "red currant vein banding". Ea se caracterizeaza prin aparitia de benzi galbene in lungul nervurilor principale sau prin clarifierea intregii retele a nervurilor. Simptomele sunt mai evidente in primavara, aparand mai pronuntate la examinarea frunzelor in transparenta decat in lumina reflectata. Simptomele sunt influentate de conditiile climatice, in anii caldurosi boala fiind, uneori, complet mascata, in timp ce simptomele, sunt foarte evidente in primaverile racoroase. Adesea, cresterea portiunilor afectate ale frunzelor este franata, ceea ce duce la deformarea limbului. În cazul majoritatii soiurilor de coacaz rosu, infectia este deosebit de mare, de regula, in cadrul lor negasindu-se plante libere de acest virus. Cu toate acestea, ele prezinta rar, si numai in primavara, simptome tipice de ingalbenirea nervurilor, frunzele formate mai tarziu fiind fie fara simptome fie ca manifesta numai clarifierea nervurilor. Unii autori au obtinut unele rezultate pozitive privind transmiterea virusului prin inoculare de suc si cuscuta, la Chenopodium murale si Nicotiana occidentalis 37 B, insa concentratia acestuia in plantele ierboase este redusa (Jones s.a., 2001, Plant Dis. 85, 4). În Marea Britanie, indicatorii standard pentru GVBaV sunt soiul de agris Leveiller si soiul de coacaz negru Amos Black. Kegler si Kleinhempel recomanda ca indicatori plantutele obtinute din samanta soiului Leveiller pentru testarea soiurilor de agris si coacaz negru si plantutele obtinute din samanta soiurilor de coacaz rosu pentru testarea soirilor din aceasta categorie. Mai recent, s-au identificat trei linii (B 1385/74, B 1385/81 si B 1385/90) descendente din Ribes sanquineum, care prezinta avantaje la folosirea lor ca indicatori pentru acest virus. Martin recomanda ca indicatori pentru GVBaV soiul de coacaz negru Amos Black si selectia B 1385/81.

Virusul este usor de transmis prin grefare de scoarta si altoire, ultimul procedeu fiind mai greu de aplicat la transmiterea intre specii diferite. În plantatii, este raspandit prin mai multe specii de afide, vectorii principali fiind Aphis grossulariae, Hyperomyzus lactucae, H. pallidus si Nasonovia ribisnigri. Virusul este de tip semi-persistent, achizitionarea lui avand loc printr-o hranire de cel putin o ora pe sursa de infectie, hranirea pentru inoculare este de minimum 30 minute, iar persistenta in vectori de 3 ore. Eficacitatea transmiterii creste prin prelungirea perioadei de hranire pentru achizitionare pana la 24 ore, infectiozitatea vectorilor scade dupa 30 minute de la parasirea plantelor infectate, fiind inca infectiosi dupa 4 ore dar nu si dupa 8 ore. Raspandirea virusului in plantatii are loc lent, datorta persistentei reduse a virusului in vectori, si faptului ca, din cele 8 specii de afide care se gasesc pe plantele de Ribes, aripatele a 6 specii migreaza pe plante din familiile Compositae, Cruciferae sau Labiatae. Diseminarea virusului la distanta are loc prin multiplicarea materialului infectat. Virionii sunt baciliformi, masurand cca. 120/30 nm, iar genomul este de tip ADN dublucatenar. Principala masura de prevenire consta in folosirea la plantare a unui material liber de virus. Deoarece, mai ales in cazul agrisului si coacazului rosu, majoritatea soiurilor s-au dovedit total infectate, obtinerea clonelor libere de virus este posibila numai prin eliberarea de virus a materialului existent in cultura. În acest scop, termoterapia a dat rezultate nesatisfacatoare, agrisul fiind sensibil la temperaturi ridicate, iar la coacazului rosu virusul nu a putut fi eliminat prin cultivarea plantelor timp de 5-6 saptamani la 35ºC urmata de altoirea varfurilor pe portaltoi sanatosi. Prin culturi meristematice s-au obtinut insa clone libere de virus din diferite soiuri, printre care soiurile de agris Leveller si Careless. În experientele efectuate cu ultimul soi, clonele libere de virus au realizat productii superioare celor infectate, fructele acestora avand, de asemenea, dimensiuni mai mari decat cele de la clonele bolnave (Self, 1972, Ann. Rep. E. Malling Res Stn 1972, p. 230). Virusul raspandindu-se cu o viteza realtiv redusa, starea sanitara buna a plantatiilor noi poate fi mentinuta sau chiar imbunatatita prin eliminarea, primavara de timpuriu, a plantelor cu simptome de ingalbenirea nervurilor si combaterea sistematica a insectelor vectoare. Datorita persistentei reduse a virusului in vectori, izolarea culturilor libere de virus la distante relativ mici (300-500 m) de cele contaminate sunt eficace in prevenirea infectiilor care au loc prin afide.