Virusul
bolii fiji a testiei de zahar - Sugarcane
Fiji disease virus SCFDV, Fijivirus, Reoviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 214). Cunoscuta la Saccharum spp. inca din 1886, boala
a fost descrisa in Australia
si Filippine (Bell, 1933,
Qld Bur. Sug. Exp. Stn. Div. Soils 8, 1).
În prezent, este raspandita
in regiunile africane si ale Pacificului,
Australia, Fiji, Tailanda si Samoa
de vest. Virusul a fost identificat si in S.U.A., fara a
se constata raspandirea lui pe cale naturala. În
natura, virusul a fost gasit numai la speciile de trestie de
zahar (Saccharum spp.), plantele infectate
manifestand piticire, deformarea limbului foliar si enatiuni
(gale) in lungul nervurilor frunzelor si ale tecilor (Hutchinson
si Francki, 1973, CMI/AAB
Descr. Pl. Viruses No. 119, 3 pp). Prin
infectii artificiale, virusul a fost transmis si la Sorghum spp. si Zea mays,
la care produce, de asemenea, enatiuni pe frunzele deformate si pe
teci. Virionii se
gasesc in toate tesuturile transformate in enatiuni
(gale), fiind localizati in citoplasma sau in vacuolele
celulare. În celule sunt prezente, de asemenea,
incluziuni, de forma rotunda, continand material amorf
si virioni. Alte schimbari celulare caracteristice sunt proliferarea floemului
si a xilemului. Virusul este
transmis, in mod persistent, prin cicadele Perkinsiella saccharicida, P.
vitiensis si P. vastratix, din familia Delphacidae. Virusul este retinut de
vector la naparlire, se inmulteste in insecte
si se transmite congenital la urmasi. Sucul extras din gale
(enatiuni) contine numerosi virioni, izometrici, cu profil
rotund, aranjamentul capsomerelor fiind neevident, cei
intacti masurand 71 nm in diametru iar subvirionii 54 nm
in diametru. Preparatele
purificate se sedimenteaza ca un singur component,
genomul este ARN dublucatenar, linear, iar virionii contin cel putin
trei proteine. Masurile
de prevenire constau in evitarea atacurilor si combaterea insectelor
vectoare.