Virusul tristezei citrusilor

Virusul tristezei citrusilor - Citrus tristeza virus, CTV, Closterovirus, Closteroviridae. Sinonime: Citrus quick decline, Hassaku dwarf virus, Lima dieback closterovirus. Tulpini: Citrus seedling yelows virus, Grapefruit pitting virus, Grapefruit stunt bush virus, Lime die-back virus, Ellendate mandarin decline virus, tulpini grave (CTV-3) si tulpini slabe (T-TY-8). Rezultate mai recente arata ca virusul prezinta o variabilitate pronuntata continua, fara a se putea stabili grupe de izolate bine definite. Virusul a fost raportat prima data la portocalul dulce (Citrus sinensis) si portocalul acid (C. amamtium) in Italia (Meneghini, 1946, Biologico 12, 285) si California, S.U.A. (Fawcett si Wallace, 1946, Calif. Citrogr. 32, 50). În prezent, este raspandit in majoritatea tarilor cultivatoare de citrusi din regiunile africana, euroasiatica, mediteraneana, nordamericana si pacifica. Boala reprezinta o problema deosebita pentru industria citrusilor din bazinul mediteranean, unde soiurile de citrusi sunt altoite pe portaltoi sensibili. Astfel, dintre tarile europene ale acestui bazin, in Italia, virusul este prezent mai ales la portocal (Citrus sinensis), lamaiul Mayer (Citrus meyeri) si mandarinul Satsuma (Citrus ushiu). În Spania, virusul a fost introdus in jurul anilor '30, a devenit pagubitor din 1957 in provincia Valencia, iar, in prezent, este raspandit in majoritatea zonelor de cultura. Mai recent virusul a fost identificat in Grecia, la material importat din Spania, pentru evitarea raspandirii bolii find eradicati peste 35000 pomi (Dimou s.a., 2003, Plant Dis. 86, 329). Privita in ansamblu, tristeza este o boala deosebit de grava in toate tarile cultivatoare de citrusi de pe glob, apreciindu-se ca a distrus, la scara mondiala, aproximativ 50 milioane de pomi, din care 25 milioane in America de Sud si circa 3 milioane in California. Virusul infecteaza citronul (Citrus medica), lamaiul (Citrus lemon), portocalul (Citrus sinensis), grepfruitul (Citrus paradisi), mandarinul (Citrus reticulata), Citrus aurantifolia, alte specii de Citrus, Aeglopsis chevalieri, Afraegle paniculata, Pamburus missiones si Passiflora gracilis. Simptomele produse de virusul tristezei variaza in functie de tulpina virusului, specia de Citrus, tipul de portaltoi, prezenta altor virusuri sau viroizi si conditiile pedo-climatice.

Pomii infectati de Citrus spp. altoiti pe portaltoi sensibili de portocal acid (Citrus aurantifolia) pot manifesta piticire si declin rapid sau declin lent, brazdarea tulpinii si ingalbenirea puietilor. În cazul declinului rapid, pomii sunt ofiliti si defoliati in timp scurt si total distrusi in decurs de cateva saptamani, iar la declinul lent pieirea acestora are loc in doi sau trei ani de la infectie. În cazul pomilor cu declin lent, se dezvolta mai mult decat normal baza tulpinii situata deasupra punctului de altoire, in timp ce trunchiul portaltoiului este slab dezvoltat si poros, datorita lipsei amidonului din tesuturi, prezenta unor goluri, adesea in forma de fagure, in portiunea de sub punctul de altoire fiind o caracteristica importanta a tristezei. Brazdarea tulpinii apare la soiurile de Citrus partial intolerante, indiferent de portaltoiul folosit. Aceasta se caracterizeaza prin prezenta unor depresiuni sau ridicaturi mici alungite la suprafata cilindrului lemnos al trunchiului sau ramurilor, care pot fi observate dupa inlaturarea scoartei, in general adanciturilor de la suprafata lemnului corepunzandu-le excrescente similare pe suprafata interioara a scoartei. Mai susceptibile la aceasta forma a bolii sunt soiurile de citrus acid (C. aurantifolia), mandarinul (C. reticulata), C. macrophylla, C. hystrix si unele soiuri de portocal (C. sinensis), ca Pera in Brazilia si Mediterranian dulce in Africa de Sud. A treia forma de manifestare a tristezei este ingalbenirea puietilor, care apare la inocularea unor tulpini ale virusului, prin grefare de scoarta, la puieti de C. aurantifolia, C. reticulata, C. limon si unele soiuri de C. medica. Pe langa simptomele mentionate, unele specii inoculate artificial pot manifesta pete nervuriene clorotice si deformarea limbului. Inoculat artificial, virusul produce pete nervuriene clorotice, deformarea frunzelor (forma de cupa sau cannoe) si brazdarea tulpinii la C. aurantifolia cvs West Indian lime, Key lime, Mexican lime, Galego lime si Kagzi lime, ofilire rapida, declin si distrugere totala, dezvoltarea excesiva a tulpinii deasupra punctului de altoire si goluri in forma de fagure in potiunea de sub punctul de altoire la C. sinensis altoit pe C. aurentifolia si brazdarea tulpinii la C. paradisi si unele soiuri de C. sinensis. Particulele virale apar in citoplasma celulelor floemice, unde se gasesc si incluziuni sub forma de cristale, care contin virioni. Izolatele virusului tristezei difera mult intre ele in ceea ce priveste tipul si intensitatea simptomelor si transmisibilitatea lor prin afide, Mexican lime (C. aurantifolia), C. macrophylla si C. medica fiind cele mai potrivite gazde pentru caracterizarea biologica a acestora, dintre tulpinile cercetate in trecut, cele mai importante fiind: Tulpina Citrus seedling yellows virus, care produce ingalbenirea si piticirea puietilor lamaiului Eureka, portocalului Seville, grepfruitului si citronului; Tulpina Grapefruit stem pitting virus sau Grapefruit stunt bush virus apare in Australia, Africa de sud si America de Sud, pomii de grepfrut infectati fiind pitici, tufosi, frunzele putine, mici, rotunde si cu decolorari internervuriene, fructele mici, deformate si cu coaja ingrosata, lemnul trunchiului si crengilor cu depresiuni longitudinale iar ramurile principale sunt incolacite si distorsionate. Este responsabila si de declinul pomilor de colamondin in Filipine; Tulpina Lime die-back virus produce patari nervuriene la frunzele tinere, depresiuni alungite in lemnul ramurilor si crengilor, piticire, declinul si distrugerea totala a pomilor; Ellendale mandarin decline virus ar putea fi acelasi sau similar cu tulpina citrus seedlings yellows. Experimental, virusul este transmisibil prin inoculare de suc si altoire.

În natura, se transmite, in mod nepersistent si foarte eficient, prin afidul Toxoptera citricidus, o singura insecta fiind suficienta pentru a infecta un pom. Alti vectori mult mai putin eficienti sunt Aphis gossypii, A. spiraecola, Toxoptera aurantii si Myzus persicae. În California, forma "seedling yellows" a fost transmisa insa rapid prin Aphis gossypii, iar, in Israel, acelasi afid, a transmis tulpina VT cu o rata de 40 %, iar alte tulpini cu mai putin de 5 %. Virusul se raspandeste, de asemenea, usor odata cu materialul saditor infectat, insa nu se transmite prin samanta. Sucul foliar contine putine particule virale. Virionii sunt filamentosi, flexuosi, avand o lungime modala clara de 2000 nm si grosimea de 11 nm. La ultracentrifugare, preparatele purificate se sedimenteaza sub forma unui singur component, genomul consta din ARN monocatenar, unipartit, avand 12 cadre de citire, care codifica cel putin 17 proteine, fiind cel mai mare dintre genoamele virusurilor cunoscute. Data fiind importanta economica deosebita a bolilor produse de virusul tristeza, in tarile cultivatoare de citrice exista programe speciale de prevenire si combatere, bazate pe identificarea rapida a agentului patogen, carantina fitosanitara, producerea si plantarea materialului saditor liber de virus, eliminarea pomilor bolnavi din plantatii, combaterea insectelor vectoare, etc., cum este cel elaborat si aplicat cu succes in Israel. În Florida, strategia combaterii tristezei citrusilor consta in inlocuirea portaltoiului de lamai amar cu un portaltoi neafectat de izolatele CTV endemice, aplicarea unui program de certificare a materialului saditor care sa previna introducerea in tara a izolatelor CTV care produc ciupirea scortei si declin si protejarea pomilor deja altoiti pe lamai amar de izolatele grave, prin infectarea lor cu tulpini slabe, masura eficace pana la introducerea in Florida a afidului Taxoptera citricola, vector al izolatelor producatoare de declin.