Virusul
cactusului saguaro - Saguaro cactus virus SgCV,
Carmovirus, Tombusviridae, (Ref. Pop, 2009, TVV, IV, 38). A fost descris
prima data la Carnegiea gigantea,
in Arizona, S.U.A. (Milbrath
si Nelson, 1972,
Phytopathology 62, 739) si, ulterior, in Germania (Müller s.a., 2002, Mit. Biol.
Bundesanst. Land-Forstwirtsch. Plantele de Carnegiea
gigantea si Chamaecereus
sylvestrii, infectate natural nu manifesta simptome. Virusul a fost izolat, de asemenea, de la plante de Calibrachoa fara simptome
eterne sau prezentand o patare foliara slaba.
Inoculat artificial, virusul produce leziuni locale fara
infectie sistemica la Chenopodium
amaranticolor si C. quinoa, leziuni locale si pete sistemice la Gomphrena
globosa si clarifierea nervurilor si necroze sistemice la C. capitatum. Virionii
se gasesc in mugurii florali si fructe. Experimental,
virusul este transmisibil prin inoculare de suc. Sucul foliar contine multi virioni. Inactivarea
termica are loc la 55-65°C, dilutia limita este
10-4, iar longevitatea in
vitro este 34 zile. Virionii sunt izometrici, de 32 nm
in diametru, avand profil rotund si aranjamentul capsomerelor
neevident. Preparatele purificate se sedimenteaza sub forma unui
singur component, genomul este ARN monocatenar,
linear, unipartit, iar in virioni se gaseste o proteina
capsidala.