Virusul
clorozei tomatelor - Tomato chlorosis
virus ToCV, Crinivirus,
Closteroviridae, (Ref. Pop,
2009, TVV, III, 123). A fost descris prima data la tomate (Lycopersicon esculentum), in
S.U.A. (Wisler s.a, 1998,
Phytopathology 88, 402), ulterior fiind identificat in Portugalia Spania, Italia,
Porto Rico si Grecia. Boala prezinta
importanta economica, in Grecia fiind insa mai
putin frecventa decat cea produsa de tomato infectious
chlorosis virus. Virusul a fost detectat in
culturile de tomate (Lycopersicon
esculentum) din sere si camp iar, in Italia, ocazional,
si la buruiana Solanum nigrum
din sere sau sau din apropierea acestora. În
sudul Italiei, plantele de tomate infectate au talia mai redusa, frunzele
expandate manifesta ingalbenire internervuriana, iar cele
bazale necroze internervuriene de culoare aramie-rosietica
si rasucirea limbului spre fata inferioara. Tomatele
de camp infectate in Porto Rico manifesta, de asemenea,
cloroze internervuriene, pete necrotice,
ingrosarea frunzelor si rasucirea in jos a limbului.
Prin insectele vectoare, virusul a fost transmis la Nicotiana benthamiana si Physalis vrightii. Virusul nu a fost transmis prin
inoculare de suc, iar in natura se transmite, in mod
semi-persistent, prin musculitele Trialeurodes
vaporariorium, Bemisia tabaci biotipurile A si B si T. abutilonea. Virusul se prezinta
sub forma de particule filamentoase flexuoase lungi de c. 800 nm. Boala poate fi prevenita prin combaterea si evitarea
atacurilor insectelor vectoare.
.com
