Virusul incretirii frunzelor tutunului - Tobacco leaf curl virus
TLCV, Begomovirus, Geminiviridae; sinonime: Eggplant yellow mosaic virus,
Eupatorium yellow vein virus, Honeysuskle yellow vein mosaic virus, Tobacco
cabbaging virus, Tobacco curly leaf virus, Tobacco frenching virus, Tobacco
leaf curl virus 1, Tomato yellow dwarf virus, Zinnia leaf curl virus, (Ref. Pop,
2009, TVV, II, ). Boala
a fost descrisa prima data la Nicotiana
tabacum, in Amani,
Tanzania de Peters si Schwartz (1912), transmiterile experimentale au fost
efectuate de Storey (1931), iar
virusul a fost caracterizat de Osaki
si Inouye (1978). În prezent, virusul este mult raspandit
si produce pierderi importante de productie in regiunile
tropicale si subtropicale, si in unele temperate, fiind descris
in Japonia, unele parti ale Europei si S.U.A. (Osaki si Inonye, 1981, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses
No. 232, 4 pp). Virusul
infecteaza un cerc larg de plante,
producand boli grave la tutun, tomate, ardei si Lonicera japonica. La tutun (Nicotiana
tabacum), boala se manifesta prin patare, piticire severa,
micsorarea, deformarea, contorsionarea si incretirea
frunzelor si prezenta unor ingrosari verzi sau
formatiuni foliare (enatiuni) in lungul nervurilor pe fata
inferioara a limbului, Thung
(1932) diferentiind 3 tipuri de leaf curl (kroepoek): common, leaf curl
si transparent. Virusul produce, de asemenea, incretirea
si ingalbenirea frunzelor si piticirea plantelor la Lycopersicon esculentum,
incretirea, ondularea si contorsionarea frunzelor la Capsicum annuum, Datura stramonium, Ageratum
conyzoides si Zinnia elegans si
ingalbenirea nervurilor insotita uneori de
enatiuni pe fata inferioara a limbului la Lonicera japonica.
Experimental, virusul a fost
transmis la Ageratum conyzoides, Capsicum
annuum, Carica papaya, Datura stramonium, Eupatorium odoratum, Euphorbia hirta,
Lonicera japonica, Lycopersicon esculentum, Nicotiana clevelandii, N.
debneyi, N. glutinosa (unele izolate),
N. tabacum, Petunia hybrida, Physalis
floridana, Sida rhombifolia, Solanum nigrum, Veronica cinerea, Withania
somnifera si Zinnia elegans, producand
clarifierea nervurilor frunzelor tinere, cloroze intre nervurile
secundare, piticirea plantelor si rasucirea in spirala a
frunzelor la D. stramonium; contorsionarea,
incretirea si micsorarea frunzelor, uneori
insotite de prezenta unor ingrosari sau
enatiuni nervuriene verzi pe fata inferioara a limbului, la N. glutinosa; incretirea
frunzelor ingalbenirea si piticirea plantelor la Lycopersicon esculentum si
ingalbenirea nervurilor la Lonicera
japonica. Virusul produce
proliferarea floemului, evidenta in varfurile tulpinilor,
petioluri si nervuri, virionii fiind localizati in nucleii
celulelor floemice, o anormalitate caracteristica a nucleilor
constand in separarea nucleolilor in regiunile granulara
si fibrilara. În sectiuni ultrafine,
particule asemanatoare virusului apar strans impachetate,
formand structuri alungite rigide, in unii nuclei ai celulelor
floemice. Experimental,
virusul este transmisibil prin altoire. În
natura este transmis, in mod persistent, prin insecta Bemisia tabaci, perioada minima de
achizitionare fiind de 30 minute, de inoculare 60 minute, latenta
minima in vector intre 4 si 9 ore, iar retinerea
in insecte de peste 12-16 zile, sau toata viata. Virionii sunt
ingemanati, de 15-20 nm in diametru, dimerii
masurand 15-20 x 20-30 nm, fiind constituiti din doua
particule icosaedrice incomplete cu T=1. La ultracentrifugarea in
gradiente de zaharoza, apare un singur component,
iar genomul este format din doua parti de ADN monocatenar,
circular. Masurile
de prevenire constau in combaterea insectei vectoare si evitarea
surselor de infectie.