Virusul indesirii alunelor de pamant

Virusul indesirii alunelor de pamant - Peanut clump virus PCV, Pecluvirus, se cunosc tulpinile tipica galbena din Volta Superioara si Indian peanut clump virus, (Ref. Pop, 2009, TVV, II, 353). A fost descris prima data la Arachis hypogaea in Volta Superioara (Africa de Vest), in prezent fiind raspandit in Burkina Faso, Coasta de Fildes, India si Senegal (Thouvenel si Fauquet, 1981, CMI/AAB Descr. Pl. Viruses No.235. 4 pp). În conditii de infectii naturale, plantele de Arachis hypogaea reactioneaza prin patari inelare clorotice trecatoare pe frunzele tinere, urmate de piticire severa persistenta, la izolatele comune si prin patari inelare si lineare concentrice de culoare galbena, persistente pe frunzele mature, fara simptome de piticire, la tulpina galbena. În India, virusul infecteaza graul, producand dungi galbene pe frunze, infratire si piticire excesive, inchiderea la culoare a frunzelor bazale, malformarea spicelor si zbarcirea semintelor (Delfosse s.a., 1995, Agronomie, 15, p. 315). Infectate natural sunt de asemenea speciile de Sorghum arundinaceum, S. bicolor si Setaria italica, care nu manifesta simptome externe. Susceptibile la inocularile artificiale sunt Antirrhinum majus, Beta vulgaris, Capsicum frutescens, Celosia argentea, Chenopodium amaranticolor, C. quinoa, Cucumis sativus, Cucurbita pepo, Glycine max, Gomphrena globosa, Lathyrus odoratus, Lycoprsicon esculentum, Melilotus alba, Nicotiana benthamiana, N. clevelandii, Nicotiana edwardsonii, N. glutinosa, N. megalosiphon, N. tabacum, Petunia hybrida, Phaseolus vulgaris, Physalis floridana, Spinacia oleracea, Tetragonia expansa, Vigna unguiculata si V. unguiculata ssp. sesquipedalis. Inoculate artificial, plantele de A. hypogaea manifesta marmorare si patari inelare clorotice pe frunzele tinere la 7-10 zile de la inoculare, care devin putin evidente si dispar pe frunzele mature, cresterile fiind insa stopate, iar plantele ramanand pitice ("clump"). În cazul tulpinii galbene, pe frunzele tinere apar marmorari si patari inelare clorotice persistente, culoarea galbena devenind mai proeminenta.

La Chenopodium amaranticolor, dupa 2 zile, pe frunzele inoculate apar pete galbene asociate cu nervurile, boala nedevenind sistemica. Virusul produce, de asemenea, mozaic si piticire la Triticum aestivum, mozaic si deformare la Nicotiana benthamiana si mozaic la N. glutinosa si Phaseolus vulgaris. C. amaranticolor, este gazda buna cu reactie locala, N. benthamiana si Ph. vulgaris sunt surse bune de virus, iar S. arundinaceum potrivita pentru teste privind transmiterea prin sol. La plantele de graminee, virionii s-au gasit in citoplasma, in apropierea nucleului si lungul plasmalemei, formand adesea agregate stratificate. Experimental, virusul poate fi transmis prin inoculare de suc si altoire. În natura, se raspandeste prin sol, avand ca vector ciuperca Polimixa graminis, pH-ul solului afectand rata transmiterii. De asemenea, se transmite prin samanta, in proportie de 5-11 la Arachis hypogaea si 10 % la Setaria. Transmiterea de la A. hypogaea la Chenopodium este dificila din cauza prezentei inhibitorilor, rezultate bune obtinandu-se folosind virus purificat (Thouvenel si Fauquet, 1981, l.c.). Sucul foliar contine putini virioni, inactivarea termica are loc la 64°C, longevitatea in vitro este de 28 zile, iar dilutia limita 10^-4. Virionii sunt in forma de bastonase rigide, de regula drepte, groase de 21 nm, avand doua lungimi modale mai putin clare, de 245 nm si 190 nm, canalul central fiind evident, structura helicoidala evidenta si pasul helixului de 2,6 nm. La ultracentrifugare, preparatele purificate se separa in doua componente, iar punctul izoelectric este pH 6 . Genomul consta din doua parti de ARN monocatenar, iar virionii contin o singura proteina capsidala. Prevenirea consta in vitarea cultivarii speciilor susceptibile pe terenurile contaminate si crearea soiurilor rezistente.