Virusul ingalbenirii nervurilor sfeclei

Beet yellow net virus, BYNV - Virusul ingalbenirii nervurilor sfeclei, Luteovirus, Luteoviridae, (Pop, 2009, TVV, II, 581). Testele de patogenitate aratand ca este distinct de Tobacco yellow net luteovirus. Boala a fost descrisa simultan, la Beta vulgaris, in Belgia (Roland, 1948, Parasitica 4, 152) si California (Sylvester, 1948, Phytopathology 38, 429), fiind studiata ulterior in Anglia (Watson,1962, Ann. appl. Biol. 50, 451-460), avand importanta economica redusa. La plantele de Beta vulgaris infectate natural, primele simptome constau in ingalbenirea nervurilor de ordin superior. În final, pe suprafata frunzelor apare un desen reticular de culoare galbuie. Pe fata inferioara a limbului, tesuturile din dreptul nervurilor decolorate apar putin adancite. În ultimul stadiu, desenul reticular dispare, instalandu-se o ingalbenire generala a limbului incepand de la varf, frunzele fiind ingrosate si rigide. Alte plante susceptibile sunt Beta vulgaris var. cicla, B. maritima, Tetragonia tetragonoides, Nicotiana clevelandii si N. bigelovii (Watson, 1962, l.c.). Inoculate experimental, plantele de Beta vulgaris si B. vulgaris var. cicla, reactioneaza prin clorozarea retelei nervurilor. Virusul nu se transmite prin inoculare de suc, iar in natura este raspandit prin afidul Myzus persicae. Relatia dintre virus si vectori este de tip persistent, perioada optima de hranire pentru achizitionare fiind de 24 ore, pentru inoculare 48 de ore, iar retinerea de catre vector 7 zile. Boala fiind putin raspandita, se previne prin masurile generale tratate la celelalte virusuri ale sfeclei.