Virusul ingalbenirii
nervurilor castravetilor - Cucumber vein yellowing virus, CVYV, considerat Ipomovirus, Potyviridae, (Ref.
Pop, 2009, TVV, III, 240). Este un virus raspandit in Bazinul Oriental al
Marii Meditarane. A fost descris prima data la Cucumis spp., in Israel (Cohen si Nitzany,
1960, Phytopathol. Medit. 1, 44; 1963, Phytopathology 53, 193),
fiind recunoscut apoi ca cel mai frecvent agent patogen al culturilor de castraveti
in serele acoperite cu plastic din Iordania si identificat, de
asemenea, in Turcia si Sudan. Începand cu toamna anului
2001, virusul a fost diagnosticat la culturile de castraveti, pepene verde
si dovlecelul zucchini, in provinciile Granada si Murcia din
Spania (Cuadrado s.a., 2001,
Plant Dis. 85, 336 (Abstr.), ulterior dovedindu-se principalul factor limitativ
pentru culturile comerciale de cucurbitacee din sud-estul Spaniei. Virusul are un cerc restrans de plante gazda, la Cucumis sativus producand
ingalbenirea severa a nervurilor frunzelor foarte tinere,
piticire, productie mica, cloroze si necrozare generala (Janssen s.a., 2003). La
aparitia bolii in Spania din toamna anului 2000, plantele de
castraveti au manifestat clarifierea nervurilor urmata de cloroze
foliare si aparitia de pete verzi deschis sau galbene la
suprafata fructelor (Cuadrado
s.a., 2001), iar la plantele de Citrullus
lanatus infectate in 2001 au manifestat cloroze foliare difuze
si necroze interne in
interiorul fructelor, infectii gasindu-se si la dovlecelul
zucchini (Cucurbita pepo var. giromontiina), Sonchus spp. si Malva spp.,
iar nesusceptibile la inocularile artificiale sunt Cucurbita moschata, Ecballium elaterium, Nicotiana glutinosa, Pisum
sativum si Chenopodium amaranticolor. Experimental,
virusul poate fi transmis prin inoculare de suc si altoire. În natura, se raspandeste, in mod
semi-persistent, prin insecta Bemisia
tabaci.
Utilizand perioade de achizitionare si infectie de
24 h si grupe de cate 15 insecte, izolata spaniola a fost
transmisa prin B. tabaci
in proportie de 100 %. Inactivarea
termica are loc la 52°C, rezistenta in vitro este de 24 ore, iar dilutia
limita 10-3. Virionii sunt filamentosi,
de regula flexuosi, lungi de 740-800 nm. Preparatele
purificate se sedimenteaza sub forma unui singur component, genomul
consta din ADN dublucatenar, iar virionii contin o singura
proteina capsidala. Raspandirea bolii poate fi limitata prin tratamente
chimice contra insectei vectoare, utilizand preparate pe baza de
Imidacloprid, protejarea fizica a culturilor de sera contra insectei
vectoare fiind, de asemenea, o masura fezabila.
.com